Exclusiv Germania votează duminică. AfD, în pragul unei victorii istorice: „Ar putea influența negativ și România”

Liderul carismatic al AfD, Ulrich Siegmund, promite schimbări radicale în Saxonia-Anhalt, iar partidul de extremă dreaptă atinge pragul istoric de peste 40% în sondaje. Politologul Anneli Ute Gabanyi explică într-un interviu ce înseamnă victoria populiștilor germani inclusiv pentru România.

Alice Weidel (în centru) co-președinta grupului AfD Foto: EPA

Landul german Saxonia-Anhalt organizează alegeri duminică, iar miza reverberează în întreaga Germanie și chiar în Uniunea Europeană, inclusiv în România. Cei peste 1,7 milioane de alegători vor decide dacă partidul de extremă dreapta „Alternativa pentru Germania" (AfD) va obține, pentru prima dată, funcția de premier al unui land. Sondajele arată că AfD se apropie de majoritatea absolută, iar experții avertizează că o victorie a acestora ar transmite unde de șoc în întreaga Germanie, iar de aici în Uniunea Europeană. Politologul german Anneli Ute Gabanyi explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, care este situația cu puțin timp înaintea scrutinului și vorbește despre riscurile unei victorii a AfD.

Adevărul: Landul Saxonia-Anhalt e gata pentru alegeri, iar în unele sondaje AfD ar fi ajuns la 44%. Care e situația, de fapt?

Anneli Ute Gabanyi: Da, procentul a fost exact acela, dar a scăzut, a scăzut la 41-40, la ultimul sondaj de ieri (n.r. – interviul a fost făcut vineri, 4 septembrie).

Cei mai mulți experți susțin că ne aflăm în fața unor alegeri cruciale. În același timp, septembrie aduce alte două scrutine în alte landuri germane. La ce să ne așteptăm?

Așa este, în septembrie vor avea loc în Germania federală trei alegeri în trei landuri diferite, foarte diferite din foarte multe puncte de vedere și anume: duminica viitoare, pe 6 septembrie, alegerile vor avea loc în Saxonia-Anhalt (Sachsen-Anhalt), iar pe 20 septembrie alegeri atât în Mecklenburg-Vorpommern, cât și în landul Berlin, pentru că orașul Berlin este un land separat și nu face parte din landul Brandenburg care îl înconjoară.

Cele două landuri pe care le-am pomenit la început sunt și numite landuri cu liniuță, pentru că sunt landuri care în nume conțin două nume și au fost nu au tradiție în Germania clasică, pentru că au fost formate după unificarea țării. Ele provin din fosta RDG, din care au fost formate aceste landuri.

Deci, Saxonia-Anhalt este landul cel mai mic, landul care are problemele cele mai mari, și Mecklenburg-Vorpommern este o structură foarte divizată între cele două părți: Mecklenburg pe de o parte, care este partea vestică și care se află în imediata apropiere a orașului vest-german Hamburg sau Lübeck, adică orașele vechii Hanze, iar pe de altă parte Vorpommern, care are o frontieră cu Polonia și are cu totul altă structură, alte probleme, altă economie. Iar Berlinul, orașul Berlin, iarăși o problemă, structură total diferită față de cele două landuri foste parte din RDG înainte de 1990.

Depopularea și declinul economic din Saxonia-Anhalt

Care ar fi specificul landului Saxonia-Anhalt și cum au ajuns cei de la AfD la o asemenea cotă de popularitate?

În Saxonia-Anhalt, la următorul scrutin, se vorbește foarte mult despre un scrutin istoric, un scrutin decisiv, nu numai pentru acest land, dar și pentru întreaga Republică Federală a Germaniei. Vom vedea de ce și cum.

În primul rând, acest land este, cum spuneam, cel mai mic land dintre aceste trei și, de asemenea, dintre toate noile landuri formate după unificarea din 1990. Este o regiune din care, de la formarea acestui land, adică din două regiuni ale RDG-ului, Magdeburg și Halle, populația era de aproape 3 milioane de oameni, iar acum populația este de 2,1 milioane. Deci, aproape o treime din populația Saxoniei-Anhalt a emigrat.

Totuși, problemele economice sunt uriașe, chiar și șomajul, care de obicei se micșorează dacă foarte multă lume își caută de lucru în străinătate - cunoaștem problema României, de exemplu. Totuși, șomajul este peste media din Republica Federală. Avem foarte puține investiții directe străine, așa cum, de exemplu, există în Brandenburg sau în Saxonia, care este landul cel mai avansat, ca să spun, și cel mai interesant pentru investitorii străini.

Populația este cea mai în vârstă în Saxonia-Anhalt din toată Germania și, cum spuneam, emigrația după 1990, foarte mare.

Unde s-a plecat cu precădere? În vestul Germaniei, în alte orașe sau în alte țări?

Poate cei mai mulți au luat calea zonelor mai prospere ale țării. Au plecat foarte mulți în vestul Germaniei, unii au plecat și în Elveția, în Austria.

Din ce categorii sociale făceau parte acești oameni?

Au plecat tinerii și au plecat tinerele femei mai mult decât tinerii bărbați. Așa că această emigrație s-a reflectat imediat și a avut repercusiuni în structura nu numai a orașelor... pentru că unii din regiunile rurale au plecat în oraș, așa cum s-a întâmplat în mai toate țările de tranziție, dar regiunile rurale, adică satele, au fost cele mai lovite de această emigrație. Au rămas, cum spuneam, mai mult bărbați tineri, care nu avuseseră o educație școlară sau chiar universitară, așa cum mai multe femei avuseseră.

Votul de protest din mediul rural și rolul de „Kümmererpartei”

E o situație care aduce aminte de ceea ce s-a întâmplat și în România...

Da, e cumva specific Estului Europei după anii 90. Revenind la acest land, după ce a dispărut populația din sate, din regiunile rurale, au dispărut și școlile, grădinițele, circulația – adică trenuri, nu mai existau trenuri către aceste mici localități, autobuzele nu mai circulau nici ele, bănci nu mai existau nici ele. Adică, ceea ce într-un fel s-a întâmplat și în România și era chiar anticipat de către măsurile de sistematizare... ei, acum politicienii se gândesc la aceleași măsuri, ce să facă cu această situație din rural.

Și de altfel, dacă aflăm că exact în aceste regiuni rurale AfD-ul este partidul cel mai puternic, nu trebuie să ne surprindă deloc. De altfel în toate, adică și în landul Mecklenburg-Vorpommern situația este aceeași.

Ce reclamă acești oameni, ce îi nemulțumește?

În rural, oamenii se simt părăsiți de centrală, părăsiți de guvernul din Berlin, neluați în seamă cu problemele lor, cum spuneam, speciale, și de infrastructură și așa mai departe. Iar în orașe, totuși, situația este ceva mai bună fiindcă încă există și oameni care au altă viziune asupra democrației decât cei din AfD.

Dar mai este și un lucru care trebuie să ne dea de gândit. În RDG nu au existat practic, deși formal existau câteva partide politice în afară de partidul muncitoresc unit, adică partidul comunist. Iar noile partide din vest importate – adică social-democrații, creștin-democrații, liberalii, verzii etc. – aceste partide au foarte puțini membri, pentru că nu au acea structură pe care o au în landurile de vest, adică în Republica Federală Germania tradițională.

Și atunci nici nu ajung acești oameni, adică acești membri de partid puțin, să facă propagandă, să se ocupe de oameni în regiunea rurală. Iar partidul AfD, în tradiția de altfel a fostului partid comunist din RDG, SED, care a fost transformat în PDS și după aceea Die Linke (Stânga), aceste partide mai aveau tradiția de a se ocupa de oameni economic, social etc. Partidul acesta se numește în Germania die Kümmererpartei, adică partidul care are grijă de oameni.

AfD-ul, în mediul rural, a început să se stabilească și să aibă mai mulți membri decât celelalte partide și să se ocupe de oameni. Am avut alegeri în Brandenburg în 2024 și, mergând cu mașina prin sate și prin orașele mici, practic nu vedeai nici măcar afișe, adică alte semne ale prezenței altor partide decât AfD-ul. AfD-ul era peste tot, și în cel mai mic sat, și în cel mai mic orășel. Iar celelalte partide abia făceau față.

Impactul politicii federale. Inflația, criza locuințelor și problema migrației

Putem vorbi de un eșec al politicilor de stat, al autorităților care, fie din neștiință, indiferență sau poate din rațiuni economice nu au avut resursele necesare și i-au cam uitat pe acești oameni, lăsându-le cel puțin impresia că au fost abandonați?

Aparent așa ar fi. Adică, ei au impresia aceasta și, de asemenea, foarte multe lucruri sunt chestiuni – ca și în România – de percepție, nu de realitate. Dar trebuie să recunoaștem faptul – și aici vedem de fapt legătura cu politica din federație, adică din întreaga republică – pentru că mult mai mult contează în momentul de față politica federală ca motiv pentru a vota pentru AfD, decât ceea ce se întâmplă special în aceste landuri sau ceea ce promite AfD-ul.

De exemplu, în Germania, în ultimul an – an care, din păcate, coincide și cu guvernul Merz din Berlin –, din cauza războiului din Ucraina și a politicii lui Trump, care a pus toată greutatea finanțării ajutorului pentru Ucraina asupra țărilor europene din NATO, asta a însemnat că s-au scumpit foarte multe lucruri, inflația a fost foarte mare. Am avut recent și inflația din cauza crizei energetice, de aceea, în general, avem criză.

Și nemții spun, ca și românii, că au cele mai înalte prețuri la gaze și la electricitate. Nu știu cine câștigă acest concurs. Până la urmă, benzina, bineînțeles, s-a scumpit foarte mult, și locuințele. Ceea ce este foarte interesant: chiar și în Berlin – adică în Est și în Berlin – chiriile erau relativ modeste în comparație cu orașe precum München, Hamburg sau Stuttgart. Ei, au crescut cu peste 40%. Și asta în ciuda faptului că, de exemplu, multe blocuri nu mai sunt locuite sau sunt doar parțial locuite, pentru că tinerii au plecat de acolo, lăsând aceste cartiere de blocuri tipice pentru regimurile comuniste.

Deci au rămas numai bătrânii. Și au fost distribuiți acolo migranții veniți în țară, devenind astfel niște focare de probleme sociale. În ciuda acestui fapt există o criză de locuințe. În Berlin este uriașă, mai ales și după venirea migranților din Ucraina. Aceștia sunt peste un milion numai în Germania. Și vă dați seama că creează probleme foarte mari pe piața imobiliară, a locuințelor.

Carismaticul Ulrich Siegmund și strategia electorală a AfD

Cine se află în acest moment la putere în acest land?

În Saxonia-Anhalt problema leadership-ului este specială, pentru că primul-ministru este membru CDU (creștin-democrat) și el a preluat acest post abia în ianuarie acestui an de la fostul prim-ministru CDU, foarte popular, Haseloff, dar care nu mai putea din motive de vârstă și nu mai voia să rămână în post. Deci domnul Schulze, noul prim-ministru, nu are acest „bonus de tată al patriei”, ca să zic așa, pe care domnul Haseloff l-a avut.

În schimb, conducătorul, șeful AfD-ului din Saxonia-Anhalt, este un tip absolut nou de lider AfD. Iese din tipare, e un personaj aparte și e carismatic.

Cum iese acest politician din tipare și ce face pentru a-i câștiga pe germani?

Este nu numai tânăr, dar este primul lider AfD cu carismă, ceea ce nu s-a mai pomenit. Organizează în tot landul tot felul de sărbători populare cu bratwurst, cu bere, cu nu știu ce. Are o carismă prin care dă oamenilor speranță, le oferă o imagine că viața poate fi și frumoasă, viața poate fi și ușoară, și umblă prin țară cu o motoretă tipică redegistă, Vespa, ceea ce de asemenea mai capitalizează pe niște reminiscențe pozitive din trecut. Deși el este născut în 1990, deci nu a cunoscut RDG-ul și nici nimeni nu știe ce vrea să însemne că el dorește o întoarcere a politicii acestui land spre o cultură și o politică germană, adică tipic națională, naționalistă chiar.

Anneli Ute Gabanyi s-a născut în România, la Sibiu Foto: Arhivă personală

Ei, în aceste condiții, acest lucru contează foarte mult și bineînțeles că a creat o mare senzație și în media germană în general. De exemplu, Der Spiegel l-a avut acum două săptămâni pe copertă cu poza lui, scriind „Omul cel mai periculos din Germania”. I-au dat un text – foarte slab de altfel – din care nu reieșea de ce este într-adevăr așa de periculos, pentru că pericolul nu este că e simpatic și că oamenii stau la coadă să-și facă selfie cu el. Dar este un lucru care contează. Problema acum, după alegeri, este una de asemenea unică în istoria Germaniei și nu știu dacă se mai cunoaște și de pe alte meleaguri. În primul rând, după cum spuneam înainte, AfD-ul este în sondaje – ultimele sondaje îl văd puțin diminuat față de cele de acum două săptămâni – la 41-40% din intențiile votanților. Iar CDU (creștin-democrații) sunt preferați de 29% dintre cei care au răspuns. Dar ce se întâmplă? Faptul că este partidul cel mai puternic nu înseamnă că vom avea și un guvern AfD. Pentru că, culmea, după ce încă acum un an una dintre cele două șefe ale AfD-ului spusese că partidul vrea neapărat să guverneze și să facă coaliții cu alte partide, acum AfD-ul proclamă prin persoana domnului Ulrich Siegmund – carismaticul conducător AfD din Saxonia-Anhalt – că el, dacă nu câștigă majoritatea absolută în viitorul parlament, nu vrea să guverneze. Deci el revendică – și este un lucru aproape ironic – un fel de cordon sanitar propriu: nu vrea să facă o coaliție de guvernare cu alte partide, fie guvernează singur, fie deloc.

Asta ridică întrebarea cum se poate ajunge în Saxonia-Anhalt la un guvern local?

Sunt mai multe posibilități. Pe de altă parte, domnul Schulze, actualul prim-ministru de la Creștin-Democrați, ar putea să formeze fie un guvern minoritar cu social-democrații și ecologiștii (care se pare, după ultimele sondaje, că vor intra în parlament). Pentru că marele partid SPD aproape că se va lovi de pragul de 5%, dar va intra, și de asemenea ecologiștii. Și să fie guvernat fiind tolerat de partidul Die Linke, pentru că altfel nu ajunge pentru o majoritate.

Ce se întâmplă? Problema Creștin-Democraților este că ei sunt legați prin decizia Congresului Partidului Creștin-Democrat din 2018 (încă sub doamna Merkel) că nu au voie să facă coaliție nici cu AfD-ul, dar nici cu Stânga. Dar care Stângă? Era vorba de Stânga aceea care în acel moment era condusă de doamna Sahra Wagenknecht, o marxistă foarte aproape și de Putin și de Rusia. Doamna Wagenknecht nu mai face parte din Die Linke și și-a făcut propriul partid, dar CDU a păstrat cordonul sanitar pentru Stânga.

Vedeți ce complicate sunt lucrurile, dar ce amuzante într-un fel! Domnul Schulze a zis: „Eu nu fac coaliție cu Stânga”, iar Stânga zice: „Nici noi nu facem coaliție cu voi dacă aveți diverse pretenții”. Deci, dacă Stânga ar tolera acest guvern minoritar, ar fi o posibilitate.

Cea de-a doua posibilitate, mai puțin probabilă, ar fi ca domnul Schulze, actualul prim-ministru, să guverneze cu majorități schimbătoare, adică susținut când de un partid, când de altul. Și dacă toate aceste posibilități nu pot fi realizate, se va întâmpla, de asemenea, un lucru straniu: atunci actualul guvern va continua să guverneze până ce se găsește o soluție. Deci noi, chiar și după ce vom afla rezultatul alegerilor din Saxonia-Anhalt duminică la ora 18:00, ora noastră, nu înseamnă că vom avea un guvern. Și, în orice caz, nu vom ști care guvern.

Undele de șoc geopolitice: Anti-europenismul AfD și fracturile din CDU

Care ar fi efectele dacă ar câștiga AfD-ul la nivelul Germaniei, al Europei și chiar pentru România? Ce undă de șoc ar trimite un asemenea rezultat?

Pentru că alegerile acestea sunt super-discutate, în această țară parcă n-ar exista alt subiect. Toți jurnaliștii se năpustesc asupra acestor sărmani 2,1 milioane de cetățeni din Saxonia-Anhalt, iar cineva dintr-un ziar îmi spunea că vin aceștia din Occident, care n-au fost niciodată în Est, și îi privesc ca pe animalele dintr-o grădină zoologică sau ca și cum ar fi mers într-un safari.

Deci se discută enorm, iar o problemă, și asta o spun mulți oameni deștepți, ceea ce mă miră la ei, dar n-ai ce face, este că spun așa: „Păi, dacă sunt doriți de atâta lume din Germania la putere (pentru că și la nivel federal au ajuns să se apropie de 40%, deși încă nu au ajuns), atunci hai să-i lăsăm să guverneze, să vedem ce pot, să vedem dacă eventual nu se fac de rușine și își vor da arama pe față”.

Problema este că ei au fost deja lăsați să guverneze și s-a văzut care a fost rezultatul. De exemplu în Austria, unde problemele pe care le-au creat în guvernul format împreună cu alte partide au fost destul de dezastruoase, ca să nu mai vorbim de mișcarea MAGA din Statele Unite și ce au produs acolo.

În momentul de față, în mod declarat, AfD-ul dorește să creeze haos și dezordine politică. De exemplu, decizia stranie a domnului Siegmund de a nu forma decât un guvern majoritar și de a guverna doar cu o majoritate în Parlament – spun observatorii – are de-a face mai mult cu viitoarele alegeri din Mecklenburg-Vorpommern, pentru a da un avânt partidului AfD de acolo, care este ceva mai slab decât cel din Saxonia-Anhalt (stă la vreo 37% momentan, vizavi de SPD – Social-Democrații –, care acolo sunt partidul cel mai puternic, având o prim-ministră destul de decisă să câștige și să-și apere fieful).

Deci noi – și eu personal – vedem un pericol, pentru că partidul AfD are planuri care nu ar face bine Germaniei, nu ar face bine nici UE și României. Pentru că riscurile sunt, vă spun, reale și sunt foarte mari. Și

Se poate ajunge până la ieșirea Germaniei din UE?

Conducătoarea partidului AfD la nivel federal, Alice Weidel, a spus într-un interviu duminică un lucru nou de acest fel: că Germania, sub conducerea AfD-ului, ar ieși din zona Euro și ar ieși din spațiul Schengen. Deci este un partid antieuropean, antidemocratic, după cum vedem și măsurile preconizate de domnul Siegmund în Saxonia-Anhalt. În programul lui de guvernare (el nu are doar program de partid, are deja program de guvernare), va fi o problemă foarte mare pentru guvernul federal.

Eu cred că acest eveniment, dacă va avea loc, adică dacă AfD va câștiga Germania ar putea să influențeze foarte negativ și situația din alte țări – de exemplu Franța, România sau Polonia, unde de asemenea vom avea alegeri într-un viitor nu prea îndepărtat. Iar dacă Germania decide să iasă din zona Euro și Schengen, efectele vor fi catastrofale. Inclusiv în ce privește România.

Marele pericol îl văd, de asemenea, în influența pe care această victorie și dezvoltarea generală din Saxonia-Anhalt o pot avea asupra Partidului Creștin-Democrat (CDU), atât la nivel de land, cât și la nivel federal. Există, se pare, în Partidul Creștin-Democrat persoane care ar avea eventual intenția sau, în orice caz, ar cocheta cu ideea unei colaborări mai strânse cu AfD-ul, respectiv de a nu mai respecta cordonul sanitar impus. În landul Saxonia-Anhalt există deja un grup care s-a format în Harz – într-o regiune specială, altminteri frumoasă și turistică –, unde un grup de politicieni din Partidul Creștin-Democrat s-a pronunțat direct în acest fel. Pentru ei, necolaborarea cu Stânga este mai importantă decât opoziția față de o colaborare sau de a discuta cu partidul AfD.

De ce neapărat împotriva Stângii?

Este de înțeles în Germania: sunt foștii comuniști. Aici poate că și în România se înțelege un lucru pe care mulți din Occident nu îl înțeleg: pentru oamenii care au cunoscut perioada comunistă, o colaborare cu Stânga este mai imposibil de imaginat decât o eventuală colaborare sau o tranziție spre AfD, după cum spun unii observatori. Iar la nivel federal nu se știe exact cine sunt, există tot felul de zvonuri. Există persoane mai mult sau mai puțin anonime, dar se vehiculează numele domnului Spahn, fostul șef al grupului parlamentar CDU/CSU din Bundestag, care a fost îndepărtat din această funcție, respectiv s-a retras. Poate ați auzit și în România că el, împreună cu partenerul lui, a obținut un copil de la o mamă purtătoare în America, o mamă surogat. El s-a întors cu acest copil din America, însă în primăvara acestui an, la un congres al partidului său, s-a pronunțat strict împotriva a ceea ce în Germania se traduce mot-à-mot drept „maternitate de împrumut” (Leihmutterschaft), motiv pentru care a trebuit să se retragă din acel post.

Dar se pare că el s-a pronunțat cândva în acest sens și este văzut ca un eventual cancelar al unei coaliții, momentan improbabilă, dar niciodată de exclus, între Creștin-Democrați și AfD.

Deci toate sunt în mișcare, situația este mai volatilă decât oricând. Am impresia uneori că anumite forțe din publicistica germană (care s-a modificat foarte mult, la fel ca în România – televiziunile și radioul public nu prea mai au influență, baza fiind podcasturile unor ziariști mai mult sau mai puțin proeminenți) îl critică foarte mult pe cancelarul Merz.

De ce este atât de nepopular și chiar detestat actualul cancelar?

Dânsul a preluat guvernul într-un moment dificil, exact în perioada în care Donald Trump îl primise în Biroul Oval pe președintele ucrainean Zelenski (în februarie anul trecut). Atunci cancelarul a trebuit să-și schimbe politica și programul în care se formulase opoziția față de noi datorii, fiind nevoit să contracteze datorii uriașe: 500 de miliarde pentru reînarmare (pentru a corecta lipsa de atenție pe care guvernele Germaniei din ultimii 15 ani au acordat-o armatei) și alte 500 de miliarde pentru infrastructură, care se află într-o stare de degradare pe care, nefiind din România, nici nu v-o puteți imagina. Țara se confruntă oricum cu uriașe probleme economice, iar multe îi sunt reproșate lui, deși nu e vinovat pentru toate.

Cine e Anneli Ute Gabanyi

Politolog și istoric, Anneli Ute Gabanyi s-a născut în România, la Sibiu, dar trăiește în Germania încă din tinerețe. A studiat la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj (filologie și științe politice), dar și la Universitatea din Auvergne și la Universitatea din California de Sud. Şi‑a susţinut doctoratul la Universität der Bundeswehr „Helmut Schmidt”, Hamburg, cu teza „Systemwechsel in Rumänien. Von der Revolution zur Transformation” (Schimbare de sistem în România. De la revoluţie la transformare”). Activitatea ei științifică este dedicată Războiului Rece, Revoluției române din 1989, dar și problemelor curente de geostrategie din zona Europei răsăritene. După o carieră în cadrul Radio Europa Liberă (ca analist și șef al secției de cercetare pentru România) și la Südost-Institut din München Gabanyi este cercetător la Institutul German pentru Probleme Internaționale și de Securitate (Stiftung Wissenschaft und Politik) din Berlin.