În timpul vizitei în RSSM a Comisiei de la
Moscova, condusă de E. N. Auelbekov, prim-vicepreşedintele
Sovietului Suprem al URSS, Anatoli I. Lukianov, a telefonat, în cursul zilei de
7 septembrie 1989, la Comitetul Orăşenesc al PCM Tiraspol şi a discutat cu
primul-secretar L. V. Ţurcan şi cu V. M. Râleakov, liderul OSTK şi co-preşedintele
Comitetului republican de grevă, despre situaţia locală şi cea din RSSM.
Decizia Curţii Supreme de Justiţie din R.Moldova de a respinge recursul avocatului fostului preşedinte al României, Traian Băsescu, în chestiunea cetăţeniei moldoveneşti anulate de preşedintele R.Moldova reprezintă o lovitură adresată unionismului de peste Prut în contextul alegerilor parlamentare din această iarnă.
Flancul Estic al NATO şi UE intră în febra alegerilor care au un
impact major, decisiv, faţă de situaţia de la liniile de demarcaţie din
Donbas. Şi dacă alegerile prezidenţiale şi generale cruciale din Ucraina
au loc în martie şi noiembrie anul viitor, cel mai probabil, procesele
electorale cruciale pentru această zonă se desfăşoară în acest sfârşit
de an.
Revolta populaţiei şi-a liderilor din Ţările Baltice faţă de puterea centrală de la Moscova şi folosirea
breşelor pe care perestroika şi glasnosti le realizau în eşafodajul
puterii sovietice pentru a obţine independenţa, cetăţenii din Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM) au început să devină tot mai
nerăbdători în ceea ce priveşte democratizarea societăţii şi afirmarea identităţii naţionale a
majorităţii populaţiei Republicii.
Regiunea separatistă nistreană funcţionează de ani de zile ca un stat în
stat. Contestat iniţial, cu liderii sancţionaţi şi astăzi de către UE,
totuşi acţiunile de reconciliere şi soluţionare a problemelor curente –
aşa numita abordare a paşilor mici – au dus la consolidarea
pseudo-statalităţii locale.
Preşedintele turc Recep Tayyip Erdoğan a efectuat o vizită oficială în
Moldova între 17-18 octombrie, după ce a fost amânată în mod repetat
începând cu 2014.
În cursul zilei de 28 iunie 1989, militanţii
FPM vor bloca desfăşurarea ceremoniilor oficiale de sărbătorire a intrării
trupelor sovietice în Basarabia în 28 iunie 1940, precum şi mitingul Mişcării Internaţionaliste Edinstvo
(Unitatea).
Vineri, 11 octombrie 2018, în anul Centenarului, s-a întâmplat la Chişinău un episod extrem de relevant în relaţia cu România.
Nu-mi place să dau sfaturi în alegeri. Deşi sunt consultant cu vechi
state, implicat în numeroase proiecte în România şi în străinătate în
ultimii peste 24 de ani – Serbia, Ucraina, Republica Moldova, cu
precădere – cred că am o lipsă importantă: nu am legitimitatea
direcţionării actorilor politici pentru că eu nu am fost niciodată actor
politic şi nu am candidat niciodată în alegeri.
„Semnează pentru unirea cu Basarabia“ reprezintă o campanie stradală de strângere de semnături pentru modificarea Constituţiei şi care are drept principal scop transformarea României într-un stat unionist. Dar care este miza reală a acestei campanii, ce ascunde ea, de fapt, având în vedere că deja Parlamentul a votat o Rezoluţie de Unire a celor două state româneşti.
Preşedintele Igor Dodon a fost suspendat pentru a patra oară, în decurs de un an, pentru 5-10 minute - atât cât va dura ceremonia de învestire în funcţie a doi miniştri noi pe care el a refuzat să-i confirme prin decret.
Suspendarea temporară a lui Igor Dodon din funcţia de preşedinte al R.Moldova, pentru a patra oară, în contextul în care acesta a refuzat numirile Silviei Radu şi a lui Nicolae Ciubuc la ministerul Sănătăţii şi respectiv Agriculturii este un simplu joc electoral al oamenilor lui Plahotniuc. De asemenea, Constituţia R.Moldova a devenit în mâinile acestora "o simplă formă fără fond".
În anii 70, se difuza un film serial american de mare succes care se chema „Ce vrăji a mai făcut nevasta mea?“
Povestea se baza pe temerile cotidiene ale soţului care se întreba,
mereu îngrijorat, ce surprize îi mai pregăteşte consoarta-vrăjitoare
căreia îi jurase dragoste veşnică.
Conflictul dintre Partidul Democrat şi opoziţia pro-europeană a
escaladat după anularea alegerilor democratice pentru primăria Chişinău,
câştigate de opoziţie.
Dacă marile puteri sunt vulnerabile în faţa propagandei ruse, oare cum e România, în condiţiile în care parte din elitele ei nu s-au hotărât încă, pe deplin, dacă vor o democraţie liberală şi un stat de drept autentic?
Başkanul Regiunii Autonome Găgăuzia, Irina Vlah, candidează pentru încă un mandat în fruntea Gagauz Yeri şi are toate şansele să repete scenariul câştigător de la alegerile din primăvara anului 2015.
Republica Moldova s-a săturat să mimeze intenţiile unui viitor european, revenind, cu „ajutorul“ binomului Plahotniuc-Dodon, în zona suprarealismului geopolitic unde se afla acum 10 ani, în timpul guvernării comuniste.
La 27 august, s-au derulat la Chişinău festivităţile prilejuite de ziua
naţională a Republicii Moldova. La 31 august, a fost celebrată şi în
acest an Ziua Limbii Române, sărbătoare naţională şi la Chişinău, şi la
Bucureşti. În fine, la 2 septembrie, la Tiraspol, separatiştii au
celebrat şi ei propria independenţă, cu parada instituţiilor de forţă
din regiune.
Parlamentarul moldovean Lilian Carp a declarat pe 5 iulie 2018 că el ar vota declaraţia de unire cu România şi ştie cel puţin alţi 20 de deputaţi care ar face acest gest din pornire sufletească.
Intervenţia în forţă a poliţiştilor moldoveni împotriva autocarelor cu
unionişti, care au participat la „Marşul Centenar“ din acest weekend, se
înscrie în planul „oamenilor lui Plahotniuc“ de menţinere a Republicii
Moldova în zona gri a instabilităţii la graniţa dintre EST-VEST, din
dorinţa acestora de a guverna „ruseşte pe banii europenilor“.
O mulţime impresionantă adunată ieri la Chişinău a cerut parlamentului moldovean să voteze un Act de Unire cu România, aşa cum a votat Sfatul Ţării în anul 1918 şi tot aşa cum România a votat pe 27 martie 2018.
Dragii mei concetăţeni, mă adresez vouă tuturor, oriunde vă aflaţi. Am
fost împreună în PMAN din Chişinău în zilele când dorinţa de libertate
ne-a unit sub steagul unei mari victorii istorice – Independenţa
Republicii Moldova.
Statutul de sărbătoare al zilei de 27 august, data când Republica
Moldova şi-a declarat, în 1991, independenţa faţă de URSS, era şi până
acum unul controversat.
Ori de câte ori oamenii ies în stradă, voluntar, din proprie iniţiativă,
să protesteze împotriva regimului care, cu cinism, demonstrează că are
alte interese decât cele ale cetăţenilor, în stradă sunt scoşi, OBLIGATORIU, alţi oameni. Îmbrăcaţi în uniforme, câteodată mascaţi,
ascunşi în spatele unor cagule care, utopic, ar trebui să le protejeze
identitatea.
Se pregăteşte oare România? O ştire din Republica Moldova care tocmai a
ajuns la mine m-a uimit până la stupoare: Igor Dodon, preşedintele
socialist, pro-rus, a declarat, nici mai mult, nici mai puţin, că în
cazul în care vor pierde alegerile parlamentare din februarie 2019, va
scoate oamenii în stradă şi va încerca „prin toate modalităţile“ să facă în aşa fel încât să schimbe situaţia.
Am văzut ultima formă a Strategiei de Apărare a Republicii Moldova. Şi
dezbaterile aferente, poziţiile Preşedintelui Igor Dodon, ale fostului
Preşedinte Vladimir Voronin şi ale actualei majorităţi.
Există, dincolo de chestiunea identitară, trei manipulări „de partid şi de stat”, adică oficiale, în Republica Moldova.
