Alegerile prezidenţiale în Republica Moldova s-au încheiat. Maia Sandu, candidatul pro-european şi preşedintele PAS, a fost aleasă Preşedinte cu o majoritate zdrobitoare. Comisia Electorală Centrală va trimite dosarul alegerilor la Curtea Constituţională, care urmează să valideze rezultatul şi să o declare pe Maia Sandu Preşedinte ales.
În mediul online se vede o bucurie imensă a unei părţi a cetăţenilor Republicii Moldova după victoria Maiei Sandu. Şi la Bucureşti se bucură mulţi de înfrângerea lui Igor Dodon – şi pe bună dreptate.
Sigur, vestea bună
este în primul rând pentru Republica Moldova , o ţară pe care mandatul lui Igor
Dodon a dus-o la limita statelor eşuate, dar sunt şi mulţi alţii care au acum motive
de încredere şi de speranţă.
Voturile acumulate în primul tur al alegerilor prezidenţiale din
Republica Moldova de către Renato Usatâi şi Ilan Shor, ultimul prin Violeta
Ivanov, au migrat în turul 2 către Maia Sandu şi Igor Dodon. O analiză a
datelor arată că electoratul lui Shor a votat masiv cu Maia Sandu, iar cel al
lui Usatâi s-a împărţit aproximativ pe din două între cei doi candidaţi din
turul 2.
Maia Sandu ar putea forţa o schimbare în relaţia placidă dintre Republica Moldova şi România, mai ales în folosul Chişinăului. Pe termen lung, Bucureştiul are interesul să scoată Republica Moldova din zona gri.
Cea mai bună veste din
Republica Moldova din ultimii ani este alegerea doamnei Maia Sandu în poziţia
de preşedinte.
Republica Moldova a revenit la normalitate. Alegerea
Maiei Sandu ca Preşedinte la Chişinău este un pas spre revenirea
Republicii Moldova la normalitate şi în matca firească a drumului de apropiere de Uniunea Europeană, SUA, România şi, îndeobşte Occident – inclusiv Ucraina lui Zelenski intră aici.
Felicitări Maia Sandu. Mai ales felicitări basarabenilor din toată
lumea care s-au mobilizat la vot. Sper să le urmăm exemplul în
decembrie. Avem şi noi Dodonii noştri de alungat.
În euforia firească a celor ce au decis, cu voturile lor, schimbarea direcţiei de orientare geopolitică de la Chişinău, prin semnalarea dorinţei de apropiere de Uniunea Europeană, ar trebui să nu se uite că reacţia Kremlinului nu se va lăsa aşteptată. Asta va reaminti societăţii animate de proiectul Maia Sandu, că doar România, Patria Mamă, rămâne în situaţii de crize viitoare, reazemul necondiţionat al democraţiei din judeţele de peste Prut.
A rămas celebru răspunsul lui Stalin la dorinţa papei Pius al XII-lea ca
Sfântul Scaun să participe la tratativele de pace: „Dar câte divizii
are papa?”...
În
cele ce urmează, vom analiza recenta activizare a comunicării publice a
Federaţiei Ruse privind subiectul alegerilor prezidenţiale din Republica
Moldova, programate pentru 1 noiembrie, pe baza a câteva materiale din presa şi
blogosfera de la Chişinău, încercând să arătăm
ramificaţiile locale ale acţiunilor Moscovei şi cum se constituie unii
politicieni moldoveni pro-Igor Dodon în agenţi ruşi.
În aceste zile agitate, se stabileşte soarta politică a Republicii
Moldova din următorii ani. Afectaţi de problemele din economie, sănătate
şi societate, moldovenii se pregătesc să meargă la urne şi să-şi aleagă
preşedintele: pro rus sau pro-european!
În primul rând toate acţiunile lui se desfăşoară sub controlul strict al specialiştilor de la Moscova.Ce se mai poate spune despre Igor Dodon? Tot ce era de spus s-a spus deja de multă vreme, toată istoria lui este răspândită pe tot internetul.
Ȋn plină pandemie, Republica
Moldova se pregăteşte de alegeri prezidenţiale, la data de 1 noiembrie. Este al
doilea scrutin electoral în care Preşedintele va fi ales prin vot direct.
Statul de drept nu e o utopie. E un fapt şi o realitate, cu
elemente extrem de clare, criterii fixe şi reguli
fără drept de apel. Aşa funcţionează democraţia modernă, aşa funcţionează
Uniunea Europeană.
Semnale
foarte interesante şi încurajoatoare vin dinspre Chişinău, poate dovadă imedată
că încercarea de ajungere la o oarecare stabilitate politică internă, venind
după atâtea încercări nereuşite, aduce linişte şi la Bruxelles şi la Moscova.
Perspectiva schimbării guvernului de la Chişinău a dat naştere la o adevărată isterie în Republica Moldova pe post de strategie de reacţie a ruşilor şi pro-ruşilor de aici.
Ajutorul
României pentru Republica Moldova, cel mai important dacă îl comparăm cu
sprijinul oferit de alte state, s-a transformat într-o telenovelă din patru
episoade a cărei regie a fost asigurată de către guvernarea coruptă,
antieuropeană şi incompetentă din acest stat.
Scena
politică de la Chişinău a intrat în trepidaţie cam odată cu tratamentul
ignobil la adresa ajutorului umanitar acordat de România în diferite
forme.
Igor Dodon ameninţă că va dărâma Curtea
Constituţională din Republica Moldova cu ajutorul poporului, deoarece această
instituţie i-a stricat planurile de aservire a statului românesc din stânga
Prutului către Rusia printr-un contract de credit de 200 milioane de euro cu
clauze neconstituţionale. Cutremurul de pe scena politică din Moldova face
primele victime: Partidul Democrat, iar Dodon devine din ce în ce mai nervos.
Am asistat în ultimele două săptămâni, la Chişinău, la tentativa Preşedintelui pro-rus Igor Dodon de a îşi asigura o majoritate clară şi transparentă pentru a obţine realegerea în alegerile prezidenţiale din 8 noiembrie. Iar această perspectivă a avut ca principală ţintă PDM, care s-a trezit sfâşiat după acest episod.
Igor Dodon şi socialiştii pro-ruşi se află din nou în faţa unei alegeri care e în măsură să agite spiritele şi să pună degetul pe rană, separând populaţia Republicii Moldova şi expunând contradicţiile dintre documentele PSRM şi actele guvernării pe care o susţin.
Regimul Dodon acumulează fără scrupule cea de a doua greşeală
fatală. Într-un stat serios, cu un Parlament responsabil şi o opinie
publică şi societate civilă vii, demisia responsabililor direcţi nu ar
mai fi suficientă, ci ambele gafe ar fi scuturat din temelii Regimul
Dodon în deplinătatea sa.
Am intrat în anul electoral pentru alegerile prezidenţiale de la
Chişinău. Că se vor desfăşura la exact un an sau, aşa cum prevede
Constituţia Republicii Moldova, cu plus-minus 3 luni, organizarea lor ar
trebui să cadă cel târziu în februarie.
Ultimele evoluţii din Republica Moldova au arătat o anumită reţinere a preşedintelui Igor Dodon, a premierului Chicu şi a Ministrului de Externe Ciocoi din a califica sau a intra în conflict verbal direct cu Bucureştiul sau Bruxellesul, (un lucru salutar!).
În ape tulburi, manipularea devine un năvod de care peştii mai puţin vigilenţi se agaţă inevitabil. Este ceea ce se petrece acum în relaţia cu Chişinăul.
Republica Moldova a intrat într-o perioadă politică extrem de periculoasă după ce Igor Dodon şi-a impus cabinetul său de miniştri la Chişinău sub eticheta falsă de „guvern tehnocrat”. Preşedintele susţinut de Federaţia Rusă a acaparat toate pârghiile de putere în stat, iar noi putem spune că Moldova a fost ocupată de ruşi în mod democratic.
Andrei Năstase a pierdut Primăria Chişinău. Pentru prima dată după 1989, Chişinăul a intrat în mâna pro-ruşilor declaraţi, a stângii şi a zonei depăşită, a trecutului. O arată şi structura pe vârste a votanţilor săi, unde viitorul rămâne la dreapta, iar cei peste 55 de ani aleg pro-ruşii în Chişinău.
Pe 30 iulie 2019, premierul R. Moldova Maia Sandu a acordat un interviu Agenţiei de presă ruse TASS.
Interviul este important din două puncte de vedere. Primul: prefaţează
vizita premierului Maia Sandu la Moscova, care va avea loc în toamnă.
