Exclusiv Nota de plată a deciziilor eronate: cum hrănește criza din Germania și România ascensiunea AfD și AUR

Economia Germaniei patinează, iar nivelul de trai scade continuu în UE. Politologul german Anneli Ute Gabanyi și expertul Marius Ghincea (ETH Zurich) avertizează asupra efectelor pe care politicile eronate le pot avea, mergând până la propulsarea populiștilor la putere.

Maximilian Krah e unul dintre cei mai importanți lideri ai AfD Foto: Getty Images

Grupul Volkswagen, cel mai mare constructor auto din Europa și al doilea din lume, unul dintre cei mai mari angajatori din Germania și din UE, va rămâne fără 100.000 de locuri de muncă în următorii 5 ani. Este doar unul dintre numeroasele exemple care ilustrează nu numai criza economică din Germania, ci anticipează lărgirea bazinului electoral pentru AfD.

Într-o țară ca Germania, a cărei economie a devenit umbra a ceea ce era cândva, situația este mai gravă dacă ar vrea autoritățile să se întrevadă.

Practic, țări ca Germania și România au luat și continuă să ia decizii catastrofale pentru economie și societate, ceea ce le deschide un culoar nesperat partidelor populiste și eurosceptice. De la închiderea centralelor nucleare în Germania, la presiunea ecologiștilor și a socialiștilor, la închiderea minelor de lignit din România, cele două țări au rămas fără resurse importante tocmai atunci când Rusia începea să șantajeze Uniunea Europeană, dar mai ales Berlinul cu gazele. Până la criza energetică de azi, care a dus la o criză economică și la scăderea nivelului de trai în cele două țări, dar nu numai, a rămas un singur pas. Nu întâmplător, partide ca AUR și AfD exploatează nemulțumirile unei populații sătule de incompetența liderilor actuali, care se arată incapabili să rezolve problemele oamenilor și a economiei.

„Adevărul” abordează subiectul cu politologul german Anneli Ute Gabanyi, cunoscută românilor din anii 80, de la postul de radio Europa Liberă, și cu expertul în politici de securitate Marius Ghincea, de la Universitatea ETH Zurich.

Anneli Ute Gabanyi consideră că Germania se află într-o situație delicată. Economia, până anii trecuți marele atu al Berlinului, patinează, iar nemulțumirile germanilor cresc de la un an la altul, pe măsură ce prețurile se ridică tot mai mult, iar condițiile de trai se înrăutățesc.

Criza infrastructurii și schimbarea eticii muncii

Rămasă fără gazul rusesc și fără centralele nucleare, Germania se sufocă și acuză o lipsă de competitivitate tot mai accentuată în raport cu țări ca SUA și China. Anneli Ute Gabanyi este însă de părere că acesta este doar vârful aisbergului.

„Este mult mai rău de atât. De când locuiesc în Germania, iar eu stau aici din anul 1963, deci am avut un timp de observație foarte lung, am remarcat cum această etică a muncii, care a reconstruit țara după al Doilea Război Mondial, s-a redus foarte mult. Domnul Merz și-a pierdut din popularitate tocmai pentru că a atras atenția asupra faptului că în Germania se lucrează cu 40 de ore pe lună mai puțin decât în Elveția. Oamenii nu mai au aceeași etică a muncii. Există o bunăstare moștenită, tinerii nu mai vor să lucreze la fel de mult, pun accent pe work-life balance, cu mai mult life decât work). Am observat cum o Germanie care în anii '60-'70 domina piețele de aparatură foto, audio, textile și mașini, a pierdut teren sau a delocat aceste industrii spre țări cu costuri de producție mai scăzute. Pentru Germania, această migrație industrială a fost o catastrofă”, spune politologul german.

Greșelile strategiei energetice: Nord Stream și abandonarea energiei nucleare

Industria auto, odinioară coloana vertebrală a industriei și o sursă de creștere a economiei, este împinsă dincolo de limite, iar marile companii germane își văd pentru prima dată în istorie pusă sub semnul întrebării existența. Un Green Deal dus la extrem, dar și alte decizii eronate au adus această industrie pe marginea prăpastiei.

Anneli Ute Gabanyi are o perspectivă asupra problemei. Totul pornește, crede ea, de la lipsa de viziune.

„Cât despre problema mașinilor și a energiei, am impresia că politicienii și liderii industriali de aici nu mai au viziune și nu mai fac planuri de viitor. În privința dependenței de gaze, Germania cumpăra gaze din Uniunea Sovietică încă din anii '70, iar traseul trecea prin Ucraina. La un moment dat, Rusia a considerat că ar fi mai avantajos pentru ea ca gazul să nu mai tranziteze teritoriul ucrainean, ci să treacă prin Marea Baltică. Cel care a început construcția Nord Stream 1 a fost cancelarul Gerhard Schröder. De acolo a pornit totul. După ce a pierdut funcția de cancelar în fața doamnei Merkel în 2005, Schröder a fost imediat cooptat și remunerat de domnul Putin în consiliile de administrație ale unor companii rusești precum Rosneft. Un lucru inacceptabil, dar care nu a stârnit o revoltă masivă în Germania”, mai spune experta.

Deși Angela Merkel este considerată de mulți a fi principala vinovată, lucrurile nu ar sta chiar așa, consideră Anneli Ute Gabanyi. De altfel, Gabanyi a fost de la început unul dintre puținii experți germani care au atras atenția asupra riscurilor pe care le implică dependența Germaniei de Rusia.

„Doamna Merkel a preluat un proiect care era deja demarat și a pus bazele pentru Nord Stream 2. Dânsa a insistat mult timp că este un proiect pur economic, fără conotații politice. Îmi amintesc că la institutul unde lucram am fost singura dintre cei 70 de cercetători care a atras atenția că această dependență economică se va transforma la un moment dat într-o dependență politică dacă procentul de gaz rusesc este prea mare. Niciun coleg nu m-a susținut atunci, deși acum îmi dau dreptate. Totuși, trebuie spus un adevăr rar menționat: în ultimă instanță, Rusia a fost cea care a sistat livrarea de gaze către Germania, nu invers. Germanii nu au autorizat Nord Stream 2, dar pentru Nord Stream 1 Rusia a oprit livrările sub diverse pretexte tehnice”, susține politologul german.

Închiderea centralelor nucleare a echivalat practic cu o sentință pentru economia Germaniei, deși nimeni nu o întrevedea.

„În privința energiei nucleare, primul guvern care a decis ieșirea Germaniei din energia nucleară a fost guvernul Schröder (SPD) împreună cu Verzii (Joschka Fischer). Când a venit la putere, doamna Merkel a reevaluat această politică și a prelungit durata de viață a centralelor. Însă, după accidentul de la Fukushima, doamna Merkel. care fusese ministru al mediului sub Helmut Kohl, a decis oprirea lor definitivă, de teama impactului asupra opiniei publice înainte de alegerile regionale. Cert este că astăzi Germania este lipsită de o sursă de energie ieftină care i-a garantat bunăstarea mulți ani. Guvernul de coaliție a obținut ulterior anumite livrări din Qatar și Bahrain și a construit rapid terminale LNG, însă Germaniei i-a lipsit o viziune pe termen lung, spre deosebire de țări precum Franța sau chiar Polonia și Spania.”

Vulnerabilitățile tranziției verzi și limitele federalismului

Anneli Ute Gabanyi nu trece cu vederea nici accelerarea și exagerarea politicilor verzi în Germania, care au grăbit deznodământul și au șubrezit și mai mult economia, lipsind-o de energie. În condițiile în care energia regenerabilă nu poate asigura un flux constant pentru o industrie atât de consumatoare cum este cea germană, criza energetică s-a accentuat, fără ca Berlinul să realizeze la timp.

„Această energie verde nu este stabilă. Dacă nu este soare sau vânt, trebuie totuși să garantezi furnizarea de energie pentru populație și industrie. Ar fi trebuit menținute centralele nucleare pentru a asigura banda de energie stabilă cel puțin până când infrastructura verde era complet dezvoltată și funcțională. Acum importăm energie ieșită din alte surse la prețuri mari”, explică Anneli Ute Gabanyi.

Ca și cum n-ar fi suficient, distribuția energiei verzi în Germania nu este optimă, mai remarcă ea.

„Energia eoliană produsă în Marea Nordului nu ajunge eficient în sudul industrial, în Bavaria și Baden-Württemberg. Prim-ministrul Bavariei, Markus Söder, s-a opus construirii de linii electrice aeriene care ar fi afectat peisajul turistic, iar cablurile subterane sunt extrem de scumpe. Federalismul german creează uneori astfel de blocaje”, adaugă ea.

Germania a ajuns și în situația în care din țara cu o infrastructură rutieră și feroviară de invidiat privește cu invidie la vecinii săi mult mai bine dotați la acest capitol, Franța și Italia.

„Recent se raporta că doar 67% dintre trenurile rapide din Germania sunt punctuale. În Japonia un mecanic de tren își cere scuze public dacă are două minute de întârziere, la fel și în Elveția, iar de noi râde toată Europa! Eu circul foarte mult cu trenul și, în ultimii ani, cred că din 10 călătorii doar două au fost punctuale, restul având întârzieri de până la patru ore. Trebuie spus asta, Germania are probleme de infrastructură, deși pare greu de crezut”, mai spune experta.

Probleme economice și sociale din România și până în Germania

Criza economică, inflația și politicile economice eronate sunt acum decontate de Guvernul Merz și de partidele mainstream, iar AfD este marele beneficiar.

Despre aceste erori vorbește și expertul în politici de securitate Marius Ghincea, de la Universitatea ETH Zurich. În opinia sa, leadership-ul la nivelul unor țări ca Germania este de proastă calitate.

„Peste tot în Europa sunt aceleași probleme, iar din această cauză vedem și aceleași fenomene politice cam peste tot pe continent, inclusiv în România. Dacă ne uităm la costul de trai din România din ultimele luni, vedem că a crescut foarte mult. Am ajuns în situația în care oameni care aveau venituri foarte decente de clasă de mijloc în București sau Cluj nu mai pot să trăiască la fel de confortabil cum trăiau acum câțiva ani”, spune Marius Ghincea.

Din această cauză, nemulțumirile se acumulează, iar AUR crește în România exact la fel cum crește Rassemblement Național (Adunarea Națională) în Franța sau AfD în Germania. Odată cu scăderea nivelului de trai și cu frustrarea provocată de faptul că promisiunile partidelor mainstream și ale autorităților sunt fără acoperire, apare acest vot de revoltă.

Situația este cu atât mai gravă cu cât Uniunea Europeană se confruntă cu această criză energetică, iar competitivitatea sa este profund afectată. Mai mult, mai spune Marius Ghincea, guvernele nu au mai acordat suficientă atenție factorului social, iar în lipsa unor politici sociale s-au agravat toate problemele sociale cu care se confruntau statele europene. Aici apare însă un cerc vicios, remarcă expertul. Pe fondul problemelor cauzate de războiul din Ucraina și cel din Orientul Mijlociu, dar și al politicilor neinspirate din majoritatea statelor europene, nu există fonduri pentru finanțarea componentei sociale.

„Asta e problema cea mare: cu ce finanțezi aceste politici sociale, pentru că toate țările europene au probleme de deficit și de datorii publice. Situația este mai complicată”, încheie Marius Ghincea.