E de bine sau de și mai rău?
0Marea Britanie, cu un nou prim-ministru socialist care face toate eforturile posibile pentru a rupe teribil de trista moștenire politică, economică și socială lăsată de conservatori prin BREXIT, transmite un mesaj de o complexitate care privește, în caz că s-ar împlini în fapt, interesele strategice ale întregii Europe.
Despre asta vorbește acum cu Cancelarul Scholz al Germaniei, cel mai important reprezentant al unei guvernări de centru-stânga din UE și, în lipsa din ce în ce mai substanțială a unei Franțe alunecate în bătălii politice interne, singurul motor european rămas în stare de funcționare. De aceea prim-ministrul de la Londra cu Berlinul vrea să înceapă ceea ce pare a fi o campanie de seducție (sau de re-seducție) care să vizeze reluarea colaborărilor în mai multe sectoare economice esențiale, asta în vederea semnării - dacă vreodată asta va mai fi posibil - a unui tratat de cooperare extins cu UE.
Deocamdată ar fi vorba de domeniul apărării, acolo unde ambele țări au arsenalul aproape golite din cauza livrărilor enorme către Ucraina și, acum, își pun problema intrării pe poziție de forță pe ceea ce va fi noua piață comună europeană a apărării, cu unități de producție bazate pe participarea a cât mai multe dintre capacitățile naționale relevante. Deocamdată, spun surse germane, un prim capitol dintr-un viitor parteneriat germano-britanic ar putea să semene cu ceea ce se imaginase prin acordul din 2010 între Marea Britanii și Franța, așa numitul "Pact Lancaster House" care viza crearea unei forțe militare comune, eventual în formatul specific destinat intervențiilor rapide și care să dispună de un acces la echipament comun și care mai prevedea centre de cercetare privind rachete din sistemul apărării nucleare.
Desigur, este perfect posibil, mai ales că, în momentul actual, despre colaborarea militară cu Franța greu sau chiar foarte greu se mai poate vorbi în termenii cu care, cu un deceniu în urmă, se vorbea, u mari speranțe, în ideea formării unei colaborări militare de mari dimensiuni. Dar mi se pare foarte important ceea ce britanicii doresc acum, dincolo de acest prim stadiu al cooperării militare. "Trebuie să depășim sediul BREXIT și să reparăm relațiile stricate de guvernul precedent. Avem acum o șansă care apare la nivelul unei generații să resetăm relația noastră cu Europa" - a declarat prim-ministrul Starmer.
Intenția este bună. Dar poate schimba, cum și când, realitatea politică majoră creată de BREXIT? Asta pentru că, evident, una este să dorești să semnezi acorduri de cooperare și alta este să le aplici, dacă se va putea, în contextul noilor legislații create post-Brexit și prin care fiecare dintre părți încerca să limiteze efectele ieșirii din UE și din acordurile și obligațiile reciproc obligatorii de odinioară. Deocamdată, în actualele condiții, orice cooperare între Germania și Marea Britanie se poate face, tehnic vorbind, luând doar în considerare statutul de "țară terță", reflectând poziția ingrată a Londrei în raport cu blocul comunitar.
"Resetarea" de care amintește premierul britanic este un scenariu posibil dar numai în condițiile în care aceasta ar fi dorința exprimată printr-un nou referendum care să fie organizat în Marea Britanie și, apoi, prin altele în Statele Membre din UE. Sau, cine știe, printr-o acțiune specială decisă de șefii de state și guverne din Consiliul European și validată ca atare printr-un vor cu majoritate calificată în Parlamentul European asupra uni proceduri excepționale care să instituie un "drum scurt și privilegiat" pentru aderarea UK la blocul comunitar. Sigur că se poate, dar este extrem de complicat și va cere timp.
Dar nu aici este problema principală. În opinia mea, este vorba despre o posibilă situație excepțională ca rezultat al situației excepționale și suitei de decizii care decurs din aplicarea BREXIT. S-a dovedit atunci că Uniunea Europeană nu fusese instituțional pregătită pentru situația respectivă, exact cum nu este acum pregătită cu un mecanism pentru reprimirea unuia sau a mai mulți fii risipitori. Poate, în fine, sub presiunea evenimentelor, se va decide să se doteze cu așa ceva. Și, împreună cu această discuție, mai vine o alta, poate la fel de dramatic de actuală, privind regulamentele de funcționare ale unei Uniuni Europene care, prin victoria partidelor extremiste, s-ar putea transforma într-o multitudine de națiuni care să coopereze într-o Piața Comună a Europei Națiunilor, cu alte reguli de joc și privind spre alte orizonturi ca cele de acum.
Dar va trebui să decideți dumneavoastră dacă seria asta contradictorie de semnale est ceva de bine sau, dimpotrivă, este de mai rău.
Se încarcă comentariile...
