Ori de câte ori oamenii ies în stradă, voluntar, din proprie iniţiativă,
să protesteze împotriva regimului care, cu cinism, demonstrează că are
alte interese decât cele ale cetăţenilor, în stradă sunt scoşi, OBLIGATORIU, alţi oameni. Îmbrăcaţi în uniforme, câteodată mascaţi,
ascunşi în spatele unor cagule care, utopic, ar trebui să le protejeze
identitatea.
Se pregăteşte oare România? O ştire din Republica Moldova care tocmai a
ajuns la mine m-a uimit până la stupoare: Igor Dodon, preşedintele
socialist, pro-rus, a declarat, nici mai mult, nici mai puţin, că în
cazul în care vor pierde alegerile parlamentare din februarie 2019, va
scoate oamenii în stradă şi va încerca „prin toate modalităţile“ să facă în aşa fel încât să schimbe situaţia.
Am văzut ultima formă a Strategiei de Apărare a Republicii Moldova. Şi
dezbaterile aferente, poziţiile Preşedintelui Igor Dodon, ale fostului
Preşedinte Vladimir Voronin şi ale actualei majorităţi.
Moldova,
Somalia, Burundi - aceasta este vecinătatea în care a ajuns Republica Moldova pe
agenda Parlamentului European, la capitolul „Încălcări ale drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept“. Rezoluţia forului europarlamentar,
de o duritate fără precedent în ultimul deceniu, a determinat suspendarea
asistenţei financiare a UE. Cum au votat - sau, în mod surprinzător, nu au votat deloc - europarlamentarii români?
Există, dincolo de chestiunea identitară, trei manipulări „de partid şi de stat”, adică oficiale, în Republica Moldova.
Guvernarea de la Chişinău se răzbună pe UE, alimentează sentimentul antieuropean în Moldova şi încearcă să amortizeze propagandistic lovitura de imagine pe care a primit-o din partea UE după retragerea încrederii.
Ca să dovedim tăcerea stupefiantă a Federaţiei Ruse
după episodul scandalos de anulare a rezultatelor alegerilor pentru
primăria Chişinăului, am decis să realizăm o revistă a presei ruse din
Federaţia Rusă şi din Republica Moldova. Perioada aleasă – 25.06.2018-13.07.2018 – nu este întâmplătoare.
La 25 iunie, Curtea Supremă a Republicii Moldova a respins recursul
candidatului opoziţiei pro-Europene unite, Andrei Năstase, confirmând
astfel decizia din 21 iunie a Curţii de Apel de a invalida alegerile
pentru funcţia de primar de Chişinău.
Scandalul anulării alegerilor pentru Primăria Chişinău şi, implicit, a mandatului primarului ales, Andrei Năstase, de către oamenii regimului oligarhic ai lui Vladimir Plahotniuc l-a scos, după luni bune, în prim-plan pe liderul comuniştilor moldoveni, Vladimir Voronin.
În timp ce la Chişinău hotărâri succesive ale justiţiei au consternat
comunitatea internaţională, prin nevalidarea alegerilor locale, în
aşteptarea hotărârii definitive şi irevocabile a Curţii Supreme, iată
că, la Adunarea Generală a ONU, a fost votată vineri 22 iunie seara
Rezoluţia privind retragerea trupelor străine (a se citi ruse) din
Republica Moldova, respectiv din raioanele de Răsărit ale Republicii
Moldova.
O mulţime impresionantă a ieşit ieri în stradă la Chişinău având ca pretext invalidarea alegerilor locale pentru stabilirea primarului capitalei Republicii Moldova. Asta, după refuzul instanţelor de judecată de validare a alegerilor, decizie cusută vizibil cu aţă albă şi, evident, politic.
Decizia justiţiei moldovene de a invalida alegerile pentru primăria Chişinăului şi, implicit, mandatul candidatului PPDA-PAS, Andrei Năstase, ridică multe semne de întrebare cu privire la viitorul european al Republicii Moldova şi anulează firavul stat de drept moldav, construit în ultimii nouă ani de la debarcarea regimului comunist al lui Vladimir Voronin.
Procentul unioniştilor este în creştere semnificativă de la un an la altul, iar acest lucru reiese din toate declaraţiile politice făcute dincolo de Prut, indiferent că vorbim de unionişti, socialişti sau europeneşti cu acte româneşti.
M-am
înşelat, recunosc: micul grup de oligarhi refugiaţi în Germania
de represaliile lui Plahotniuc s-a dovedit mai tare decât
Plahotniuc. În consecinţă, Andrei Năstase (cel susţinut de „refugiaţii“ din Germania, care fac legătura între
UCD-UCS şi partidul Maiei Sandu) a câştigat turul al II-lea al
alegerilor pentru Primăria Chişinăului.
Au trecut şi alegerile pentru Primăria Chişinău. Cu bine. Capitala
Republicii Moldova nu a căzut în braţele socialiştilor pro-ruşi ai
preşedintelui Igor Dodon, ci a rămas la opoziţia pro-europeană din
stradă.
Andrei Năstase a reusit să câştige primăria Chişinăului, deşi nimeni nu-i dădea vreo şansă în faţa binomului oligarhic Plahotniuc-Dodon. Au contat enorm campania din teren şi sistemul electoral în două tururi. Rezultatul transmite în primul rând mesajul că Plahotniuc nu poate subordona întreaga ţară. În al doilea rând, oferă speranţa că în toamna, la parlamentare, Republica Moldova poate reveni pe calea europeană. La toamnă sau niciodată.
Pe 27 noiembrie 2017, Larics publica un material intitulat „«Regele» Dodon este mort. Soluţia nucleară: alegeri anticipate în Chişinău“.
Punctul de plecare era eşecul socialiştilor lui Dodon la referendumul
de la Chişinău din 19 noiembrie pentru demiterea primarului Dorin
Chirtoacă, care nu au reuşit să aducă la urne cele 30% necesare pentru
a-l valida (au adus doar 110.512 de cetăţeni, respective 17,54%).
Victoria lui Andrei Năstase în turul al doilea al alegerilor anticipate pentru primăria Chişinăului, care s-au desfăşurat duminică, reprezintă un semnal pe care electoratul pro-european şi unionist din capitala Republicii Moldova l-a transmis socialistilor pro-putinişti, că soarta tânărului stat dintre Prut şi Nistru încă se mai joacă democratic prin votul cetăţenilor.
Pro-europeanul Andrei Năstase sau socialistul Ion Ceban? Pe cine vor alege chişinăuienii primar la 3 iunie? În orice caz, oamenii aşteaptă ca noul primar să uite de politică şi să facă ordine în oraşul pe care vrea să îl conducă.
Suntem în aceste zile în faţa unei noi întâlniri în format 5+2 la Roma,
de această dată. O întâlnire care se desfăşoară după ce s-au făcut
compromisuri importante şi s-a avansat substanţial pe direcţia
satisfacerii „paşilor mici“, în condiţiile unei prezenţe controversate,
ca să nu zic de-a dreptul nocive, a ambasadorului Scanlon ca şef al
misiunii OSCE la Chişinău, pe ultimii metri, dar şi prin aportul lui
De la o vreme încoace, toate alegerile în Republica Moldova, inclusiv cele locale, au o pronunţată componentă geopolitică. Desigur, unii politicieni de pe Bâc au profitat excesiv de pe urma acestui fenomen, exploatând la maxim clivajul orientării externe a ţării, facând astfel un deserviciu promotorilor oneşti ai vectorului integrării europene.
Alegerile
locale anticipate la nivelul oraşului Chişinău au predat lecţii fără precedent
atotcunoscătorilor, dar şi ucenicilor vrăjitori care vehiculează şi planifică
fără a ţine cont de realităţile din jur, de cetăţeni şi de aspiraţiile lor.
Evenimentele sunt calificate de sociologi drept singularităţi şi evoluţii
unice.
Varianta în limba
română pentru Republica Moldova a agenţiei Sputnik încearcă să ne exemplifice
printr-un articol, chiar înainte
de mini-vacanţa de 1 mai, marea prietenie dintre Rusia şi cetăţenii republicii
dintre Prut şi Nistru. Din păcate pentru autorii articolului, o prietenie ar
trebui să se bazeze pe fapte reale şi nu pe titluri false care induc oameni în
eroare.
Ion Ceban şi Andrei Năstase sunt cei doi candidaţi care pornesc în bătălia pentru Chişinău în turul II. Aparent cu şanse egale, Ion Ceban este cu puţin în faţă datorită faptului că Andrei Năstase s-ar putea să nu urnească integral electoratul unionist.
Premierul Filip a spus-o în The Guardian.
Cu subiect şi predicat. Pentru guvernul de la Chişinău, Unirea cu România este exclusă. Sigur, toţi ştiau asta, chiar şi cei care se
prefăceau că nu ştiu. Era o minciună frumoasă, o „ambiguitate
constructivă“, cum ar numi-o, pedant, analiştii. Şocul declaraţiilor din
publicaţia britanică ale prim-ministrului moldovean vine din altă
parte: a încălcat o linie roşie de comunicare.
Într-un stat eşuat precum Republica Moldova, un exerciţiu electoral corect pare a fi o utopie. Ce şanse au candidaţii antioligarhici şi proeuropeni în lupta cu maşinăria electorală formată de Dodon şi Plahotniuc şi cu marile puteri care aşteaptă la coadă pentru a-şi mai regla nişte conturi pe seama bietei provincii româneşti care acum orbecăie în neant? Aproape NULE!
Preşedintele-plagiator
Igor Dodon a mulţumit, recent, trupelor ruse din Transnistria,
pentru „contribuţia lor la evitarea vărsării de sânge”.
Păstrând
proporţiile, a fost ca şi cum preşedintele Hacha al Cehoslovaciei
ar fi mulţumit, în 1939, trupelor naziste pentru că „au protejat”
ce mai rămăsese din ţara sa şi... au contribuit la evitarea
vărsării de sânge.
