Procentul unioniştilor este în creştere semnificativă de la un an la altul, iar acest lucru reiese din toate declaraţiile politice făcute dincolo de Prut, indiferent că vorbim de unionişti, socialişti sau europeneşti cu acte româneşti.
M-am
înşelat, recunosc: micul grup de oligarhi refugiaţi în Germania
de represaliile lui Plahotniuc s-a dovedit mai tare decât
Plahotniuc. În consecinţă, Andrei Năstase (cel susţinut de „refugiaţii“ din Germania, care fac legătura între
UCD-UCS şi partidul Maiei Sandu) a câştigat turul al II-lea al
alegerilor pentru Primăria Chişinăului.
Au trecut şi alegerile pentru Primăria Chişinău. Cu bine. Capitala
Republicii Moldova nu a căzut în braţele socialiştilor pro-ruşi ai
preşedintelui Igor Dodon, ci a rămas la opoziţia pro-europeană din
stradă.
Andrei Năstase a reusit să câştige primăria Chişinăului, deşi nimeni nu-i dădea vreo şansă în faţa binomului oligarhic Plahotniuc-Dodon. Au contat enorm campania din teren şi sistemul electoral în două tururi. Rezultatul transmite în primul rând mesajul că Plahotniuc nu poate subordona întreaga ţară. În al doilea rând, oferă speranţa că în toamna, la parlamentare, Republica Moldova poate reveni pe calea europeană. La toamnă sau niciodată.
Pe 27 noiembrie 2017, Larics publica un material intitulat „«Regele» Dodon este mort. Soluţia nucleară: alegeri anticipate în Chişinău“.
Punctul de plecare era eşecul socialiştilor lui Dodon la referendumul
de la Chişinău din 19 noiembrie pentru demiterea primarului Dorin
Chirtoacă, care nu au reuşit să aducă la urne cele 30% necesare pentru
a-l valida (au adus doar 110.512 de cetăţeni, respective 17,54%).
Victoria lui Andrei Năstase în turul al doilea al alegerilor anticipate pentru primăria Chişinăului, care s-au desfăşurat duminică, reprezintă un semnal pe care electoratul pro-european şi unionist din capitala Republicii Moldova l-a transmis socialistilor pro-putinişti, că soarta tânărului stat dintre Prut şi Nistru încă se mai joacă democratic prin votul cetăţenilor.
Pro-europeanul Andrei Năstase sau socialistul Ion Ceban? Pe cine vor alege chişinăuienii primar la 3 iunie? În orice caz, oamenii aşteaptă ca noul primar să uite de politică şi să facă ordine în oraşul pe care vrea să îl conducă.
Suntem în aceste zile în faţa unei noi întâlniri în format 5+2 la Roma,
de această dată. O întâlnire care se desfăşoară după ce s-au făcut
compromisuri importante şi s-a avansat substanţial pe direcţia
satisfacerii „paşilor mici“, în condiţiile unei prezenţe controversate,
ca să nu zic de-a dreptul nocive, a ambasadorului Scanlon ca şef al
misiunii OSCE la Chişinău, pe ultimii metri, dar şi prin aportul lui
De la o vreme încoace, toate alegerile în Republica Moldova, inclusiv cele locale, au o pronunţată componentă geopolitică. Desigur, unii politicieni de pe Bâc au profitat excesiv de pe urma acestui fenomen, exploatând la maxim clivajul orientării externe a ţării, facând astfel un deserviciu promotorilor oneşti ai vectorului integrării europene.
Alegerile
locale anticipate la nivelul oraşului Chişinău au predat lecţii fără precedent
atotcunoscătorilor, dar şi ucenicilor vrăjitori care vehiculează şi planifică
fără a ţine cont de realităţile din jur, de cetăţeni şi de aspiraţiile lor.
Evenimentele sunt calificate de sociologi drept singularităţi şi evoluţii
unice.
Varianta în limba
română pentru Republica Moldova a agenţiei Sputnik încearcă să ne exemplifice
printr-un articol, chiar înainte
de mini-vacanţa de 1 mai, marea prietenie dintre Rusia şi cetăţenii republicii
dintre Prut şi Nistru. Din păcate pentru autorii articolului, o prietenie ar
trebui să se bazeze pe fapte reale şi nu pe titluri false care induc oameni în
eroare.
Ion Ceban şi Andrei Năstase sunt cei doi candidaţi care pornesc în bătălia pentru Chişinău în turul II. Aparent cu şanse egale, Ion Ceban este cu puţin în faţă datorită faptului că Andrei Năstase s-ar putea să nu urnească integral electoratul unionist.
Premierul Filip a spus-o în The Guardian.
Cu subiect şi predicat. Pentru guvernul de la Chişinău, Unirea cu România este exclusă. Sigur, toţi ştiau asta, chiar şi cei care se
prefăceau că nu ştiu. Era o minciună frumoasă, o „ambiguitate
constructivă“, cum ar numi-o, pedant, analiştii. Şocul declaraţiilor din
publicaţia britanică ale prim-ministrului moldovean vine din altă
parte: a încălcat o linie roşie de comunicare.
Într-un stat eşuat precum Republica Moldova, un exerciţiu electoral corect pare a fi o utopie. Ce şanse au candidaţii antioligarhici şi proeuropeni în lupta cu maşinăria electorală formată de Dodon şi Plahotniuc şi cu marile puteri care aşteaptă la coadă pentru a-şi mai regla nişte conturi pe seama bietei provincii româneşti care acum orbecăie în neant? Aproape NULE!
Preşedintele-plagiator
Igor Dodon a mulţumit, recent, trupelor ruse din Transnistria,
pentru „contribuţia lor la evitarea vărsării de sânge”.
Păstrând
proporţiile, a fost ca şi cum preşedintele Hacha al Cehoslovaciei
ar fi mulţumit, în 1939, trupelor naziste pentru că „au protejat”
ce mai rămăsese din ţara sa şi... au contribuit la evitarea
vărsării de sânge.
La Chişinău are loc încleştarea pentru alegerile anticipate pentru
câteva primării. Bătălia administrării capitalei Chişinău, Bălţiului, a
doua localitate ca importanţă din Republica Moldova şi a câtorva alte
orăşele şi comune ar părea nerelevantă, în anul care a rămas până la
alegerile la termen.
Am făcut, la
finele lunii aprilie, încă un drum prin Basarabia.
Mai bine nu
l-aş fi făcut...
E
un drum care ar pune la încercare, cred, sentimentele oricărui român,
indiferent că e unionist sau nu (iar majoritatea românilor sunt).
Pe 20 mai 2018, adică peste două săptămâni, vor avea loc alegerile locale pentru a stabili care va fi primarul oraşului Chişinău pentru următorul an. Aceste alegeri au survenit pe fondul demisiei fostului primar, Dorin Chirtoacă, după ce acesta din urmă a acuzat presiuni politice duse prin intermediul justiţiei.
Glasul sângelui ne-a împins, pe mine şi pe soţia mea, să facem această călătorie la ceas aniversar. Impresii, aşteptări vs. realitate, în rândurile ce urmează.
În fiecare an, pe 27 aprilie, în stânga Prutului este marcată ziua drapelului naţional al Republicii Moldova, care a fost stabilită de legislativul de la Chişinău, pe 23 iulie 2010, în condiţiile în care, anterior, Tricolorul românesc a fost adoptat ca flamură a actualei entităţi statale europene, din Basarabia istorică, pe 27 aprilie 1990.
Oferta
Ucrainei, de a permite transferul Armatei a 14-a din Transnistria în
Rusia printr-un coridor garantat, este un adevărat turnesol.
A fost o săptămână specială în Republica Moldova şi pentru întreaga
Românie. A fost ziua de 27 martie, ziua Centenarului Unirii Basarabiei
cu România. Un motiv de reflecţie pentru ceea ce s-a întâmplat acum un
secol, dar mai ales asupra zilei de 27 martie şi a perspectivelor
Republicii Moldova.
Privesc
de mai mulţi ani, cu crescândă admiraţie, eforturile profesorului
Alexandru Bantoş de a scoate la Chişinău o revistă intitulată „Limba
română“.
Despre organizarea Marşului Centenar (devenit ulterior Marea
Adunare Centenară) se ştia pe la începutul lunii februarie 2018, când
organizatorii lansaseră campania online de promovare.
Profesorul
Dan Dungaciu, unul dintre cei mai buni cunoscători ai situaţiei din
Republica Moldova, a confirmat, sec, ceea ce observatorii lucizi au
sesizat mai de mult. Şi anume, că nu
există nici un program oficial, asumat de autorităţile din
Republica Moldova, care să marcheze Centenarul Unirii Basarabiei.
Românii sunt de acord şi pregătiţi pentru Unirea cu Republica Moldova.
Unirea nu ar pune mari probleme economice, având în vedere diferenţa între PIB-urile
celor două ţări: 7 miliarde euro Republica Moldova şi 200 miliarde în România.
Problema rămasă este convingerea cetăţenilor de peste Prut de avantajele care
rezultă din Unirea cu România.
Marţi, 27
martie, vom aniversa 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara.
În
amintirea evenimentului petrecut cu un secol în urmă, la Chişinău va avea loc duminică,
25 martie, o Mare Adunare Centenară, la care este de aşteptat să se manifeste
forţele unioniste şi, de ce nu?, pro-europene din fosta provincie românească,
devenită acum stat independent.
