A verificat declarațiile lui Trump timp de 10 ani. Concluzia unui jurnalist CNN: „Nu există niciun oficial public la Washington care să mintă ca Trump”

La zece ani după ce a început să verifice declarațiile lui Donald Trump, jurnalistul Daniel Dale spune că volumul și varietatea afirmațiilor false sau înșelătoare ale președintelui american au creat o provocare fără precedent pentru presă. Retrospectiva sa arată nu doar tiparele discursului lui Trump, ci și limitele fact-checking-ului într-un spațiu public în care dezmințirile pot ajunge să se piardă în avalanșa de informații.

Un jurnalist a verificat vreme de 10 ani afirmațiile lui Donald Trump Foto: AFP

În urmă cu zece ani, Daniel Dale a început să verifice declarațiile lui Donald Trump, pe atunci candidat la președinția Statelor Unite. Era, spune jurnalistul într-o analiză publicată de CNN , ceea ce credea că va fi un proiect de scurtă durată. Nu a fost nici pe departe așa. Concluzia sa: volumul și varietatea declarațiilor false sau înșelătoare ale președintelui american au creat o provocare fără precedent pentru presă, dar și pentru public.

Dale, care lucra atunci ca jurnalist la Toronto Star, povestește că a început să urmărească afirmațiile lui Trump pentru că acesta făcea un număr neobișnuit de mare de declarații false, iar acestea erau rareori corectate. În 2020, după patru ani în care încercase să verifice practic fiecare afirmație, jurnalistul spune că a fost nevoit să renunțe la proiect, pentru că înregistrase deja peste 8.500 de afirmații false ale lui Trump din septembrie 2016.

„Am crezut că Trump va pierde alegerile din 2016”, își amintește Dale. „M-am înșelat”, a adăugat jurnalistul.

„Nu există la Washington un politician care să mintă ca Trump”

Una dintre concluziile centrale ale jurnalistului este că fenomenul nu poate fi explicat simplu prin formula „toți politicienii mint”.

„Joe Biden mințea uneori, JD Vance mințea uneori, republicanii și democrații din Congres mint uneori, secretarii de cabinet, inclusiv Robert F. Kennedy Jr., mint uneori; Washingtonul nu este capitala națiunii pentru adevărul direct. Dar este extrem de clar că nu există niciun oficial public la Washington care să mintă ca Trump – nu la fel de constant, nu la fel de evident, nu pe tot atâtea subiecte”, a scris Dale.

Jurnalistul descrie situația drept una rar întâlnită în politica americană și susține că, după un deceniu de monitorizare, nu a identificat un alt oficial de la Washington care să fi avut un asemenea tipar de declarații.

Dale observă un alt tipar în comportamentul public al lui Trump: cele mai intense perioade de declarații false sau înșelătoare au apărut în momente de dificultate politică. Printre exemplele indicate de jurnalist se află alegerile intermediare din 2018, scandalul Ucraina din 2019, pandemia de COVID-19 și alegerile prezidențiale din 2020.

Potrivit analizei sale, atunci când Trump se confruntă cu o problemă politică majoră, volumul afirmațiilor contestabile crește.

O altă constatare a jurnalistului este că Trump nu face afirmații false doar în chestiuni politice importante, iar în sprijinul constatării sale jurnalistul amintește exemple precum afirmația despre un premiu pe care Trump l-ar fi primit în Michigan sau o presupusă convorbire telefonică cu cercetașii americani. Sunt lucruri fără o importanță politică majoră, dar pe care Trump le-ar fi prezentat totuși ca fiind adevărate.

Pentru Dale, tocmai aceste afirmații despre lucruri banale reprezintă unul dintre elementele distinctive ale stilului de comunicare al președintelui.

O altă lecție desprinsă de jurnalist după zece ani este că multe dintre afirmațiile false nu dispar după prima dezmințire.

Dale spune că, în cazul unor afirmații repetate, verificarea devine mai ușoară cu timpul deoarece aceeași afirmație apare din nou și din nou. Jurnalistul poate astfel identifica rapid informația falsă și explica de ce nu este corectă. Problema este însă că repetarea poate face o afirmație să rămână prezentă în spațiul public chiar și după ce a fost verificată.

Ce tipare a identificat jurnalistul

Dale susține că, după ani de monitorizare, a identificat anumite tipare în discursul lui Trump.

Unul dintre exemple este folosirea unor povești în care persoane neidentificate i s-ar fi adresat cu „sir” sau în care oameni descriși drept foarte puternici ar fi ajuns să plângă în fața lui. Jurnalistul spune că aceste tipuri de povești apar atât de des încât au devenit pentru el un indiciu că informația trebuie verificată cu atenție.

Dale acordă o atenție specială și cifrelor folosite de Trump - sondaje, inflație, prețuri, investiții, prețul benzinei sau dimensiunea mulțimilor -, concluzia sa fiind că cifrele prezentate de președinte nu ar trebui acceptate automat.

Trump - sursă de informații false, dar și consumator al lor

O altă observație a lui Dale este că Trump nu inventează toate informațiile pe care le transmite. Potrivit jurnalistului, președintele a preluat și promovat de-a lungul timpului numeroase teorii ale conspirației și informații neverificate provenite de la alte persoane. Dale consideră că acest aspect complică și mai mult problema, deoarece Trump are acces la resurse și experți care îi pot verifica informațiile înainte ca acestea să fie făcute publice.

Jurnalistul mai spune că Trump este conștient, cel puțin în anumite situații, că afirmațiile sale au fost verificate și infirmate. Dale oferă ca exemplu declarațiile repetate despre inflație și susține că Trump a recunoscut că există persoane care îi contestă afirmațiile, pentru ca ulterior să repete aceeași afirmație. În acest caz, problema nu mai este doar dacă informația este sau nu corectă, ci și faptul că o dezmințire nu determină neapărat renunțarea la afirmația inițială.

Și presa are o problemă

Una dintre concluziile importante ale retrospectivei lui Dale privește presa, nu doar politicienii.

Jurnalistul spune că organizațiile media nu au găsit întotdeauna modalitatea potrivită de a acoperi declarațiile false ale lui Trump. Uneori, susține el, afirmațiile sunt relatate fără o explicație suficient de clară privind faptul că sunt false. Una dintre dificultăți este volumul foarte mare de declarații care trebuie verificate. Un politician care face o afirmație falsă poate genera o știre. Un politician care face afirmații false în mod constant poate ajunge, paradoxal, să transforme minciuna în zgomot de fond. Dale compară acest mecanism cu o formă de „denial-of-service” informațional: prea multe informații sunt aruncate în sistem pentru ca presa să le poată verifica pe toate.

„Dacă un politician spune o minciună flagrantă, este probabil ca aceasta să fie mediatizată intens; dacă un politician spune minciuni flagrante în fiecare săptămână, timp de ani de zile, este probabil ca majoritatea instituțiilor să înceteze să le mai considere știri și ca majoritatea să fie tratate ca zgomot de fundal”, afirmă jurnalistul.

În schimb, susține Dale, milioane de americani sunt interesați de adevărul informațiilor. El spune că, în timpul prezentărilor sale despre activitatea de fact-checking, primește frecvent întrebări despre eficiența acestui tip de jurnalism. Potrivit jurnalistului, faptul că există oameni care nu cred dezmințirile presei nu înseamnă că publicul nu este interesat de adevăr.

Tot Dale mai observă că există însă și persoane care nu consideră minciuna un criteriu decisiv în evaluarea unui politician sau care apreciază stilul de comunicare direct și provocator al lui Trump.

Consecințele nu sunt doar jurnalistice

Dale consideră că afirmațiile despre costul vieții au o particularitate: alegătorii pot verifica personal dacă prețurile pe care le văd în magazine sau la pompă corespund declarațiilor politice. De aceea, spune jurnalistul, afirmațiile potrivit cărora prețurile au scăzut în general pot avea un impact diferit față de afirmațiile despre subiecte pe care cetățenii obișnuiți nu le pot verifica direct.

În finalul expunerii sale jurnalistul susține că problema declarațiilor false depășește disputa dintre presă și politicieni.

„Unele dintre minciunile lui Trump sunt atât de bizare sau banale încât nu mă pot abține să nu râd. În general, însă, minciunile sale au fost profund dăunătoare țării. Oamenii au murit din cauza revoltei de la Capitoliu, provocate de minciunile sale despre alegerile din 2020. Minciunile sale în care minimaliza Covid-19 au dus aproape sigur și la decese. Anumite persoane vizate de minciunile sale, inclusiv jurnaliști, judecători și lucrători electorali, s-au confruntat cu amenințări și hărțuire. Minciunile sale au agravat nenumărate dezbateri publice pe teme politice critice. Și democrația americană însăși este, de asemenea, mai afectată de toate aceste minciuni”, mai scrie jurnalistul.

După un deceniu de verificări, concluzia lui Dale este că fact-checking-ul nu a rezolvat problema informațiilor false, dar acest proces rămâne necesar pentru o parte importantă a publicului.

Pentru presă, provocarea este însă mai dificilă decât simpla identificare a unei afirmații false: trebuie să decidă cum să informeze publicul despre fals fără ca volumul enorm de afirmații să transforme verificarea lor într-un zgomot permanent.