Preşedintele României,
Klaus Iohannis, a promis în 29 Decembrie 2020, cu ocazia vizitei sale oficiale
la Chişinău, că România va dona Republicii Moldova 200.000 doze de vaccin
anti-Covid 19. Problema vaccinului a devenit imediat o temă puternic
instrumentalizată politic la Chişinău, utilizată în special de adversarii
politici ai preşedintelui Maia Sandu. Ieri seară guvernul României a aprobat
livrarea primei tranşe de vaccin.
După recenta hotărâre solomonică a Curţii Constituţionale a Republicii
Moldova – care nu a clarificat lucrurile, deşi s-a băgat într-o
chestiune ce vizează viaţa politică, oportunitatea şi actul de voinţă al
Preşedintelui – am intrat într-o situaţie de „pat”.
Criza politică se adânceşte în Republica Moldova. Prima tentativă de învestire a unui nou guvern s-a epuizat joi. După două încercări eşuate, şeful statului poate dizolva Parlamentul.
Situaţia din Republica Moldova, dincolo de sunetele de fanfară care se
mai aud din când în când în urma vizitelor prezidenţiale ale doamnei
Maia Sandu prin diverse capitale europene – modelul Zelenski de după
câştigarea alegerilor în Ucraina! -, este gri. Incertitudinile sunt mai
mari decât certitudinile, întrebările, mai multe decât răspunsurile.
Vizita preşedintelui Klaus Iohannis la Chişinău - prima de la preluarea mandatului în Republica Moldova şi prima vizită oficială după preluarea mandatului de preşedinte de către doamna Maia Sandu
– a avut în program exclusiv întâlnirea, felicitarea şi discuţiile tete
a tete şi în cadrul delegaţilor plus declaraţiile de presă.
Vizita preşedintelui României Klaus Iohannis la Chişinău este una firească după cinci ani de răceală ca urmare a poziţiilor anti-româneşti ale fostului preşedinte al R.Moldova, Igor Dodon, şi imagologic are rolul de a scoate simbolic din izolarea diplomatică statul frate dintre Prut şi Nistru la începutul mandatului preşedintelui recent învestit Maia Sandu.
Politica din Republica Moldova este fascinantă deoarece orice este
cunoscut din teoria ştiinţei politice sau a dreptului constituţional nu are un
echivalent în ceea ce se întâmplă în realitate.
Republica Moldova a trecut joi, 3 decembrie, printr-un coşmar al subminării democraţiei printr-o formulă de dictatură a unui fost preşedinte, Igor Dodon, personaj care pleacă din funcţie în stradă.
Alegerile prezidenţiale în Republica Moldova s-au încheiat. Maia Sandu, candidatul pro-european şi preşedintele PAS, a fost aleasă Preşedinte cu o majoritate zdrobitoare. Comisia Electorală Centrală va trimite dosarul alegerilor la Curtea Constituţională, care urmează să valideze rezultatul şi să o declare pe Maia Sandu Preşedinte ales.
În mediul online se vede o bucurie imensă a unei părţi a cetăţenilor Republicii Moldova după victoria Maiei Sandu. Şi la Bucureşti se bucură mulţi de înfrângerea lui Igor Dodon – şi pe bună dreptate.
Sigur, vestea bună
este în primul rând pentru Republica Moldova , o ţară pe care mandatul lui Igor
Dodon a dus-o la limita statelor eşuate, dar sunt şi mulţi alţii care au acum motive
de încredere şi de speranţă.
Voturile acumulate în primul tur al alegerilor prezidenţiale din
Republica Moldova de către Renato Usatâi şi Ilan Shor, ultimul prin Violeta
Ivanov, au migrat în turul 2 către Maia Sandu şi Igor Dodon. O analiză a
datelor arată că electoratul lui Shor a votat masiv cu Maia Sandu, iar cel al
lui Usatâi s-a împărţit aproximativ pe din două între cei doi candidaţi din
turul 2.
Maia Sandu ar putea forţa o schimbare în relaţia placidă dintre Republica Moldova şi România, mai ales în folosul Chişinăului. Pe termen lung, Bucureştiul are interesul să scoată Republica Moldova din zona gri.
Cea mai bună veste din
Republica Moldova din ultimii ani este alegerea doamnei Maia Sandu în poziţia
de preşedinte.
Republica Moldova a revenit la normalitate. Alegerea
Maiei Sandu ca Preşedinte la Chişinău este un pas spre revenirea
Republicii Moldova la normalitate şi în matca firească a drumului de apropiere de Uniunea Europeană, SUA, România şi, îndeobşte Occident – inclusiv Ucraina lui Zelenski intră aici.
Felicitări Maia Sandu. Mai ales felicitări basarabenilor din toată
lumea care s-au mobilizat la vot. Sper să le urmăm exemplul în
decembrie. Avem şi noi Dodonii noştri de alungat.
În euforia firească a celor ce au decis, cu voturile lor, schimbarea direcţiei de orientare geopolitică de la Chişinău, prin semnalarea dorinţei de apropiere de Uniunea Europeană, ar trebui să nu se uite că reacţia Kremlinului nu se va lăsa aşteptată. Asta va reaminti societăţii animate de proiectul Maia Sandu, că doar România, Patria Mamă, rămâne în situaţii de crize viitoare, reazemul necondiţionat al democraţiei din judeţele de peste Prut.
A rămas celebru răspunsul lui Stalin la dorinţa papei Pius al XII-lea ca
Sfântul Scaun să participe la tratativele de pace: „Dar câte divizii
are papa?”...
În
cele ce urmează, vom analiza recenta activizare a comunicării publice a
Federaţiei Ruse privind subiectul alegerilor prezidenţiale din Republica
Moldova, programate pentru 1 noiembrie, pe baza a câteva materiale din presa şi
blogosfera de la Chişinău, încercând să arătăm
ramificaţiile locale ale acţiunilor Moscovei şi cum se constituie unii
politicieni moldoveni pro-Igor Dodon în agenţi ruşi.
În aceste zile agitate, se stabileşte soarta politică a Republicii
Moldova din următorii ani. Afectaţi de problemele din economie, sănătate
şi societate, moldovenii se pregătesc să meargă la urne şi să-şi aleagă
preşedintele: pro rus sau pro-european!
În primul rând toate acţiunile lui se desfăşoară sub controlul strict al specialiştilor de la Moscova.Ce se mai poate spune despre Igor Dodon? Tot ce era de spus s-a spus deja de multă vreme, toată istoria lui este răspândită pe tot internetul.
Ȋn plină pandemie, Republica
Moldova se pregăteşte de alegeri prezidenţiale, la data de 1 noiembrie. Este al
doilea scrutin electoral în care Preşedintele va fi ales prin vot direct.
Statul de drept nu e o utopie. E un fapt şi o realitate, cu
elemente extrem de clare, criterii fixe şi reguli
fără drept de apel. Aşa funcţionează democraţia modernă, aşa funcţionează
Uniunea Europeană.
Semnale
foarte interesante şi încurajoatoare vin dinspre Chişinău, poate dovadă imedată
că încercarea de ajungere la o oarecare stabilitate politică internă, venind
după atâtea încercări nereuşite, aduce linişte şi la Bruxelles şi la Moscova.
Perspectiva schimbării guvernului de la Chişinău a dat naştere la o adevărată isterie în Republica Moldova pe post de strategie de reacţie a ruşilor şi pro-ruşilor de aici.
Ajutorul
României pentru Republica Moldova, cel mai important dacă îl comparăm cu
sprijinul oferit de alte state, s-a transformat într-o telenovelă din patru
episoade a cărei regie a fost asigurată de către guvernarea coruptă,
antieuropeană şi incompetentă din acest stat.
Scena
politică de la Chişinău a intrat în trepidaţie cam odată cu tratamentul
ignobil la adresa ajutorului umanitar acordat de România în diferite
forme.
Igor Dodon ameninţă că va dărâma Curtea
Constituţională din Republica Moldova cu ajutorul poporului, deoarece această
instituţie i-a stricat planurile de aservire a statului românesc din stânga
Prutului către Rusia printr-un contract de credit de 200 milioane de euro cu
clauze neconstituţionale. Cutremurul de pe scena politică din Moldova face
primele victime: Partidul Democrat, iar Dodon devine din ce în ce mai nervos.
Am asistat în ultimele două săptămâni, la Chişinău, la tentativa Preşedintelui pro-rus Igor Dodon de a îşi asigura o majoritate clară şi transparentă pentru a obţine realegerea în alegerile prezidenţiale din 8 noiembrie. Iar această perspectivă a avut ca principală ţintă PDM, care s-a trezit sfâşiat după acest episod.
