Dacă marile puteri sunt vulnerabile în faţa propagandei ruse, oare cum e România, în condiţiile în care parte din elitele ei nu s-au hotărât încă, pe deplin, dacă vor o democraţie liberală şi un stat de drept autentic?
Başkanul Regiunii Autonome Găgăuzia, Irina Vlah, candidează pentru încă un mandat în fruntea Gagauz Yeri şi are toate şansele să repete scenariul câştigător de la alegerile din primăvara anului 2015.
Republica Moldova s-a săturat să mimeze intenţiile unui viitor european, revenind, cu „ajutorul“ binomului Plahotniuc-Dodon, în zona suprarealismului geopolitic unde se afla acum 10 ani, în timpul guvernării comuniste.
La 27 august, s-au derulat la Chişinău festivităţile prilejuite de ziua
naţională a Republicii Moldova. La 31 august, a fost celebrată şi în
acest an Ziua Limbii Române, sărbătoare naţională şi la Chişinău, şi la
Bucureşti. În fine, la 2 septembrie, la Tiraspol, separatiştii au
celebrat şi ei propria independenţă, cu parada instituţiilor de forţă
din regiune.
Parlamentarul moldovean Lilian Carp a declarat pe 5 iulie 2018 că el ar vota declaraţia de unire cu România şi ştie cel puţin alţi 20 de deputaţi care ar face acest gest din pornire sufletească.
Intervenţia în forţă a poliţiştilor moldoveni împotriva autocarelor cu
unionişti, care au participat la „Marşul Centenar“ din acest weekend, se
înscrie în planul „oamenilor lui Plahotniuc“ de menţinere a Republicii
Moldova în zona gri a instabilităţii la graniţa dintre EST-VEST, din
dorinţa acestora de a guverna „ruseşte pe banii europenilor“.
O mulţime impresionantă adunată ieri la Chişinău a cerut parlamentului moldovean să voteze un Act de Unire cu România, aşa cum a votat Sfatul Ţării în anul 1918 şi tot aşa cum România a votat pe 27 martie 2018.
Dragii mei concetăţeni, mă adresez vouă tuturor, oriunde vă aflaţi. Am
fost împreună în PMAN din Chişinău în zilele când dorinţa de libertate
ne-a unit sub steagul unei mari victorii istorice – Independenţa
Republicii Moldova.
Statutul de sărbătoare al zilei de 27 august, data când Republica
Moldova şi-a declarat, în 1991, independenţa faţă de URSS, era şi până
acum unul controversat.
Ori de câte ori oamenii ies în stradă, voluntar, din proprie iniţiativă,
să protesteze împotriva regimului care, cu cinism, demonstrează că are
alte interese decât cele ale cetăţenilor, în stradă sunt scoşi, OBLIGATORIU, alţi oameni. Îmbrăcaţi în uniforme, câteodată mascaţi,
ascunşi în spatele unor cagule care, utopic, ar trebui să le protejeze
identitatea.
Se pregăteşte oare România? O ştire din Republica Moldova care tocmai a
ajuns la mine m-a uimit până la stupoare: Igor Dodon, preşedintele
socialist, pro-rus, a declarat, nici mai mult, nici mai puţin, că în
cazul în care vor pierde alegerile parlamentare din februarie 2019, va
scoate oamenii în stradă şi va încerca „prin toate modalităţile“ să facă în aşa fel încât să schimbe situaţia.
Am văzut ultima formă a Strategiei de Apărare a Republicii Moldova. Şi
dezbaterile aferente, poziţiile Preşedintelui Igor Dodon, ale fostului
Preşedinte Vladimir Voronin şi ale actualei majorităţi.
Moldova,
Somalia, Burundi - aceasta este vecinătatea în care a ajuns Republica Moldova pe
agenda Parlamentului European, la capitolul „Încălcări ale drepturilor omului, democraţiei şi statului de drept“. Rezoluţia forului europarlamentar,
de o duritate fără precedent în ultimul deceniu, a determinat suspendarea
asistenţei financiare a UE. Cum au votat - sau, în mod surprinzător, nu au votat deloc - europarlamentarii români?
Există, dincolo de chestiunea identitară, trei manipulări „de partid şi de stat”, adică oficiale, în Republica Moldova.
Guvernarea de la Chişinău se răzbună pe UE, alimentează sentimentul antieuropean în Moldova şi încearcă să amortizeze propagandistic lovitura de imagine pe care a primit-o din partea UE după retragerea încrederii.
Ca să dovedim tăcerea stupefiantă a Federaţiei Ruse
după episodul scandalos de anulare a rezultatelor alegerilor pentru
primăria Chişinăului, am decis să realizăm o revistă a presei ruse din
Federaţia Rusă şi din Republica Moldova. Perioada aleasă – 25.06.2018-13.07.2018 – nu este întâmplătoare.
La 25 iunie, Curtea Supremă a Republicii Moldova a respins recursul
candidatului opoziţiei pro-Europene unite, Andrei Năstase, confirmând
astfel decizia din 21 iunie a Curţii de Apel de a invalida alegerile
pentru funcţia de primar de Chişinău.
Scandalul anulării alegerilor pentru Primăria Chişinău şi, implicit, a mandatului primarului ales, Andrei Năstase, de către oamenii regimului oligarhic ai lui Vladimir Plahotniuc l-a scos, după luni bune, în prim-plan pe liderul comuniştilor moldoveni, Vladimir Voronin.
În timp ce la Chişinău hotărâri succesive ale justiţiei au consternat
comunitatea internaţională, prin nevalidarea alegerilor locale, în
aşteptarea hotărârii definitive şi irevocabile a Curţii Supreme, iată
că, la Adunarea Generală a ONU, a fost votată vineri 22 iunie seara
Rezoluţia privind retragerea trupelor străine (a se citi ruse) din
Republica Moldova, respectiv din raioanele de Răsărit ale Republicii
Moldova.
O mulţime impresionantă a ieşit ieri în stradă la Chişinău având ca pretext invalidarea alegerilor locale pentru stabilirea primarului capitalei Republicii Moldova. Asta, după refuzul instanţelor de judecată de validare a alegerilor, decizie cusută vizibil cu aţă albă şi, evident, politic.
Decizia justiţiei moldovene de a invalida alegerile pentru primăria Chişinăului şi, implicit, mandatul candidatului PPDA-PAS, Andrei Năstase, ridică multe semne de întrebare cu privire la viitorul european al Republicii Moldova şi anulează firavul stat de drept moldav, construit în ultimii nouă ani de la debarcarea regimului comunist al lui Vladimir Voronin.
Procentul unioniştilor este în creştere semnificativă de la un an la altul, iar acest lucru reiese din toate declaraţiile politice făcute dincolo de Prut, indiferent că vorbim de unionişti, socialişti sau europeneşti cu acte româneşti.
M-am
înşelat, recunosc: micul grup de oligarhi refugiaţi în Germania
de represaliile lui Plahotniuc s-a dovedit mai tare decât
Plahotniuc. În consecinţă, Andrei Năstase (cel susţinut de „refugiaţii“ din Germania, care fac legătura între
UCD-UCS şi partidul Maiei Sandu) a câştigat turul al II-lea al
alegerilor pentru Primăria Chişinăului.
Au trecut şi alegerile pentru Primăria Chişinău. Cu bine. Capitala
Republicii Moldova nu a căzut în braţele socialiştilor pro-ruşi ai
preşedintelui Igor Dodon, ci a rămas la opoziţia pro-europeană din
stradă.
Andrei Năstase a reusit să câştige primăria Chişinăului, deşi nimeni nu-i dădea vreo şansă în faţa binomului oligarhic Plahotniuc-Dodon. Au contat enorm campania din teren şi sistemul electoral în două tururi. Rezultatul transmite în primul rând mesajul că Plahotniuc nu poate subordona întreaga ţară. În al doilea rând, oferă speranţa că în toamna, la parlamentare, Republica Moldova poate reveni pe calea europeană. La toamnă sau niciodată.
Pe 27 noiembrie 2017, Larics publica un material intitulat „«Regele» Dodon este mort. Soluţia nucleară: alegeri anticipate în Chişinău“.
Punctul de plecare era eşecul socialiştilor lui Dodon la referendumul
de la Chişinău din 19 noiembrie pentru demiterea primarului Dorin
Chirtoacă, care nu au reuşit să aducă la urne cele 30% necesare pentru
a-l valida (au adus doar 110.512 de cetăţeni, respective 17,54%).
Pro-europeanul Andrei Năstase sau socialistul Ion Ceban? Pe cine vor alege chişinăuienii primar la 3 iunie? În orice caz, oamenii aşteaptă ca noul primar să uite de politică şi să facă ordine în oraşul pe care vrea să îl conducă.
