Anomalie pe piața energetică. De ce produc prosumatorii cu fotovoltaice energie record abia după oprirea Reactorului 2

După oprirea completă a Centralei Nucleare de la Cernavodă, România a reușit să mențină stabilitatea Sistemului Energetic Național în orele de vârf ale serii de joi, fără a se înregistra dezechilibre majore. Un rol decisiv l-a avut energia fotovoltaică stocată în baterii, care a furnizat în rețea aproape 700 MW în intervalul 21:00-22:00, o cantitate comparabilă cu producția Reactorului 2, oprit în aceeași zi. Contribuția prosumatorilor casnici și a companiilor care au injectat energie din propriile sisteme de stocare a fost esențială pentru acoperirea deficitului creat de criza energetică.

România depășește criza energetică cu ajutorul energiei solare. FOTO: Shutterstock

Deși capacitatea de stocare a energiei solare a demonstrat joi seară că poate livra în rețea o putere semnificativă, rămâne întrebarea de ce aceste resurse nu au fost utilizate mai devreme, în zilele anterioare, când România importa zilnic peste 2.000 MW pentru a acoperi consumul din orele serii. 

Producția record a continuat și vineri, când energia solară a devenit principala sursă de electricitate a României, asigurând peste 50% din producția națională, la doar o zi după oprirea Unității 2 a Centralei Nucleare de la Cernavodă din cauza nivelului scăzut al Dunării.

Eugenia Gusilov, fondatoarea Romania Energy Center, a analizat pentru Adevărul această situație, sugerând că există două explicații posibile pentru apariția bruscă a acestei capacități de stocare abia în momentul opririi reactorului. Prima ipoteză este că mai multe proiecte de stocare au fost autorizate în regim accelerat de ANRE, pe fondul declarării stării de alertă la sfârșitul lunii iulie. A doua ipoteză este ca aceste capacități să fi existat deja, dar să fi rămas inactive sau neconectate la rețea până în acel moment. 

„Mă întreb, la rândul meu, de ce această capacitate de stocare a energiei solare, dacă exista și putea să livreze în rețea, nu a fost utilizată mai devreme, pentru a evita măcar parțial necesarul de importuri. De ce a devenit vizibilă abia în momentul în care reactorul 2 de la Cernavodă s-a oprit? După părerea mea, sunt două posibilități. Prima ar fi că aceste proiecte de stocare au fost autorizate de ANRE în regim accelerat, pe fondul declarării stării de alertă la sfârșitul lunii iulie, când ANRE a menționat că a aprobat mai multe proiecte de urgență, posibil inclusiv unele de stocare care erau deja în implementare și așteptau avizul. 

A doua posibilitate este ca aceste capacități să fi existat deja, dar să fi fost latente, adică să nu fi fost active și să nu fi livrat energie în rețea până în acel moment. Pentru a lămuri situația, ar fi necesar ca ANRE să confirme oficial dacă a autorizat proiecte de stocare la final de iulie sau început de august, iar Transelectrica ar putea preciza dacă noi parcuri de baterii s-au conectat la sistem și de când livrează efectiv energie. Dacă nu au existat adăugiri semnificative recente, atunci înseamnă că acele capacități erau deja instalate, dar nu erau puse în funcțiune”, a precizat Eugenia Gusilov.

Statul a protejat Hidroelectrica, în detrimentul investițiilor în baterii de stocare

Întrebată de ce Guvernului i se pare mai rentabil să importe energie constant decât să investească în capacități de stocare, Gusilov a oferit o explicație care ține de structura de piață și de interesele statului. 

Aceasta a subliniat că Hidroelectrica, considerată „perla coroanei” în sistemul energetic românesc, a fost favorizată.

„Consider că această situație poate avea mai multe explicații, iar una dintre ele ține de faptul că Hidroelectrica este considerată perla coroanei în sistemul energetic românesc – o companie de stat extrem de profitabilă, care aduce dividende importante acționarului principal, adică statul român. Ea domină aproape în mod monopolist piața de echilibrare, deținând între 80% și 96% din aceasta. 

Prin urmare, statul și-a protejat în mod natural cea mai profitabilă companie, fără a se implica prea mult în dezvoltarea altor soluții, precum stocarea în baterii, deoarece nu este un jucător activ pe această piață. Atâta timp cât condițiile hidrologice au fost favorabile, această strategie a funcționat excelent pentru stat. Însă, odată cu schimbările climatice și cu seceta care reduce producția hidro, această abordare a început să dea semne de vulnerabilitate, iar strategia a început să scârțâie”, a declarat Eugenia Gusilov.

Recent, premierul Ilie Bolojan a afirmat că Hidroelectrica va trebui să investească în capacități de stocare, ceea ce indică o schimbare de direcție în abordarea statului. Gusilov a menționat că nu este vorba neapărat despre stocare pe baterii, ci ar putea fi vorba și de soluții clasice, precum proiectul Tarnița. 

„Statul manifestă o dorință clară de a rezolva această problemă, iar recent chiar premierul Bolojan a afirmat că Hidroelectrica va trebui să investească în capacități de stocare. Este important de menționat că nu este vorba neapărat despre stocare pe baterii, ci ar putea fi vorba și de soluții clasice, precum proiectul Tarnița, care ar fi trebuit să fie gata până acum”, a mai precizat experta în energie.

De ce este important proiectul Tarnița

Demn de menționat este că proiectul Tarnița-Lăpuștești este unul dintre cele mai importante proiecte de infrastructură energetică ale României: o hidrocentrală cu acumulare prin pompaj (CHEAP), cu o putere planificată de aproximativ 1.000 MW, în județul Cluj, pe valea Someșului Cald, în zona lacului Tarnița.

În perioadele în care România produce mai multă energie electrică decât consumă, de exemplu atunci când centralele eoliene și fotovoltaice produc mult, energia disponibilă este folosită pentru a pompa apa dintr-un rezervor inferior într-un lac situat la o cotă mai ridicată. În acest fel, energia electrică este transformată în energie potențială și este practic „depozitată” sub forma apei aflate la înălțime.

Când consumul crește sau producția din surse regenerabile scade, procesul se inversează. Apa din rezervorul superior este lăsată să coboare prin conducte către turbine. Forța apei pune în mișcare turbinele, iar acestea antrenează generatoarele care produc din nou energie electrică și o livrează în sistem.

Avantajul major este viteza cu care o astfel de centrală poate răspunde variațiilor de consum și producție. Dacă, de exemplu, producția fotovoltaică scade rapid după apus, energia stocată în rezervor poate fi transformată în electricitate pentru a acoperi o parte din necesarul sistemului.

Problemele de la CE Oltenia

Referitor la oportunitatea statului de a investi mai mult în energia fotovoltaică, Eugenia Gusilov a subliniat problemele de la Complexul Energeti Oltenia, care se află cu cel puțin 10 ani în spatele investitorilor privați. 

„Statul ar putea deveni un jucător competitiv și pe piața panourilor fotovoltaice, iar un exemplu în acest sens este planul de dezvoltare a opt parcuri solare, prin joint venture-uri între Complexul Energetic Oltenia și companii private. Acest plan face parte din strategia de restructurare a Complexului, care prevede înlocuirea parțială a capacităților pe cărbune cu două termocentrale noi pe gaz și cele opt parcuri fotovoltaice. Acum cele opt parcuri sunt în diferite faze de execuție. 

Problema este că, în perioada de boom al energiei solare, între 2013 și 2015, Complexul Energetic Oltenia nu a manifestat interes pentru acest domeniu, deoarece se baza pe subvenții de la stat și pe energia din cărbune. Întrucât subvențiile au încetat în 2020, compania a fost nevoită să își schimbe strategia pentru a supraviețui, diversificându-și activitatea prin adăugarea de centrale pe gaz și parcuri solare, deși producția pe cărbune nu a fost abandonată complet. În prezent, mai există grupuri, plus cel de la Rovinari, care era în rezervă și putea fi pus în funcțiune pentru a acoperi necesarul de energie din această perioadă dificilă”, a precizat Eugenia Gusilov.

România a înregistrat un excedent de producție energetică vineri, permițând exporturi

Sistemul energetic național a funcționat vineri într-un regim de excedent net, producția internă de energie electrică depășind consumul și permițând astfel livrări către piețele externe. Conform datelor centralizate de Transelectrica, producția totală a României a atins aproximativ 5.541 de megawați, în timp ce consumul național a depășit ușor pragul de 4.000 de megawați, diferența de circa 1.233 de megawați fiind direcționată către export. Această situație reflectă o capacitate de producție suficientă pentru a acoperi necesarul intern și pentru a genera venituri din tranzacțiile transfrontaliere. 

Structura producției de energie electrică din ziua de vineri evidențiază o pondere dominantă a surselor fotovoltaice, care au contribuit cu 51,9% din totalul generat, consolidând poziția acestei tehnologii în mixul național. Hidrocarburile au asigurat 16,7% din producție, iar cărbunele a reprezentat 14,4%, celelalte surse completând restul necesarului. Această distribuție subliniază dependența crescută de energia solară, în special în perioadele cu radiație solară intensă, și rolul complementar al termocentralelor pe gaz și cărbune în asigurarea continuității sistemului. 

Pe fondul secetei extreme care a dus la oprirea ambelor reactoare ale Centralei Nucleare de la Cernavodă în ultimele zile, autoritățile au decis să reia proiectul BALA 2, considerat esențial pentru asigurarea cantităților de apă necesare răcirii Unităților 1 și 2. Premierul Ilie Bolojan a anunțat că a fost creat un grup de lucru care va stabili prioritățile și pașii necesari demarării efective a lucrărilor, estimând că finalizarea proiectului ar putea dura aproximativ trei ani. Reluarea acestui proiect vine ca răspuns la vulnerabilitatea demonstrată de centrala nucleară în condițiile unui debit scăzut al Dunării, care a făcut imposibilă menținerea funcționării reactoarelor. 

Finalizarea proiectului BALA 2 este considerată o prioritate pentru siguranța operațională a centralei de la Cernavodă, întrucât sistemul de răcire al reactoarelor depinde în mod critic de disponibilitatea unui volum suficient de apă. În absența unor soluții alternative durabile, orice episod de secetă severă poate repeta scenariul din această vară, în care ambele unități au fost oprite simultan pentru prima dată de la punerea lor în funcțiune.