Vizita recentă a fostului preşedinte pro-putinist al R.Moldova, Igor Dodon, în Belarus este o simplă campanie de PR politic în contextul alegerilor parlamentare anticipate din 11 iulie unde fostul ”om de casă” al oligarhului fugar Vladimir Plahotniuc îşi joacă cariera politică şi libertatea.
Apariţia partidelor anti-sistem, alături de cele extremiste, populiste şi progresiste, de aşa numitele partide „noi“, care neagă politicile convenţionale, clasice, tradiţionale, creează un spaţiu major al incompatibilităţilor declarate chiar din campaniile electorale.
Nu credeam că un om politic, care a mai fost şi preşedinte pe deasupra, poate face atâtea greşeli. În primul rând pentru că ştie – sau ar trebui să ştie – întregul sistem instituţional al statului. Apoi pentru că ar trebui să fi lucrat şi să lucreze cu specialişti în politică şi comunicare publică, aceştia putându-l pune în gardă împotriva unor gafe de dimensiuni catastrofale.
Starea de urgenţă din Republica Moldova i-a permis lui Igor Dodon să tragă cu ochiul şi să monteze o nouă afacere pentru sine şi camarila sa, utilizând guvernul interimar Ciocoi pe care-l convoacă la picior când are chef la sediul de partid.
Preşedintele Zelenski anunţă că a cerut NATO să grăbească cât se poate
de mult procesul de aderare al ţării sale în contextul unei vizibile
degradări a contextul diplomatic în care cuvântul de ordine pare a fi „conflict major în perspectivă“.
În relaţia conducerii de la Bucureşti, cu administratorii de la Chişinău, a judeţelor dintre Prut şi Nistru, există, în mod justificat, o anumită prudenţă. Asta pentru că, de-a lungul ultimelor trei decenii, orgoliile unor politicieni - din Republica Moldova, copia, din multe puncte de vedere, a Republicii Democrate Germane - au contracarat speranţele de reîntregire naţională ale românilor lucizi.
După episodul straniu consumat în Parlament când
şedinţa de investire a guvernului Grosu nu a putut avea loc din cauza lipsei
cvorumului, preşedinta Maia Sandu a urmat întocmai paşii prevăzuţi de
Constituţie.
Acum, când s-a precizat fără drept de apel perspectiva alegerilor anticipate în Republica Moldova, reacţiile publice ale partidelor politice reflectă tot mai mult gradul de disperare al acestora pentru că vor părăsi Parlamentul Republicii Moldova.
Continuăm cu analiza chestiunii unioniste dincolo de Prut, bazându-ne pe date sociologice culese de-a lungul timpului de diferite case de sondare de la Chişinău.
Cu ani în urmă am poposit în oraşul românesc Bălţi. Purtam uniforma Armatei României şi eram însoţit de colonelul Valeriu Rusu, din Armata Naţională a Republicii Moldova. Un conaţional care ştia că amândoi serveam practic naţiunea sub acelaşi Tricolor. Acolo, la Bălţi mi-am întâlnit, pentru prima oară, rudele din partea bunicului. Europeni minunaţi, cu rădăcini pe malurile Nistrului. Acum, la Bălţi se implică şi Consiliul Mondial al Românilor.
Igor Dodon a propus, într-o emisiune de joi seară, ca să procedeze la „suspendarea temporară” a Preşedintelui Maia Sandu.
Cu divergenţele, de ordin intern, existente în legislativele de la Bucureşti şi Chişinău vom avea parte - şi în 2021 - de o rememorare pur simbolică a celor petrecute pe 27 martie 1918, când a fost întrunit Sfatul Ţării, care a decis revenirea pământului dintre Prut şi Nistru la Patria Mamă. Acum, Kremlinul a acceptat-o pe Maia Sandu la timona judeţelor rupte din România, dar ea este evident obligată să joace un trist cazacioc geopolitic.
Deputatul George Simion,
liderul partidului AUR, face scandal la punctul de trecere a frontierei în Republica
Moldova de la Albiţa / Leuşeni. Deşi ştie că are interdicţie în R. Moldova până
în 2023, vrea să forţeze declanşarea unui scandal mediatic. Este deputat în
Parlamentul României de aproape 3 luni, dar nu a luat niciodată cuvântul şi nu a
avut nicio iniţiativă referitoare la R. Moldova. De ce face acest scandal la
graniţă?
În ultimele
săptămâni au apărut mai multe critici ale analiştilor politici din România faţă
de preşedintele R. Moldova, Maia Sandu. În principal, criticile sunt faţă de
strategia sa pentru declanşarea alegerilor parlamentare anticipate, mai ales pe
fondul poziţionării Curţii Constituţionale, respectiv faţă de relaţiile sale cu
celelalte partide pro-europene şi cu cele unioniste. Care este miza acestor
critici faţă de preşedintele Maia Sandu?
Toată lumea fuge de geopolitică în pandemie. Şi pentru motive simple şi clare, pentru că a te agăţa de geopolitică drept raţiune pentru a selecta vaccinurile sau a nu vaccina populaţia este o crimă.
Faimosul film după romanul lui Nikos Kazantzakis, Zorba Grecul, se
încheie cu o scenă celebră. Englezul venit pe insulele greceşti priveşte
siderat cum întreaga investiţie concepută de sfătuitorul său, Zorba, se
prăbuşeşte spectaculos, încă din momentul inaugurării... Ceea ce
trebuia să fie o victorie spectaculoasă, devine un eşec la fel de
spectaculos.
Republica Moldova este şi ea în miezul a ceea ce se numeşte geopolitica vaccinurilor. Este vorba despre asumarea surselor de vaccinuri credibile din cele câteva validate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, unele dintre cele produse fiind cu probleme, altele cu rezerve sau limitări.
Preşedintele României,
Klaus Iohannis, a promis în 29 Decembrie 2020, cu ocazia vizitei sale oficiale
la Chişinău, că România va dona Republicii Moldova 200.000 doze de vaccin
anti-Covid 19. Problema vaccinului a devenit imediat o temă puternic
instrumentalizată politic la Chişinău, utilizată în special de adversarii
politici ai preşedintelui Maia Sandu. Ieri seară guvernul României a aprobat
livrarea primei tranşe de vaccin.
După recenta hotărâre solomonică a Curţii Constituţionale a Republicii
Moldova – care nu a clarificat lucrurile, deşi s-a băgat într-o
chestiune ce vizează viaţa politică, oportunitatea şi actul de voinţă al
Preşedintelui – am intrat într-o situaţie de „pat”.
Criza politică se adânceşte în Republica Moldova. Prima tentativă de învestire a unui nou guvern s-a epuizat joi. După două încercări eşuate, şeful statului poate dizolva Parlamentul.
Situaţia din Republica Moldova, dincolo de sunetele de fanfară care se
mai aud din când în când în urma vizitelor prezidenţiale ale doamnei
Maia Sandu prin diverse capitale europene – modelul Zelenski de după
câştigarea alegerilor în Ucraina! -, este gri. Incertitudinile sunt mai
mari decât certitudinile, întrebările, mai multe decât răspunsurile.
Vizita preşedintelui Klaus Iohannis la Chişinău - prima de la preluarea mandatului în Republica Moldova şi prima vizită oficială după preluarea mandatului de preşedinte de către doamna Maia Sandu
– a avut în program exclusiv întâlnirea, felicitarea şi discuţiile tete
a tete şi în cadrul delegaţilor plus declaraţiile de presă.
Vizita preşedintelui României Klaus Iohannis la Chişinău este una firească după cinci ani de răceală ca urmare a poziţiilor anti-româneşti ale fostului preşedinte al R.Moldova, Igor Dodon, şi imagologic are rolul de a scoate simbolic din izolarea diplomatică statul frate dintre Prut şi Nistru la începutul mandatului preşedintelui recent învestit Maia Sandu.
Politica din Republica Moldova este fascinantă deoarece orice este
cunoscut din teoria ştiinţei politice sau a dreptului constituţional nu are un
echivalent în ceea ce se întâmplă în realitate.
Republica Moldova a trecut joi, 3 decembrie, printr-un coşmar al subminării democraţiei printr-o formulă de dictatură a unui fost preşedinte, Igor Dodon, personaj care pleacă din funcţie în stradă.
Alegerile prezidenţiale în Republica Moldova s-au încheiat. Maia Sandu, candidatul pro-european şi preşedintele PAS, a fost aleasă Preşedinte cu o majoritate zdrobitoare. Comisia Electorală Centrală va trimite dosarul alegerilor la Curtea Constituţională, care urmează să valideze rezultatul şi să o declare pe Maia Sandu Preşedinte ales.
În mediul online se vede o bucurie imensă a unei părţi a cetăţenilor Republicii Moldova după victoria Maiei Sandu. Şi la Bucureşti se bucură mulţi de înfrângerea lui Igor Dodon – şi pe bună dreptate.
Sigur, vestea bună
este în primul rând pentru Republica Moldova , o ţară pe care mandatul lui Igor
Dodon a dus-o la limita statelor eşuate, dar sunt şi mulţi alţii care au acum motive
de încredere şi de speranţă.
Voturile acumulate în primul tur al alegerilor prezidenţiale din
Republica Moldova de către Renato Usatâi şi Ilan Shor, ultimul prin Violeta
Ivanov, au migrat în turul 2 către Maia Sandu şi Igor Dodon. O analiză a
datelor arată că electoratul lui Shor a votat masiv cu Maia Sandu, iar cel al
lui Usatâi s-a împărţit aproximativ pe din două între cei doi candidaţi din
turul 2.
