Putin, Rotenberg și războiul din umbră pentru controlul FSB (Serviciul Federal de Securitate al Federației Ruse succesorul al KGB)

Foto: ChatGPT

O presupusă remaniere la vârful Serviciului de Securitate Economică readuce în prim-plan relația dintre Kremlin, oamenii de afaceri protejați de președintele rus și lupta pentru controlul activelor statului. În 12 septembrie 2026, publicația de investigație „Istorii importante”/ Vajnîe istorii (Important Stories- este o redacție rusă de investigație, independentă de stat, condusă de jurnalistul Roman Anin; publică anchete despre corupție, servicii secrete, elite și putere în Rusia; după presiunile asupra presei independente, lucrează în exil) a scris, citând doi foști ofițeri ai serviciului, că generalul Serghei Alpatov a părăsit deja conducerea Serviciului de Securitate Economică (SEB) al FSB (vezi post scriptum), „din motive de sănătate”. „Novaia Gazeta Europa” a preluat imediat informația. Kremlinul și Lubianka nu au confirmat-o.

Când un dosar penal devine o problemă de putere

În Rusia lui Vladimir Putin, un dosar penal nu este întotdeauna doar un dosar penal. Poate fi o armă împotriva unui rival, o metodă de redistribuire a unei afaceri sau, atunci când lucrurile se complică, un semnal că cineva a mers prea departe.

Relatările recente despre schimbările din interiorul FSB sugerează că o astfel de confruntare ar putea avea loc în jurul miliardarului Arkadi Rotenberg, unul dintre oamenii de afaceri cei mai apropiați de președintele rus. Potrivit publicațiilor ruse de investigație, o serie de ofițeri care ar fi coordonat anchete împotriva unor asociați ai lui Rotenberg ar urma să fie înlăturați. În centrul acestei povești se află generalul Serghei Alpatov, șeful — sau, dacă sursele din 12 septembrie sunt corecte, fostul șef — al SEB.

Informația despre demitere nu a fost confirmată oficial. Ea provine din surse anonime. Dimensiunea politică a remanierii rămâne o ipoteză. Dar calendarul este greu de ignorat: Alpatov ar fi ieșit din funcție la câteva zile după ce oamenii din cercul lui Rotenberg au părăsit arestul preventiv.

Aeroportul Domodedovo, primul semnal

În iulie 2026, anchetatorii ruși au deschis un dosar privind presupuse fraude la reconstrucția pistei aeroportului Domodedovo. Printre cei reținuți pe 3 iulie s-au aflat fostul șef al Rosaviației (Agenția Federală a Transportului Aerian a Rusiei), Aleksandr Neradko(a condus Rosaviația aproape 15 ani/circa 2009–2023), și Konstantin Mahov (i-a fost adjunct și se ocupa de modernizarea infrastructurii aeroportuare), un om de afaceri care, după plecarea din agenție, a condus companii legate de proiectele lui Rotenberg — RusGazDobîcea, complexul de la Ust-Luga, RusHimAlians. Canalul „VCeka-OGPU”( este un canal de Telegram rusesc) l-a numit „mâna dreaptă” a miliardarului. „Meduza” și „Novaia Gazeta Europa” au documentat aceeași legătură. Alături de ei a fost reținut Stanislav Multah, directorul portului Lavna, un alt proiect din perimetrul Rotenberg.

Sumele vehiculate au variat. Ancheta a vorbit la început despre circa 800 de milioane de ruble (aproximativ 10 milioane de dolari) furate la construcția pistei, apoi „Kommersant” a indicat un prejudiciu de 91,5 milioane de ruble în varianta de dosar cu care au mers în instanță Neradko și Mahov. Niciuna dintre cifre nu este o condamnare.

În septembrie, lanțul s-a desfăcut aproape la fel de brusc cum se închisese. Multah a ieșit rapid de sub arest la domiciliu. Neradko a fost transferat din arest pe 2 septembrie. Mahov — ultimul dintre cei trei — pe 7 septembrie. The Insider a prezentat ieșirea tuturor celor trei ca pe o schimbare importantă în ancheta care îi viza pe oamenii din cercul lui Rotenberg. Apărarea lui Mahov a argumentat că menținerea sa în arest periclitează finalizarea complexului de prelucrare a gazului și de gaz natural lichefiat de la Ust-Luga.

Nu există, în informațiile publice disponibile, o dovadă că eliberările ar fi fost ordonate de Putin sau că ar fi reprezentat o intervenție directă a Kremlinului.

Ce a văzut presa occidentală și europeană

Presa anglo-saxonă și cea europeană nu au confirmat, deocamdată, o „epurare a FSB pentru Rotenberg”. Au descris însă, cu luni înainte, mecanismul economic în care se înscrie conflictul.

În aprilie 2025, Financial Times a scris că frații Rotenberg se numără printre principalii beneficiari ai confiscărilor declanșate de Procuratura Generală după 2022 și că un interlocutor apropiat guvernului rus îi considera pe aceștia ideologii „naționalizării moi”: identifică țintele, construiesc argumentul juridic, apoi activele ajung la holdinguri din perimetrul lor. Același cotidian britanic i-a numit, în relatarea presei ruse de opoziție, principalii câștigători ai redistribuirii de active estimate la mii de miliarde de ruble.

Pe 17 iulie 2026, publicația europeană bne IntelliNews(vezi post scriptum), cu redacție la Berlin, a titrat că arestările „se apropie de imperiul stoligarhilor Rotenberg” și a pus dosarul Domodedovo în seria epurărilor de război care, după arestarea lui Timur Ivanov în 2024, a început să lovească rețele de patronaj considerate până atunci intangibile. Analistul Mihail Komin, citat de publicație, observa că, odată pornită, o astfel de campanie e greu de oprit, pentru că fiecare dosar produce material pentru următorul. Același articol nota un semnal mai vechi de slăbire: rețeaua Rotenberg a fost ținută în afara producției militare de drone de la Alabuga, un proiect de război care, în logica Kremlinului, ar fi trebuit să revină unui „stoligarh”.

Deutsche Welle a descris vânzarea Domodedovo drept „afaceri pe rusește”: statul confiscă, apoi revine activul, la jumătate de preț, unui apropiat al președintelui. Pe 29 ianuarie 2026, aeroportul naționalizat în 2025 a fost adjudecat de societatea Perspektiva, o firmă-fiică a aeroportului Șeremetievo, pentru 66,13 miliarde de ruble — exact jumătate din prețul de pornire de 132 de miliarde. Rotenberg deține circa 34–35% din holdingul care controlează Șeremetievo, alături de familiile lui Aleksandr Ponomarenko și Aleksandr Skorobogatko. The Moscow Times, „Meduza” și cotidianul polonez Rzeczpospolita au relatat aceeași tranzacție. Cu un an înainte, în ianuarie 2025, Rotenberg spusese public că aeroportul „nu-l interesează”.

Bloomberg a scris, în martie 2026, că FSB își extinde controlul asupra bazelor de date corporative, rețelelor de telecomunicații și fluxurilor financiare — adică tocmai asupra terenului pe care SEB decide cine e anchetat și cine e protejat. Foreign Affairs a observat, în august 2026, că serviciul a trecut de la antiterorism la vânătoare de „spioni” și disciplinarea elitelor economice. Niciuna dintre aceste analize occidentale nu îl numește pe Alpatov. Ele descriu însă de ce o anchetă împotriva oamenilor lui Rotenberg nu poate rămâne un dosar tehnic.

Rotenberg și economia favorurilor de la Kremlin

Arkadi Rotenberg este unul dintre simbolurile sistemului economic construit în jurul lui Putin. Fost partener de judo al președintelui, miliardarul a devenit unul dintre principalii beneficiari ai contractelor de infrastructură — de la podul din Crimeea, pentru care Putin i-a conferit steaua de Erou al Muncii, până la proiectele de gaz de la Ust-Luga.

În februarie 2026, The Moscow Times a descris disputa pentru Domodedovo ca pe un exemplu al capitalismului rusesc: activele importante ajung sub controlul unor oameni de afaceri conectați la Kremlin, în timp ce vechile grupări de proprietari sunt îndepărtate. „Meduza” a reamintit că Dmitri Kamenșcik a rezistat aproape un sfert de secol tuturor încercărilor de preluare — până când „naționalizarea de război” a reușit unde presiunea din anii 2000 și 2016 eșuase.

În vară și la începutul lui august, același mecanism s-a repetat în Baltică. The Insider, „Meduza” și „Novaia Gazeta Europa” au scris că Agenția Federală pentru Administrarea Proprietății de Stat a transferat 55% din Terminalul Petrolier din Petersburg — pachet confiscat de la moștenitorii lui Dmitri Skigin, cetățeni germani și francezi — holdingului Roshim, al cărui consiliu de administrație este prezidat public, din 2026, de Igor Rotenberg, fiul miliardarului. The Moscow Times a relatat, pe 12 august, că activele naționalizate ale Transbunker, cel mai mare furnizor de combustibil pentru porturile rusești, au trecut tot sub administrarea Roshim. Aceste transferuri nu „dovedesc” o operațiune de curățare a FSB. Ele arată de ce o anchetă împotriva managerilor lui Rotenberg, deschisă exact după ce familia a pus mâna pe Domodedovo, poate fi citită la Kremlin ca un atac asupra unui circuit de putere, nu ca o simplă anchetă de corupție.

Ce ar fi făcut Alpatov

Potrivit relatărilor rusești, structura condusă de Serghei Alpatov — SEB, care include direcțiile „K” (bănci și finanțe), „P” (industrie și resurse) și „T” (transport) — este instituția care, în mod obișnuit, coordonează astfel de dosare economice. „Istorii importante” reamintește că Alpatov a preluat SEB în 2021, când șeful său, Serghei Koroliov, a devenit prim-adjunct al directorului FSB. Înainte, Alpatov condusese Direcția „M”, care supraveghează poliția, Garda Națională rusă, Ministerul Justiției. Pe numele lui stau dosare-reper: colonelul Dmitri Zaharčenko, la care s-au găsit aproape 9 miliarde de ruble cash, și anchetele din Comitetul de Anchetă legate de hoțul în lege Șakro Molodoi.

Că Alpatov ar fi „ținut” personal dosarul Mahov–Neradko este, în acest moment, o reconstrucție a presei de investigație, nu un fapt dintr-un document public. La fel, teza că o facțiune rivală ar fi convins Kremlinul că probele au fost manipulate pentru a slăbi influența președintelui rămâne o versiune, nu o probă.

Dacă totuși remanierea se confirmă, consecințele sunt instituționale. Într-un regim în care FSB-ul este una dintre principalele pârghii de control asupra economiei, plecarea șefului SEB — postul pe care l-au ocupat înainte și Aleksandr Bortnikov, și Koroliov — nu e o mutare de rutină. Ar însemna că rivalitățile dintre grupările din aparatul de securitate au ajuns, din nou, să influențeze distribuirea resurselor.

O luptă mai veche decât cazul Rotenberg

Competiția pentru conducerea SEB nu a început în 2026. În octombrie 2020, The Moscow Times relata despre rivalitățile din interiorul FSB și despre lupta pentru succesiunea la conducerea structurii care gestionează anchetele economice. Alpatov era atunci unul dintre principalii candidați.

Centrul „Dosie” l-a descris pe Alpatov drept un om al cercului lui Nikolai Patrușev. Koroliov, în schimb, a fost asociat de aceeași presă de investigație cu cercul Bortnikov–Rotenberg. Aceste etichete de clan trebuie tratate cu prudență: în FSB, alianțele se recalibrează. Ele explică totuși de ce o anchetă „economică” poate fi citită, în interior, ca o ofensivă a unei facțiuni împotriva alteia.

FSB-ul nu este un bloc monolitic. În interiorul său există competiții, cariere, alianțe și interese instituționale. Putin rămâne arbitrul final, dar arbitrajul nu înseamnă că toate deciziile sunt luate fără confruntări.

O nouă listă de demiteri în octombrie?

Aici textul inițial trebuie actualizat. Pe 12 septembrie 2026, „Istorii importante” nu a vorbit doar despre Alpatov. Sursele publicației spun că un succesor la SEB nu va fi numit imediat, pentru că în octombrie ar urma o reorganizare mai largă, care ar atinge conducerea mai multor servicii-cheie — inclusiv, eventual, directorul Aleksandr Bortnikov. Acesta, potrivit acelorași surse, „cere de mult pensia”, petrece timp în sanatorii, iar atribuțiile îi sunt preluate tot mai des de Koroliov. Alți candidați vehiculați pentru șefia FSB: Ivan Tkaciov, șeful contraspionajului militar și considerat un protejat al lui Igor Secin, și Vladislav Menșcikov, șeful serviciului de contraspionaj.

Surse mai puțin verificabile din presa rusă au scris, în primăvară, că Nikolai Babakov, instalat la Direcția „T” (transport), ar fi un om al lui Alpatov și că ar fi deschis o ofensivă în Ministerul Transporturilor. Aceste nume circulă. Nu sunt confirmate de „Istorii importante”, The Insider sau de o redacție occidentală de prim rang.

Dacă lista de octombrie va exista cu adevărat, ea va spune mai mult despre raportul de forțe dintre instituțiile de forță și grupurile economice decât un singur dosar despre o pistă de aeroport.

Ce nu știm încă

Nicio redacție americană sau britanică de primă linie — The New York Times, The Washington Post, Reuters, BBC — nu a confirmat independent, până în seara de 12 septembrie 2026, demiterea lui Alpatov. Absența nu e o dezmințire. Este, mai degrabă, semnul că informația e proaspătă, bazată pe surse din interior și, deci, încă fragilă. Presa franceză de mare tiraj (Le Monde, Le Figaro) a tăcut, de asemenea, pe acest nume. Ceea ce a acoperit Occidentul este infrastructura poveștii: naționalizările, Domodedovo, Roshim, extinderea FSB în economie.

Concluzie

Povestea despre Rotenberg și FSB nu este doar despre un miliardar care și-ar fi recâștigat protecția lui Putin. Este despre mecanismul prin care, în Rusia contemporană, puterea politică, serviciile de securitate și economia de stat se susțin reciproc.

Relatările despre Alpatov trebuie tratate cu prudență. Nu există o confirmare oficială a demiterii sale. Motivul invocat de surse — „starea de sănătate” — este, în acest sistem, un eufemism la fel de des folosit pe cât de greu de verificat. Nu există dovezi publice că Putin ar fi ordonat o epurare a ofițerilor care i-ar fi atacat pe oamenii lui Rotenberg.

Însă succesiunea faptelor este greu de trecut cu vederea: în ianuarie, Domodedovo ajunge, la jumătate de preț, în perimetrul Șeremetievo–Rotenberg; în iulie, managerii din același perimetru sunt arestați; în iulie–august, Roshim primește terminalul petrolier din Petersburg și Transbunker; în septembrie, arestații ies sub arest la domiciliu; tot în septembrie, presa de investigație anunță plecarea șefului SEB și o reorganizare a FSB în octombrie.

În acest sistem, o anchetă economică poate deveni o armă politică, iar o remaniere de cadre poate dezvălui cine are, în acel moment, accesul cel mai direct la Kremlin. Întrebarea care rămâne nu este doar dacă Rotenberg a fost protejat, ci cine a încercat să-i retragă protecția — și dacă prețul se plătește acum la vârful Lubiankăi, nu doar în cercul miliardarului.

Post Scriptum:

1.     Serviciul de Securitate Economică (SEB) este una dintre cele mai puternice structuri din interiorul FSB. Numele oficial rusesc este Slujba ekonomiceskoi bezopasnosti. Nu e un minister și nu e o poliție obișnuită: este brațul FSB care supraveghează economia, băncile, industria, transportul și, practic, cine poate fi anchetat în lumea afacerilor.

Din SEB fac parte, printre altele:

• Direcția „K” — bănci, finanțe, administrația prezidențială, guvern
• Direcția „P” — industrie, petrol, gaze, complex militar-industrial
• Direcția „T” — transport (căi ferate, porturi, aviație)
• Direcția „M” — supravegherea altor forțe: poliție, gardă națională, justiție, procuratură

Cine conduce SEB controlează dosarele economice grele: fraude la contracte de stat, naționalizări, atacuri asupra unor grupuri de afaceri. De aceea postul e politic, nu doar tehnic.

Șefii relevanți:

• Aleksandr Bortnikov, actualul director al FSB, a condus SEB până în 2008
• Serghei Koroliov a condus SEB până în 2021, apoi a devenit prim-adjunct al directorului FSB
• Serghei Alpatov a preluat SEB în 2021; pe 12 septembrie 2026, „Vajnîe istorii” a scris că ar fi plecat „din motive de sănătate”

2.     bne IntelliNews este o publicație economică europeană, cu redacție asociată Berlinului, specializată pe Europa de Est, Rusia, Caucaz și Asia Centrală. Numele vine de la Business New Europe. Nu e un cotidian generalist ca Financial Times sau The Guardian, ci o agenție/revistă de business și politică regională: oligarhi, energie, bănci, sancțiuni, elite de la Kremlin. În material contează articolul din 17 iulie 2026, semnat de Ben Aris, care a pus arestările lui Mahov și Neradko în cheia unei posibile slăbiri a „stoligarhilor” Rotenberg — adică oligarhi hrăniți din contracte de stat — și le-a legat de valul de epurări început după dosarul lui Timur Ivanov.