Ce se întâmplă când nu mai privești depresia ca pe o slăbiciune
0Felul în care îți explici perioadele grele poate conta mai mult decât pare. Depresia, de exemplu, este adesea văzută ca un eșec personal. Dar perspectiva poate schimba complet lucrurile.
Oamenii care își privesc episoadele trecute de depresie ca pe o dovadă de rezistență, nu de slăbiciune, tind să aibă mai multă încredere în ei și să fie mai consecvenți în urmărirea obiectivelor. Iar efectele sunt vizibile.
Într-un studiu recent, participanții care au învățat să își reinterpreteze experiențele au raportat un progres cu aproape 50% mai mare în atingerea obiectivelor personale, într-un interval de doar două săptămâni. Rezultatele au fost publicate în Personality and Social Psychology Bulletin.
Depresia nu afectează doar starea emoțională, ci și felul în care oamenii își urmăresc planurile și obiectivele. Fie că vorbim despre carieră, pasiuni sau relații, lipsa de energie, motivația scăzută și epuizarea constantă pot deraia serios direcția unei persoane. Însă lucrurile nu se opresc aici.
Dincolo de simptome, intervine și un factor mai puțin vizibil: presiunea socială. Depresia continuă să fie asociată cu idei precum „slăbiciune” sau „lipsă de voință”, iar aceste etichete nu rămân doar la nivel de percepție publică. De multe ori, ele sunt preluate chiar de cei care au trecut prin astfel de episoade.
Chiar și după ameliorarea simptomelor, această auto-percepție negativă poate deveni un impediment real. Nu pentru că persoana nu ar putea merge mai departe, ci pentru că ajunge să creadă că există ceva fundamental greșit în propria-i funcționare.
„Înainte de a realiza acest studiu, nu era clar de ce persoanele care au experimentat depresia continuă să întâmpine dificultăți în urmărirea obiectivelor chiar și după ameliorarea simptomelor”, explică Christina A. Bauer, autoare a studiului, afiliată Universității din Viena.
O schimbare de perspectivă
Pornind de la această idee, cercetătorii au testat o intervenție surprinzător de simplă: schimbarea modului în care oamenii își interpretează experiența depresiei. Mai exact, participanții au fost încurajați să-și privească episoadele din trecut nu ca pe o dovadă de slăbiciune, ci ca pe un semn de rezistență psihologică și capacitate de adaptare.
Pentru a vedea dacă această schimbare de perspectivă produce efecte reale, au fost realizate trei experimente, la care au participat 748 de adulți. Toți trecuseră anterior printr-un episod depresiv clinic și urmaseră tratament medicamentos.
Exercițiul în sine a fost scurt. Timp de aproximativ 20 de minute, participanții au citit relatări ale unor persoane care descriau depresia ca pe o experiență ce implică efort mental considerabil. Ulterior, li s-a cerut să reflecte, în scris, asupra propriilor experiențe și să le reformuleze dintr-o perspectivă mai constructivă.
Creșterea încrederii în sine
Primele rezultate au arătat că participanții care au parcurs exercițiul de reinterpretare au raportat un nivel mai ridicat de încredere în capacitatea lor de a face față provocărilor. Schimbarea de perspectivă nu a rămas, așadar, doar la nivel teoretic.
În etapa următoare, cercetătorii au analizat impactul asupra obiectivelor concrete. Participanții și-au stabilit scopuri personale pentru următoarele două săptămâni, variind de la obiceiuri de autoîngrijire până la sarcini profesionale.
Cei care au trecut prin intervenție nu doar că s-au simțit mai încrezători, ci au demonstrat și un angajament mai puternic față de obiectivele propuse. Totodată, a fost observată o schimbare importantă de percepție: ideea că depresia ar fi incompatibilă cu succesul a devenit semnificativ mai puțin frecventă în rândul participanților.
Progres măsurabil
În ultima parte a studiului, cercetătorii au vrut să vadă ce se întâmplă concret cu obiectivele participanților. După două săptămâni, diferențele au fost greu de ignorat.
Cei care nu au trecut prin exercițiu au estimat că și-au atins obiectivele în proporție de 43%. Participanții care au aplicat tehnica au raportat un progres semnificativ mai mare: 64%.
Nu este o variație minoră. „Diferența observată este comparabilă cu cea dintre depresia severă și cea moderată”, explică Bauer. Rezultatul sugerează că felul în care oamenii își interpretează experiențele dificile poate influența direct cât de mult reușesc să meargă mai departe.
„Tratamentul depresiei ca afecțiune medicală rămâne esențial. Intervenția noastră vizează dimensiunea stigmatizării și nu substituie terapia sau medicația”, a mai precizat Bauer.
Cercetarea, intitulată „Depression-Reframing: Recognizing the Strength in Mental Illness Improves Goal Pursuit Among People Who Have Faced Depression”, a fost realizată de Christina A. Bauer, Gregory M. Walton, Jürgen Hoyer și Veronika Job.
Ce au discutat cititorii într-un thread pe Reddit
Într-un thread de pe Reddit dedicat psihologiei, studiul despre „reîncadrarea depresiei ca sursă de forță” a generat o dezbatere surprinzător de nuanțată. Dincolo de reacțiile rapide la titlu, mulți participanți au simțit nevoia să clarifice un lucru esențial: ce înseamnă, de fapt, reîncadrarea?
În psihologie, reîncadrarea cognitivă (sau reframing-ul) este o tehnică prin care o persoană este încurajată să privească o experiență sau o emoție dintr-o altă perspectivă. Acest proces se mai numește și restructurare cognitivă. Nu presupune negarea realității, ci reinterpretarea sensului atribuit unei situații. De exemplu, o dificultate poate fi văzută nu doar ca un eșec, ci și ca o dovadă de reziliență sau adaptare.
Pentru unii comentatori, însă, ideea nu a sunat deloc nouă. Mai mulți au asociat imediat conceptul cu experiențele lor din terapia cognitiv-comportamentală (CBT), unde restructurarea cognitivă este frecvent utilizată.
Unii au descris tehnica ca fiind utilă, dar doar în anumite contexte. Alții au relatat experiențe mai degrabă frustrante. Un participant a explicat că ani întregi de „restructurări” nu i-au redus anxietatea, în timp ce terapia centrată pe traumă i-a oferit un cadru mai eficient: identificarea declanșatorilor și reglarea reacțiilor fiziologice.
„Ani întregi de resturcturare în CBT au fost extrem de contraproductivi pentru mine. De când am început terapia pentru traumă, practic a trebuit să mă «dezvăț» în mare parte de tot ce am învățat în CBT,” scrie un utilizator.
O critică recurentă a vizat situațiile în care suferința are cauze externe clare. Mai mulți comentatori au argumentat că reinterpretarea cognitivă poate deveni problematică atunci când emoțiile sunt reacții firești la contexte reale de abuz, instabilitate sau stres cronic. În astfel de cazuri, spun aceștia, schimbarea perspectivei nu modifică sursa problemei.
„Nu poți reîncadra un context de viață greu în ceva pozitiv. Unii oameni sunt pur și simplu blocați într-o situație dezastruoasă și nicio reîncadrare nu schimbă asta. Unele «depresii» se vindecă cel mai bine cu 2000€ și o îmbrățișare”, a punctat alt user.
Discuția a alunecat rapid spre un subiect sensibil: granița fină dintre restructurare și ceea ce unii utilizatori numesc „pozitivitate toxică”. Pentru acești participanți, riscul apare atunci când tehnica este percepută ca o invitație de a cosmetiza o experiență dureroasă, în loc să o înțelegi.
În același timp, alte voci au apărat intervenția descrisă în studiu. Unii comentatori au sugerat că restructurarea cognitivă nu trebuie privită ca soluție universală, ci ca instrument punctual - util în special în episoadele de auto-sabotaj sau resemnare. Ideea centrală? Chiar dacă tehnica nu rezolvă cauza depresiei, poate influența modul în care o persoană se raportează la propriile sale resurse.
Dezbaterea a inclus și o distincție interesantă formulată de participanți: pozitivitatea devine problematică atunci când este impusă, dar poate avea un efect diferit atunci când este asumată voluntar.
În fine, eficiența unei tehnici psihologice depinde mai puțin de etichetă și mai mult de context, aplicare și potrivirea cu experiența individuală a fiecăruia.
În timp ce cercetările internaționale arată că modul în care oamenii își interpretează experiențele legate de depresie le poate influența evoluția, datele recente indică faptul că depresia și anxietatea afectează un număr semnificativ de români.
Realitatea din România
Problemele de sănătate mintală sunt departe de a fi izolate. Potrivit unui studiu național realizat în cadrul proiectului „Parteneriat pentru Sănătate Mintală”, 26% dintre români au declarat că s-au confruntat cu depresie sau anxietate în ultimele luni ale anului 2024.
Datele arată o incidență ridicată în rândul tinerilor. Aproape jumătate dintre respondenții care au raportat astfel de dificultăți fac parte din Generația Z.
În ciuda frecvenței simptomelor, majoritatea celor afectați nu au solicitat ajutor specializat. 61% dintre persoanele care au declarat că s-au confruntat cu depresie sau anxietate nu au apelat la un profesionist.
Principalele motive invocate sunt lipsa conștientizării problemei (60%), teama de a fi judecați (56%) și rușinea asociată dificultăților emoționale (53%).
Autorii studiului atrag atenția că stigmatizarea rămâne un factor central. Iar percepția că problemele de sănătate mintală indică slăbiciune personală sau forme severe de boală contribuie la amânarea intervenției.
Sprijinul apropiaților, confidențialitatea și accesul la informații sunt, potrivit respondenților, principalele elemente care ar putea încuraja solicitarea ajutorului.
Se încarcă comentariile...
