Exclusiv Ce soluții au UE și România pentru a grăbi înarmarea. General: „Rusia nu așteaptă după noi”

Parlamentul European caută soluții pentru accelerarea investițiilor în industria de apărare. Generalul Virgil Bălăceanu explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, ce se poate face în acest sens și care ar fi armele care ar trebui să aibă prioritate.

Europa are nevoie inclusiv de rachete pentru o descurajare nucleară Foto: Shutterstock

Deputații Parlamentului European vor vota, miercuri, 16 septembrie, norme menite să accelereze investițiile în domeniul apărării și să îmbunătățească capacitatea de reacție a UE la provocările de securitate.

Potrivit site-ului Parlamentului European, pachetul de propuneri legislative, care face parte din măsurile de simplificare ale UE „Omnibus V”, a fost convenit informal între eurodeputați și Consiliu în iunie 2026. Acesta este conceput pentru a accelera aprobarea autorizațiilor pentru proiectele din domeniul apărării și exportul de echipamente de apărare între țările UE.

Pachetul urmărește, de asemenea, să simplifice procedurile de achiziții publice în materie de securitate și apărare și cooperarea UE în materie de contracte de apărare, să se asigure că reglementările UE privind substanțele chimice țin seama în mod corespunzător de cerințele în materie de apărare și să simplifice punerea în aplicare a Fondului european de apărare (FEA).

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles şi a fost şef al Brigăzii Multinaționale din Sud-Estul Europei. Într-un interviu pentru „Adevărul”, generalul Virgil Bălăceanu vorbește despre complexitatea situației și despre prioritățile care ar trebui să existe pentru ca proiectul să devină un succes. 

Adevărul: Parlamentul European va vota norme menite să accelereze investițiile în domeniul apărării. Ce soluții ați vedea dumneavoastră?

Generalul Virgil Bălăceanu: Diversitatea este destul de mare. În general, cantitățile, nu neapărat calitatea, sunt evident insuficiente din punctul de vedere al unui tip de război de înaltă intensitate și de lungă durată, despre care am mai vorbit. Vorbim de cantitățile de echipamente militare, de tehnică militară în sine, dar mai ales de cantitățile de muniții necesare. Bineînțeles, includem aici și alte categorii de materiale necesare în pregătirea unui război. Și vorbim despre o pregătire care să urmărească, în definitiv, descurajarea adversarului, astfel încât acesta să nu plece de la premisa că un atac, o agresiune, o invazie sau o „operație militară specială” ar avea succes.

 Ce arme ne lipsesc nouă, dar și europenilor în general și care ar trebui să fie prioritățile?

Există categorii care sunt deficitare în privința înzestrării și a producției în spațiul european: loviturile în adâncime, sistemele de comunicații și supraveghere prin satelit, precum și transportul strategic. Lucrurile sunt însă legate de ritmul în care Europa va continua să se înarmeze în scopul descurajării și al apărării împotriva oricărui adversar. Programele SAFE, întârzierile României și amenințarea rusă. Avem în vedere, însă, Federația Rusă. De aici ar trebui să urmărim un exemplu concret, cel al programelor SAFE. Noi știm că, la nivelul României, există o întârziere. Ultimele date ne spun că, din 22 de programe, unde apar și programe ale Ministerului de Interne, ar fi fost semnate contracte pentru 14. Din alte surse, pentru cele 20 de programe SAFE ale Ministerului Apărării au fost semnate contracte pentru 13 programe, iar 7 rămân în așteptare. Ultimele informații, care nu sunt extrem de transparente, ar indica termenul de final de an.

Întârzierile României și amenințarea rusă

Există o presiune a timpului, vedeți riscul unui atac din partea Rusiei sau pur și simplu se are în vedere o accelerare pentru a fi în termen?

Timpul este împotriva respectării termenelor SAFE și, pe de altă parte, împotriva a ceea ce înseamnă înarmarea Europei pe un orizont de 5 până la 10 ani. În privința Federației Ruse, nu știm dacă nu va declanșa un al doilea război cu Ucraina. M-aș aștepta la un al doilea război în condițiile în care nu își realizează scopurile în actualul conflict și dacă nu păstrează Ucraina nu doar în afara NATO, ci și în afara Uniunii Europene. Așadar, riscurile sunt prezente la tot pasul, iar Federația Rusă va continua cel mai probabil să fie agresivă cu Ucraina, chiar dacă la un moment dat am putea să avem și un armistițiu.

Generalul Virgil Bălăceanu a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles Foto: MApN

De altfel, același lucru este valabil și pentru Republica Moldova, considerând că Uniunea Europeană reprezintă pentru Federația Rusă un adversar economic, ideologic, un adversar al unui spațiu democratic și, în devenire, prin creșterea puterii militare, un adversar militar. Adică avem o perspectivă a Uniunii Europene care nu se va mai teme cum s-a temut până acum, fiind tot timpul sub umbrela Statelor Unite, de războiul hibrid sau de cel energetic aplicat ani de zile de Federația Rusă. Dar o temere structurală o aveau europenii împotriva unei agresiuni convenționale a Federației Ruse. Numai de dată recentă Finlanda a acceptat umbrela nucleară a Franței. Iată lucruri la care nu ne-am fi gândit cu nu foarte mult timp în urmă: dezvoltarea capabilităților nucleare ale statelor europene. Situația este complexă, este volatilă, iar riscurile sunt omniprezente.

Ar trebui ca Europa să se mobilizeze și să se treacă și la o creștere a numărului de arme nucleare strategice și tactice pentru a descuraja și Rusia?

Nu neapărat că vorbim de arme nucleare strategice, dar probabil, într-o anumită perspectivă, vom avea o dezvoltare a armelor nucleare tactice la nivel european. Fără forță militară, iar lucrurile sunt demonstrate de războaiele actuale, nu ai nicio șansă în păstrarea păcii și în continuarea unui proces de dezvoltare economică și de bunăstare socială. Cert este că Rusia nu așteaptă după noi. Și asta se știe bine la Bruxelles, se știe la Paris, Berlin și în alte capitale europene. Și ar trebui să se știe bine și la București și să se acționeze.

Descurajarea este esențială

Vedeți cumva un atac inevitabil al Rusiei sau această înarmare a Europei este menită tocmai să descurajeze orice potențiale acțiuni ofensive ale Moscovei?

Nu, nu este un război inevitabil. Federația Rusă este ocupată în Ucraina și oricum nu cred că are în plan să atace convențional un stat NATO. Însă există acest război hibrid, iar Federația Rusă, dacă obține ceea ce vrea în Ucraina, în acest război sau în unul viitor, se poate gândi și la alți pași. Nu există garanții că Federația Rusă nu va decide la un moment dat să provoace direct NATO. Iar această înarmare este menită exact să descurajeze orice potențiale acțiuni agresive împotriva unui stat european, împotriva unui stat NATO.

Deocamdată, Federația Rusă evită să escaladeze și să provoace NATO. Și Federația Rusă, dar și NATO se feresc să provoace situații care ar putea declanșa un război. Însă trebuie să fim pregătiți pentru absolut orice fl de situațiipe viitor și asta cât mai repede cu putință. Vremurile în care Statele Unite asigurau securitatea întregii Europe apun, este timpul să ne apărăm singuri. Și trebuie să ne asumăm acest lucru, atât la nivel european, la nivelul alianței, cât și ca țară. România este pe flancul estic, în proximitatea războiului și nu poate să mizeze pe simplul fapt că va fi apărată de alții.