3 aprilie: S-a născut Grigoraș Dinicu, compozitor și violonist român
0Tot pe 3 aprilie a murit marele pianist si compozitor german, Johannes Brahms iar Stalin i-a luat locul lui Vladimir Ilici Lenin la conducerea partidului bolșevic.
1889: S-a născut compozitorul Grigoraş Dinicu, ultimul lăutar al Bucureştiului boem
S-a născut la Bucureşti, într-o casă modestă aflată pe strada Sfinţilor nr. 41, în cartierul de lăutari Scaune, căruia i se mai spunea și „raiul junghinoşilor”. Era botezat astfel de un ofițer, după ce iapa lui nimerise o groapă și-și rupsese piciorul.
Părinţii săi au fost Ionică Dinicu, un cunoscut lăutar aplaudat pe scenele din Bucureşti, Paris sau Moscova, iar mama sa, Elena Dinicu, a fost fiica fostului celebru naist Angheluş Dinicu şi soră a violoncelistului Dimitrie Dinicu, absolvent al Academiei de Muzică din Viena şi dirijor – până în 1920 – al Orchestrei Simfonice a Ministerului Instrucţiunii Publice. Mama sa se ocupa mai ales de cafeneua pe care o deshisese în mahalaua Scaune. În primii ani de şcoală, Grigoraş cântă alături de ceilalţi copii de lăutari, în corul de copii al Bisericii „Scaunele Vechi”, iar pimele lecţii de vioară le pracurge împreună cu Moș Zamfir, primul său profesor din mahala, de la care a învăţat să cânte partituri precum Doina haiducului, Lume, lume, soro lume, Arde foc în Bucureşti şi chiar Ciocârlia, scrie site-ul Radio România Cultural.
În toamna anului 1902, Grigoraş înscris totuşi la cursurile Conservatorului de Muzică din Bucureşti, la clasa de vioară şi compoziţie. Finalizează cursurile „cum laudae”, în 1906. Un an mai târziu, din cauza Răscoalelor țărănești el nu a putut rezista generației mai vârstnice de lăutari, care au acaparat efectiv cele câteva restaurante dispuse să întrețină un taraf. Au urmat doi ani de practică în Orchestra Simfonică a Ministerului Instrucţiunii Publice, după care Dinicu a fost promovat în calitate de solist – concertist, interpretând concerte de vioară semnate de Bach, Beethoven, Bruch, sau Bartholdy.
În anul 1913 semnează un contract cu Restaurantul „Enescu”, pe care avea să îl onoreze în următorii 22 de ani. Se spune că Dinicu ajunsese să cunoască cele mai ascunse preferințe ale clienților. În perioada Primului Război Mondial, a urmat modelul celui mai mare muzician român, George Enescu, şi a cântat în spitalele în care erau îngrijiţi răniţii, pentru a le mai alina suferința.
În anii care au urmat, 1920 – 1923, Dinicu participă, alături de taraful său, la numeroase turnee internaţionale, fiind aplaudat în restaurante sau pe scene din Monte Carlo, Paris, sau Londra, în Austria, Polonia, Germania, sau SUA.
Violonistul s-a stins din viață, la 27 martie 1949, după ce, timp de doi ani s-a luptat cu o boală cruntă: cancer la laringe.
1897: A murit marele pianist si compozitor german, Johannes Brahms
Johannes Brahms (n. 7 mai 1833, Hamburg – d. 3 aprilie 1897, Viena) a fost un compozitor romantic german, care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Austria, la Viena. Brahms a fost considerat de către mulți „succesorul” lui Beethoven, iar prima sa simfonie a fost descrisă de Hans von Bülow drept a zecea a lui Beethoven (supranume folosit și astăzi).
1922: Iosif Stalin îi succede lui Vladimir Ilici Lenin la conducerea partidului bolșevic și a Uniunii Sovietice
Iosif Vissarionovici Stalin (născut: Ioseb Besarionis Dze Jugashvili, 18 decembrie 1878 – d. 5 martie 1953) din tată georgian și mamă osetină, a fost un om politic sovietic, fost revoluționar bolșevic devenit după Revoluția din Octombrie conducător politic sovietic.
Stalin a devenit Secretar General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în 1922, în urma morții lui Vladimir Ilici Lenin, câștigând în anii deceniului al treilea lupta pentru putere cu Lev Troțki și consolidându-și pe deplin autoritatea odată cu Marea Epurare, o perioadă de represiune cruntă al cărei apogeu a fost atins în 1937.
Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Din 1946 a deținut și funcția de prim-ministru al Uniunii Sovietice. Ideologia marxist-leninistă ca interpretare a lui Stalin este adeseori numită și stalinism.
1944: A murit Octav Băncilă, pictor român
Octav Băncilă (n. 4 februarie 1872 Botoșani – d. 3 aprilie 1944, București) a fost un pictor realist român și activist politic de stânga.
Octav Băncilă a lăsat posterității o operă caracterizată de un realism critic foarte puternic, artistul fiind cunoscut ca un deschizător de drumuri și ca Pictorul răscoalelor de la 1907. Atașat celor mulți și exploatați, pictorul a avut patru mari tematici cu care a făcut epocă în pictura românească. Acestea au fost: tematica proletariatului, tematica țărănească, tematica evreiască și tematica țigănească. La toate acestea se mai adaugă tematica militară, Octav Băncilă fiind unul dintre primii artiști plastici români care au criticat prin opera lor, starea materială precară a armatei române la sfârșitul secolului al XIX-lea.
În întreaga sa viață, Băncilă a rămas critic la toate evoluțiile politice și sociale din România. A susținut acțiunile muncitorești din Lupeni, Valea Jiului și a folosit arta pentru a ataca tendințele antisemite din societatea românească. Începând din anul 1905, tematica proletariatului a făcut parte integrantă din creația artistului, primele lucrări Muncitorul și Muncitor în repaus fiind unele dintre cele mai bune din întreaga sa carieră.
1968 : Se înfiinţează Consiliul Securităţii Statului
Acest decret a devenit Legea nr. 24/1968 si a fost in vigoare de la 04 aprilie 1968 până la 18 aprilie 1972, fiind abrogat și înlocuit prin Decret 130/1972.
În condițiile perioadei de desăvârșire a construcției socialiste și de dezvoltare continuă a democrației noastre, Comitetul Central al Partidului Comunist Român a stabilit măsuri menite să ducă la perfecționarea activității aparatului securității statului și îmbunătățirea structurii sale organizatorice.
Pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor Comitetului Central al Partidului Comunist Român s-a propus înființarea Consiliului Securității Statului ca organ central al administrației de stat, având sarcina înfăptuirii politicii partidului și statului în domeniul apărării securității statului.
Înființarea Consiliului Securității Statului ca organ central al administrației de stat va avea drept rezultat întărirea răspunderii acestui consiliu față de conducerea partidului și guvernului.
Decretul alăturat prevede ca principală atribuție a Consiliului Securității Statului aceea de a apăra securitatea statului, în scopul prevenirii, descoperirii și lichidării oricăror acțiuni dușmănoase îndreptate împotriva orânduirii sociale și de stat, contribuind prin aceasta la asigurarea muncii pașnice de construcție socialistă a poporului român. cititi mai mult pe Legea 5.
1973: Apariţia primului telefon mobil la New York
Inventatorul primului telefon mobil este considerat dr. Martin Cooper, fostul manager de sistem din cadrul companiei Motorola. Primul apel de pe un telefon mobil a fost făcut de Cooper la 3 aprilie 1973. În timp ce se deplasa pe o stradă din New York, el a efectuat o convorbire cu Dr. Joel S. Engel, șeful direcției de cercetare de la AT&T Bell Labs. Aceasta este, de altfel, considerată a fi prima convorbire din lume, ce a avut loc de pe un telefon mobil.
În afară de Martin Cooper, de la Motorola, căruia i se atribuie primul telefon mobil practic, bazat pe utilizarea undelor radio, alți inventatori care și-au adus contribuția în evoluția telefoniei mobile sunt: Nathan B. Stabbefield din Kentucky (patent 887,357), George Sweigert din Ohio, căruia i se atribuie primul telefon modern fără fi, Charles A. Gladder și Martin H. Parelman din Nevada, cu o invenție patentată în 1979, ce prevedea utilizarea frecvențelor radio.
Se încarcă comentariile...
