Exclusiv „Aliații ne percep mai puțin responsabili ca ei”. Mesajul transmis la Varșovia României, decriptat de o cercetătoare de la Institutul Universitar European

Raportul Forumului de Securitate de la Varșovia plasează România la coada clasamentului privind cheltuielile de apărare, riscând izolarea într-o „zonă gri” de securitate la Marea Neagră. Cercetătoarea Antonia Pup, de la Institutul Universitar European din Florența, avertizează că lipsa României de la marile reuniuni strategice și deficitul de diplomație publică ne fac mai puțin vizibili și responsabili în ochii aliaților. Pentru a evita marginalizarea, experta propune operaționalizarea rapidă a Hubului de Securitate Maritimă de la Marea Neagră și o prezență prezidențială puternică la summiturile internaționale.

Soldați români în timpul unor exerciții militare în Polonia Foto: Profimedia

Adevărul: Singura referire la România din întreg raportul WSF pare că e un grafic în care ne aflăm la coada clasamentului din regiune privind cheltuielile reale de apărare. De ce crezi că există o discrepanță atât de mare între discursul politic oficial de la București (care anunță alocări din PIB) și execuția sau percepția aliaților noștri strategici privind aceste resurse?

Antonia Pup: Pentru noi, acasă, alocările anunțate la București reprezintă un efort considerabil. Graficul din raportul Forumului de Securitate de la Varșovia însă nu ne raportează la media NATO, ci la vecinătatea care contează. Polonia, statele baltice și nordicii sunt toți peste media Alianței, unii chiar mult peste. În acest cadru apărem sub ei și, mai mult, grupați vizual cu statele din afara „clubului”, ca simplu termen de comparație. Mesajul implicit este că aliații ne percep ca fiind mai puțin responsabili strategic decât ei.

Discrepanța ține și de diplomația publică. Un procent din PIB anunțat nu devine automat credibilitate dacă nu este explicat și amplificat în mediul de analiză, susținut și făcut vizibil acolo unde se formează percepțiile. Polonia și statele baltice au investit ani la rând în prezență la cel mai înalt nivel, de președinți și premieri, la forumuri ca acesta. Noi lipsim prea des din aceste săli (prezența la nivel de ministru de afaceri externe este necesară, dar nu suficientă), iar absența lasă graficele să vorbească în locul nostru.

România nu arată deloc bine în raportul Forumului de Securitate de la Varșovia Foto: Antonia Pup / Facebook

Suntem invizibili

Dacă B9 nu mai este suficient de funcțional, ce alt format regional ar trebui să creeze sau să impulsioneze România de urgență?

Nu cred că avem nevoie de un format nou, ci de unul existent, pe care să-l ranforsăm. Inițiativa trilaterală de deminare la Marea Neagră, formată din România, Bulgaria și Turcia, are din 2024 primul memorandum de acest tip între aliații NATO riverani Mării Negre. În iulie, la summitul NATO de la Ankara, miniștrii apărării i-au extins mandatul la protecția infrastructurii critice submarine. Avem deci deja un nucleu operațional. 

Ce lipsește este stratul politic și de vizibilitate. Ar trebui să trecem de la o întâlnire pe an la reuniuni ministeriale regulate și la diplomație publică asumată la vârf.

Ar trebui implicat și mediul de analiză. Raportul de la Varșovia propune un Centru Strategic nordic-baltic-polonez, cu un fond dedicat după modelul Fondului Internațional Vișegrad. Un centru similar pentru Marea Neagră ne-ar da exact ce ne lipsește: o lectură comună a amenințărilor și o voce regională care se aude.

RIscul cel mare pentru România

Raportul pare să indice faptul că asistăm la trecerea de la „flancul de est” unitar la noțiuni precum „flancul de nord-est” sau „triunghiul” nordic-baltic-polonez. Riscă România să rămână izolată într-o zonă gri de securitate la Marea Neagră în timp ce regiunea Mării Baltice își consolidează defensiva?

Da, riscul există, iar raportul îl arată indirect. Autorii tratează Arctica, Marea Baltică și flancul estic ca pe un singur teatru operațional. Marea Neagră apare abia în ultima frază, ca punct final al unei hărți desenate de la nord. Între timp, și grupul de la Vișegrad devine tot mai activ diplomatic, inclusiv în formate extra-europene. Vecinii noștri se organizează, iar noi riscăm să rămânem pe dinafară.

Antonia Pup (stânga) la Varșovia Foto: Arhivă personală

Geografia ne va păstra relevanța, pentru că Marea Neagră nu poate fi ocolită. Dar geografia singură nu ne dă un loc la masă. Ce trebuie să se schimbe este privirea politică de la București. Relațiile cu Sofia și Ankara trebuie tratate cel puțin la fel de serios ca cele cu Berlinul sau Washingtonul. Ele nu sunt parteneriate secundare, ci cercul nostru imediat de securitate. Fără el, „zona gri” nu va fi o metaforă, ci o realitate. La Varșovia anul acesta nu am văzut o participare la nivel înalt din partea Turciei – iată așadar un avantaj competitiv pe care România îl are, posibilitatea de a negocia un parteneriat de securitate între UE și Turcia, poate, de ce nu, chiar prin invitarea Turciei în Consiliul European de securitate pe care Ursula von der Leyen l-a anunțat în Starea Uniunii Europene săptămânile trecute.

În opoziție cu pasivitatea României vedem activismul recent al grupului Visegrad la UNGA, luna trecută, în special prima ministerială în formula V4 - India, unde a fost abordat inclusiv dosarul de securitate. Ce transmite această mișcare strategică a partenerilor din V4 despre diplomația globală și de ce România ezită să își diversifice astfel de parteneriate în afara cadrelor clasice UE și NATO?

Mișcarea V4 de la New York luna trecută arată că statele din regiune au înțeles că securitatea europeană nu se mai joacă doar în Europa. Și raportul de la Varșovia merge în aceeași direcție. Recomandă consultări permanente cu partenerii NATO din Indo-Pacific, adică Japonia, Coreea de Sud, Australia și Noua Zeelandă, pe teme de sancțiuni, industrie de apărare și tehnologii critice. Vecinii noștri își construiesc rețele proprii, fără să ceară voie de la Washington.

România ezită, cred, din teama de a nu-și supăra partenerii tradiționali, ca și cum orice deschidere spre alți actori ar fi citită ca neloialitate. Dar trăim într-o lume tranzacțională, în care nimeni nu ne va sancționa pentru că ne diversificăm relațiile. Dimpotrivă, un partener cu legături proprii valorează mai mult pentru aliații săi. Nu trebuie să fim anxioși. Ancorarea în UE și NATO rămâne fundamentul politicii noastre externe, dar fundamentul nu e totuna cu întreaga construcție.

Trei recomandări pentru București

Dacă ai fi în poziția de a oferi o recomandare de politică externă și securitate MAE și MApN după citirea acestui raport, care ar fi primele trei decizii urgente pe care România ar trebui să le ia pentru a nu fi marginalizată în noua gramatică geopolitică?

Prima decizie: să facem funcțional, rapid și cu finanțare sigură, Hubul European de Securitate Maritimă de la Marea Neagră. Proiectul comun cu Bulgaria a fost finalizat și va funcționa la Constanța și Varna, dar finanțarea depinde încă de următorul cadru financiar european. Hubul ar trebui să preia lecțiile Baltic Sentry: senzori submarini, monitorizare prin satelit, inteligență artificială și un parteneriat cu operatorii privați pentru avertizare timpurie. 

A doua: o trilaterală regulată a miniștrilor energiei din România, Bulgaria și Turcia. Ea ar completa formatul militar extins în iulie la protecția infrastructurii critice.

A treia recomandare prezența președintelui Nicușor Dan la Conferința de Securitate de la München. Anul acesta, România a fost reprezentată acolo de miniștrii de Externe și ai Apărării, iar președintele a spus că absența nu exclude participări viitoare. Ediția din 2027 trebuie să fie momentul în care România își prezintă viziunea pentru o lume în mișcare, printr-un discurs pe scena principală.