De ce cauți mereu pe altcineva, chiar și atunci când ești într-o relație

Adulții crescuți în medii instabile ajung mai des în relații tensionate și își schimbă mai des partenerii, relevă un nou studiu, comentat de zeci de oameni pe Reddit, care spun aceeași poveste, dar cu alte cuvinte.

Sursă foto: Shutterstock

„Am 35 de ani și am crescut într-o familie complicată. Am încercat să fiu copilul perfect, să nu deranjez, convins că așa voi avea parte de mai multă afecțiune. Mi-am ascuns nevoile reale și am învățat să fiu pe placul unor părinți care erau din punct de vedere emoțional imaturi, uneori chiar toxici. Asta a făcut să-mi fie extrem de greu să fiu vulnerabil și conectat în relațiile mele romantice din viața de adult. Am încercat mereu să fiu exact cum credeam că trebuie să fii pentru a primi iubire... dar iubirea adevărată nu vine când joci un rol.”

Este mărturia unui bărbat care a comentat recent pe Reddit la o postare privind studiul publicat, de curând, în Evolutionary Psychology, care arată că persoanele care au crescut în medii marcate de instabilitate tind să aibă relații de cuplu mai fragile la vârsta adultă. Conform cercetării, aceste experiențe timpurii sunt asociate cu o satisfacție mai scăzută în relații și cu o tendință tot mai mare de a schimba partenerii.

Utilizatorul Reddit spune că abia acum, după ani întregi de terapie, începe să se înțeleagă cu adevărat: „Încercarea aceasta de a fi copilul perfect m-a făcut să-mi doresc să fiu...și partenerul perfect, ceea ce, mai târziu, m-a făcut să devalorizez persoanele cu care eram în relații,  pentru că nu jucau și ele în aceeași piesă.”

Altcineva îi răspunde că se regăsește în poveste. Mărturisește că și-a construit viața în jurul ideii de perfecțiune pentru că asta l-a ținut în siguranță mult timp și că simte că a ajuns foarte târziu la propria maturizare emoțională: „Sunt mândru de tine, chiar dacă sunt un străin de pe internet. Nu e ușor. Și nici ușor de explicat altora.”

Mai departe, un alt user spune: „Am fost bătut grav în copilărie. Caut validare și grijă în relații. Am nevoie de asta. Mă simt singur dincolo de orice îmi pot explica și merg la terapie ca să rup acest cerc vicios în care mă aflu”.

Dincolo de aceste confesiuni, discuția din jurul studiului arată un tipar care apare din nou și din nou. Oamenii care au crescut în medii instabile ajung adesea să caute intens relații romantice, dar le este greu să le mențină. Unii spun că investesc mai mult în „urmărirea” unui partener decât în relația propriu zisă. Alții recunosc că preferă să se cupleze rapid cu cineva nepotrivit decât să rămână singuri suficient de mult timp pentru a găsi, în cele din urmă, persoana potrivită. „Când ai crescut cu sentimentul că familia ta se poate destrăma oricând, ajungi să te temi mai tare de a fi singur decât de a fi într-o relație care nu funcționează”, scrie cineva.

Toate aceste povești personale se suprapun peste concluziile studiului care arată că experiențele din copilărie au un impact direct asupra modului în care funcționăm în cuplu ca adulți.

Mai exact, cercetarea arată că persoanele care au crescut în condiții dificile sau imprevizibile tind să fie mai orientate spre căutarea de noi parteneri, iar acest lucru este asociat cu mai mult conflict și mai puțină satisfacție în relațiile de durată. Nu este vorba doar despre atașament sau despre frica de abandon, ci despre un tipar comportamental separat, care ține de cât de multă energie este investită în găsirea unui partener, în detrimentul consolidării relației existente.

Cu alte cuvinte, o copilărie marcată de instabilitate îi poate împinge, mai târziu, pe oameni în relații trăite pe repede înainte, cu multă intensitate și puțină siguranță. Un alt user scrie pe Reddit că: „O copilărie instabilă crește șansele unei vieți adulte instabile, inclusiv în relații, ceea ce duce la despărțiri mai dese și la mai mult timp petrecut în căutarea următorului partener”.

Interesant este că investiția în copii și în viața de familie nu s-a dovedit a fi legată direct de satisfacția din cuplu. Cu alte cuvinte, grija față de copii poate fi influențată de trecut, dar nu spune mare lucru despre calitatea relației romantice. În schimb, comportamentul prin care îți cauți alți și alți parteneri pare să aibă un impact mult mai clar asupra dinamicii de cuplu.

Stilurile de atașament joacă și ele un rol destul de important, dar diferit. Persoanele care evită apropierea tind să investească mai puțin în viața de familie, însă nici teama de abandon, nici evitarea intimității nu explică direct tendința de a căuta constant alți parteneri. Studiul sugerează astfel că există două mecanisme paralele prin care copilăria ne influențează viața amoroasă, unul legat de atașament și altul legat de strategia de relaționare.

Cercetarea a fost realizată pe 332 de adulți din Polonia, cu vârsta medie de 39 de ani, toți având copii. Participanții au completat chestionare despre relația actuală, felul în care se atașează de partener, tendința de a căuta noi relații sau de a investi în familie, dar și despre mediul în care au crescut, inclusiv instabilitatea financiară, mutările frecvente și absența părinților. Majoritatea participanților au fost femei cu studii superioare, ceea ce înseamnă că rezultatele nu pot fi extinse automat la întreaga populație.

Pentru mulți dintre cei care au comentat studiul, concluzia cercetătorilor nu a venit ca o surpriză. „Mi-am petrecut toată viața cu mine și abia acum simt că încep să mă văd cu adevărat”, spune cineva. Poate că acesta este, până la urmă, primul pas pentru a avea relații mai sănătoase.