De ce grija constantă pentru sănătate poate accelera îmbătrânirea

Felul în care ne raportăm la propria sănătate și la trecerea timpului pare să conteze mai mult decât credem.

Sursă foto: Shutterstock

Un studiu recent arată că femeile care trăiesc cu anxietate intensă legată de deteriorarea stării lor de sănătate prezintă semne de îmbătrânire accelerată la nivel molecular, comparativ cu cele care nu au astfel de preocupări, potrivit unei analize prezentate de PsyPost.

Vârsta biologică versus vârsta din buletin

De regulă, vorbim despre îmbătrânire ca despre simpla trecere a anilor. În realitate, spun cercetătorii, ritmul în care îmbătrânește organismul diferă de la o persoană la alta. Două persoane cu aceeași vârstă din buletin pot avea stări biologice foarte diferite, în funcție de ce se întâmplă la nivel celular. Pentru a evalua aceste diferențe, oamenii de știință analizează epigenomul, adică ansamblul de modificări chimice care influențează activitatea genelor și modul în care funcționează celulele.

Pentru a urmări acest proces, cercetătorii se uită la mici schimbări chimice care apar în ADN odată cu înaintarea în vârstă. Pe baza acestor modificări, au fost dezvoltate așa-numitele „ceasuri epigenetice”, instrumente care pot estima vârsta biologică și ritmul de îmbătrânire al unei persoane. Atunci când acest ceas intern merge mai repede decât vârsta din buletin, situația este asociată, în general, cu un risc mai mare de probleme de sănătate și cu o speranță de viață mai scurtă.

Stresul psihologic general a fost deja asociat cu accelerarea acestor ceasuri biologice, însă impactul anxietății legate de îmbătrânire este mai puțin explorat. Această formă de neliniște include temeri legate de pierderea atractivității, fertilitate și degradarea sănătății fizice, iar femeile resimt adesea presiuni sociale specifice în jurul acestor subiecte.

Mariana Rodrigues, cercetătoare la NYU School of Global Public Health, a coordonat echipa care a analizat această legătură, încercând să afle dacă anxietățile legate de îmbătrânire ajung să se reflecte biologic în organismul femeilor. Ipoteza de lucru a fost că grija constantă față de trecerea timpului funcționează ca un semnal de stres permanent pentru corp, capabil să declanșeze reacții fiziologice care, în timp, contribuie la degradarea celulară.

Pentru analiză, echipa a folosit date dintr-un amplu studiu național desfășurat în SUA, care urmărește sănătatea adulților pe termen lung. Au fost incluse 726 de femei, care au oferit probe de sânge și au completat chestionare privind starea lor psihologică. Anxietatea legată de îmbătrânire a fost evaluată pe trei direcții: teama de pierderea atractivității, îngrijorările legate de sănătate și preocupările privind fertilitatea. Ritmul îmbătrânirii biologice a fost apoi estimat cu ajutorul a două instrumente epigenetice, unul care surprinde acumularea de „uzură” în timp și altul care măsoară viteza actuală a îmbătrânirii, pe baza probelor de sânge.

Pentru analiză, echipa a ținut cont de factori precum vârsta, venitul, statutul marital sau menopauza, pentru a izola cât mai clar efectul anxietății. Rezultatele au arătat că îngrijorarea legată de degradarea sănătății este asociată cu un ritm mai rapid al îmbătrânirii biologice: femeile care se temeau mai mult de boală și declin fizic prezentau semne că organismul lor îmbătrânea mai repede, chiar și atunci când s-a ținut cont de afecțiunile deja existente. Cu alte cuvinte, nu doar boala contează, ci și grija constantă față de ea.

Legătura s-a estompat însă atunci când au fost luate în calcul obiceiuri precum fumatul, consumul de alcool sau indicele de masă corporală, ceea ce sugerează că stilul de viață joacă un rol important. Cu cât anxietatea e mai mare, cu atât cresc șansele unor comportamente care, în timp, pot accelera uzura organismului.

În schimb, grijile legate de aspect sau fertilitate nu au fost asociate cu îmbătrânirea accelerată. Legătura a apărut doar în cazul anxietății legate de sănătate, probabil pentru că aceste preocupări tind să se intensifice odată cu vârsta, spre deosebire de cele legate de atractivitate sau reproducere, care se estompează în timp.

Privite împreună, aceste îngrijorări au fost asociate cu un ritm mai rapid al îmbătrânirii, dar efectul era influențat în principal de stilul de viață și de afecțiunile cronice existente.

Diferențele au fost vizibile doar în indicatorii care măsoară cât de repede îmbătrânește corpul în prezent, nu și în cei care reflectă uzura acumulată, ceea ce sugerează că anxietatea afectează mai degrabă ritmul actual al îmbătrânirii.

De aici înainte: ce urmează cercetării

Pe scurt, teama de boală alimentează stresul, stresul activează inflamația, iar acest circuit ajunge, în timp, să se vadă și la nivel celular.

Ca în multe studii observaționale, rezultatele indică o legătură consistentă între anxietatea legată de sănătate și îmbătrânirea biologică, fără a putea stabili o relație directă de cauzalitate. Autorii subliniază că sunt necesare date longitudinale pentru a clarifica direcția exactă a acestei asocieri.

Dincolo de nuanțele metodologice, rezultatele arată că starea psihică și biologia nu funcționează separat, iar grija constantă față de sănătate poate lăsa urme reale în organism.

Studiul realizat de Mariana Rodrigues, Jemar R. Bather și Adolfo G. Cuevas arată că gestionarea anxietății legate de îmbătrânire poate avea efecte concrete și asupra corpului, nu doar asupra stării emoționale, sugerând că sănătatea psihică și cea fizică se influențează reciproc.

Ce mai spun alte studii din 2026 despre îmbătrânirea biologică

La începutul lui 2026, o echipă internațională coordonată de Francesco Neri, împreună cu cercetători de la University of Turin și Leibniz Institute on Aging - Fritz Lipmann Institute, a arătat că intestinul dezvoltă, odată cu vârsta, un program intern de îmbătrânire epigenetică, care modifică modul în care sunt activate genele și poate crește riscul de cancer colorectal.

Echipa a arătat că, odată cu înaintarea în vârstă, celulele stem din intestin acumulează modificări epigenetice care schimbă felul în care sunt activate genele. Aceste schimbări urmează un tipar previzibil, nu apar aleatoriu, și pot fi observate atât în țesutul intestinal îmbătrânit, cât și în majoritatea probelor de cancer colorectal analizate.

Datele mai arată că intestinul nu îmbătrânește uniform. Unele regiuni se degradează mai rapid decât altele, ceea ce duce, în timp, la zone mai fragile, cu capacitate redusă de regenerare și cu risc mai mare de transformare patologică.

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, celulele intestinale absorb mai puțin fier și elimină mai mult, iar acest dezechilibru afectează activitatea unor enzime care reglează modificările epigenetice. Inflamația, chiar și în forme ușoare, accelerează procesul, reducând capacitatea de regenerare a intestinului și grăbind degradarea biologică.

Există și o veste bună: în experimentele de laborator, echipa a reușit să încetinească și chiar să inverseze parțial aceste modificări epigenetice, fie prin corectarea nivelurilor de fier, fie prin stimularea semnalelor celulare implicate în regenerare. Potrivit Annei Krepelova, rezultatele sugerează că îmbătrânirea epigenetică poate fi influențată și că unele procese biologice profunde rămân, cel puțin parțial, reversibile.

Împreună, cele două studii arată că stresul psihologic, inflamația și procesele biologice sunt strâns legate, iar modul în care ne raportăm la propria sănătate poate influența direct funcționarea celulelor.