Internetul slab poate costa firmele timp și bani. Unde sunt problemele și cât de digitalizate sunt companiile românești

Uniunea Europeană își propune ca până în 2030 digitalizarea să devină un factor major de competitivitate, iar noile date prezentate de Consiliul UE arată dimensiunea decalajului care trebuie încă recuperat. România pornește de la o infrastructură de internet fix performantă, dar companiile folosesc într-o măsură mult mai redusă tehnologiile digitale. În același timp, în 1.592 de localități nu există încă acces la cel puțin un serviciu de internet fix de minimum 100 Mbps. Pentru economie, problema nu este doar viteza internetului, ci cât de mult reușesc firmele să transforme conectivitatea în productivitate.

Internetul slab poate costa firmele timp și bani. Foto arhivă Foto: Arhiva

Consiliul UE a actualizat în august 2026 obiectivele programului „Calea către deceniul digital”, prin care statele membre urmăresc să reducă decalajele digitale până în 2030. Programul stabilește ținte în patru domenii: competențe, infrastructură, întreprinderi și servicii publice.

Pentru mediul de afaceri, una dintre principalele ținte este ca peste 90% dintre IMM-urile europene să atingă cel puțin nivelul de bază al intensității digitale până în 2030. În prezent, 71,4% dintre IMM-urile din UE au atins acest nivel.

O altă țintă prevede ca cel puțin 75% dintre întreprinderile europene să utilizeze servicii de cloud computing, volume mari de date și/sau inteligență artificială. UE urmărește, de asemenea, conectivitate universală la gigabit și 5G, inclusiv în zonele rurale și îndepărtate.

Obiectivele arată că infrastructura digitală este privită ca o componentă a economiei, nu doar ca un serviciu de comunicații. Pentru companii, accesul la rețele rapide și utilizarea tehnologiilor digitale pot influența modul în care sunt organizate activitățile, relația cu clienții și costurile de funcționare.

România are internet rapid, dar nu peste tot

România pornește de la o poziție bună în ceea ce privește infrastructura fixă.

La sfârșitul lui 2025 erau peste 7 milioane de conexiuni de internet fix, cu 3% mai multe decât în anul precedent. Conexiunile Gigabit au crescut cu 14%, iar cele prin fibră optică până la locuință sau sediu au ajuns la 5,7 milioane, în creștere cu 7%. Creșterea numărului de conexiuni a fost de 6% în mediul rural, față de 1% în mediul urban.

În același timp, accesul nu este uniform.

ANCOM arată că, în 2025, utilizatorii din 1.592 de localități nu beneficiau de acces la cel puțin un serviciu funcțional de internet fix cu o viteză de minimum 100 Mbps. Cifra nu înseamnă că aceste localități nu au internet, ci că nu exista cel puțin un serviciu funcțional care să atingă acest prag.

Pentru o firmă, o conexiune slabă sau instabilă poate afecta activități precum transmiterea documentelor, accesarea aplicațiilor online, utilizarea serviciilor cloud, procesarea comenzilor sau comunicarea cu clienții și furnizorii.

Nu există însă o statistică oficială care să arate câți bani pierd companiile românești din cauza internetului slab. Prin urmare, impactul economic poate fi descris prin timpul și activitățile afectate, fără atribuirea unei valori financiare care nu este măsurată.

Firmele românești folosesc mai puțin tehnologiile digitale

Diferența față de restul Europei apare mai clar atunci când este analizată utilizarea tehnologiei în companii.

În 2025, aproximativ 44% dintre IMM-urile din România au atins cel puțin nivelul de bază al intensității digitale, față de 71,4% la nivelul UE. România a înregistrat o îmbunătățire importantă față de 2023, când proporția era sub 27%, dar rămâne printre statele cu cele mai reduse niveluri din Uniune.

Decalajul este important din perspectivă economică. O companie poate avea acces la internet de mare viteză, dar beneficiile economice sunt limitate dacă nu utilizează instrumente digitale pentru vânzări, gestiune, analiză de date sau automatizarea unor activități.

Datele europene arată că România are o situație oarecum atipică: infrastructura de conectivitate este una dintre zonele în care țara stă bine, în timp ce digitalizarea companiilor rămâne în urmă.

Cloud-ul și inteligența artificială, încă puțin folosite

Un exemplu este utilizarea serviciilor cloud. În 2025, 52,7% dintre întreprinderile din UE foloseau servicii cloud plătite, în timp ce în România proporția era de doar 24,9%.

Și în cazul inteligenței artificiale diferența este mare. La nivel european, 20% dintre întreprinderile cu cel puțin 10 angajați utilizau tehnologii de AI în 2025. În România, proporția era de 5,2%, una dintre cele mai mici din UE.

Comerțul electronic arată un decalaj similar. În 2025, 24% dintre firmele din UE raportau vânzări online, în timp ce România se afla la 15%.

Asta înseamnă că problema digitalizării nu se reduce la accesul la internet. Pentru economie contează și ce fac firmele cu infrastructura pe care o au la dispoziție.

Unde se poate transforma internetul în avantaj economic

Pentru România, următorii ani aduc astfel două obiective diferite.

Primul este continuarea investițiilor în infrastructură, astfel încât diferențele dintre localități să fie reduse. Cele 1.592 de localități fără acces la cel puțin un serviciu fix de 100 Mbps arată că extinderea conectivității nu este încă încheiată.

Al doilea obiectiv este creșterea gradului în care firmele folosesc această infrastructură. Datele privind cloud-ul, comerțul online și inteligența artificială arată că România are încă un decalaj important față de media europeană.

Pentru UE, ținta este ca până în 2030 peste 90% dintre IMM-uri să atingă nivelul de bază al intensității digitale, iar 75% dintre întreprinderi să utilizeze cloud computing, analiza datelor și/sau inteligență artificială.

Astfel, miza pentru România nu este doar să aibă internet mai rapid, ci să transforme conectivitatea în activitate economică: firme mai eficiente, procese mai rapide, acces mai mare la clienți și productivitate mai ridicată.