De ce Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel. Decizia care a împărțit lumea între admirație și ironie

Jean-Paul Sartre a făcut în 1964 un gest care avea să rămână în istoria literaturii: a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură. Decizia scriitorului și filosofului francez a stârnit nedumerire, critici și ironii și a deschis o dezbatere despre relația dintre un autor și cele mai prestigioase distincții pe care le poate primi. Pentru unii a fost un act de consecvență, pentru alții, o dovadă de orgoliu.

De ce Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură Foto: Arhiva

În urmă cu 62 de ani, Jean-Paul Sartre devenea laureat al Premiului Nobel pentru Literatură și, în același timp, unul dintre foarte puținii oameni care au refuzat voluntar prestigioasa distincție.

Academia Suedeză i-a acordat premiul în 1964 pentru opera sa, apreciată pentru bogăția ideilor, spiritul libertății și influența exercitată asupra epocii. Sartre a refuzat însă distincția, continuând o regulă pe care și-o impusese cu mult înainte de Nobel: să nu accepte onoruri oficiale. Academia Nobel menționează și astăzi refuzul său în biografia oficială a scriitorului.

Potrivit Mediafax, Sartre aflase din presa franceză, înainte de anunțarea premiului, că Academia Suedeză ar putea să-l aleagă. A încercat să transmită că nu dorește distincția, însă decizia nu mai putea fi influențată.

De ce Jean-Paul Sartre a refuzat Premiul Nobel pentru Literatură

Explicația lui Sartre pornea de la felul în care vedea rolul scriitorului. Filosoful considera că autorul trebuie să acționeze prin propriile texte și să nu permită ca prestigiul unei instituții să-i modifice poziția publică.

Nu era prima distincție pe care o refuza. Sartre amintea că respinsese și Legiunea de Onoare, care îi fusese oferită după cel de-Al Doilea Război Mondial, și că nu dorise să intre în Collège de France.

Pentru el, acceptarea Nobelului ar fi schimbat inclusiv felul în care era perceput ceea ce scria și susținea public.

„Dacă mă semnez Jean-Paul Sartre nu e acelaşi lucru ca dacă mă semnez «Jean-Paul Sartre, laureat al Premiului Nobel»”, explica scriitorul, potrivit Mediafax.

Sartre susținea că un scriitor care acceptă o asemenea distincție ajunge, inevitabil, să fie asociat instituției care i-a acordat-o. Din acest motiv, considera că trebuie să evite transformarea sa într-o instituție publică.

Poziția era în concordanță și cu ideile care i-au definit opera. Sartre, una dintre figurile centrale ale existențialismului secolului XX, a pus libertatea și responsabilitatea individuală în centrul filosofiei sale, iar literatura sa a fost strâns legată de ideea de angajament.

Refuzul care a provocat un scandal internațional

Decizia nu a trecut însă fără reacții. Conform sursei citate, refuzul a fost întâmpinat în presa internațională cu reacții care au mers de la nedumerire până la sarcasm.

În Franța, Le Monde a publicat scrisoarea prin care Sartre își explica decizia și a prezentat gestul în contextul concepțiilor sale. Le Figaro a fost mult mai critic și a interpretat refuzul drept o manifestare de orgoliu, în timp ce alte publicații au ironizat contradicția aparentă dintre respingerea premiului și notorietatea suplimentară pe care tocmai refuzul i-o aducea.

Presa suedeză a privit, de asemenea, cu rezerve decizia. Gestul a fost descris drept unul consecvent cu principiile scriitorului, dar „lipsit de politețe”.

Controversa nu a schimbat însă statutul oficial al premiului. Jean-Paul Sartre figurează în continuare drept laureatul Premiului Nobel pentru Literatură din 1964, chiar dacă a refuzat distincția.

Sartre nu a fost singurul laureat care a refuzat Nobelul

Cazul său rămâne însă unul excepțional. Potrivit datelor oficiale ale Premiului Nobel, doar doi laureați au refuzat voluntar premiul: Jean-Paul Sartre și diplomatul vietnamez Le Duc Tho, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1973.

Au existat și laureați care au fost obligați de autorități să refuze premiul. Scriitorul Boris Pasternak, laureat al Nobelului pentru Literatură în 1958, l-a acceptat inițial, dar a fost ulterior constrâns de autoritățile sovietice să renunțe la el.

La mai bine de șase decenii de la acel moment, numele lui Sartre rămâne astfel legat nu doar de existențialism și de opere precum „Greața”, „Ființa și neantul” sau „Cu ușile închise”, ci și de unul dintre cele mai cunoscute refuzuri din istoria Premiilor Nobel.