30 mai: Ziua în care Ioana d’Arc, eroina naţională a Franţei, a fost arsă pe rug

Pe 30 mai, Biserica Catolică o sărbătorește pe Sf. Ioana d'Arc, eroina națională a Franței, care a fost arsă pe rug, după ce a fost acuzată de erezie. La aceeași dată, s-au născut celebrul bijutier rus Carl Faberge (1846 ), actorul Mel Blanc (1908), disidenta anticomunistă Doina Cornea (1929).

1431 - În timpul Războiului de 100 de Ani, Ioana d’Arc, eroina naţională a Franţei, a fost acuzată de erezie și arsă pe rug, după ce a fost condamnată de un tribunal dominat de englezi

Ioana d'Arc este una din figurile emblematice ale Franței și sfântă a Bisericii Catolice dar și foarte controversată întrucât unii autori au considerat că era schizofrenică (auzea voci). A fost supranumită de naționaliștii francezi „Fecioara din Orleans” și i s-a atribuit faptul că, în urma unor viziuni, Dumnezeu i-a spus să elibereze pământurile Franței care erau dominate de Anglia după Războiul de 100 de ani (1337–1453).  

Ioana d’Arc s-a născut în anul 1412, în Burgundia, la Domremy. A copilărit într-o Franță devastată de război, pentru că regii Angliei, urmași ai ducelui de Normania, William Cuceritorul, aveau pretenții la coroana franceză. Armata engleză, sprijinită de ducele de Burgundia, ocupase o mare parte din teritoriul Franței. Mai mult, moartea regelui francez Carol al VI-lea a complicat situația și mai mult. Fiul său fusese renegat de mama sa, Regina Isabela, care susținea pretențiile la tronul francez ale regelui englez Henric al V-lea, căsătorit cu o principesă franceză. Viitorul rege Carol al VII-lea al Franței controla doar teritoriul de la sud de Loara.

În anul 1429, o tânără de 16 ani, Ioana d’Arc, a avut o viziune și a mers la viitorul rege ca să i-o împărtășească. Se spune că acesta a încercat să îi joace o farsă și s-a deghizat, însă Ioana d’Arc l-a recunoscut, după un semn divin, și i-a dezvăluit patru profeții.

Cazul tinerei a stârnit vâlvă, iar Ioana d’Arc a fost interogată de clerici și de teologi, care în cele din urmă au fost convinși de răspunsurile ei. Tânăra a primit o armură, un drapel, precum și dreptul de a conduce o armată. Ea a reușit să stârnească o adevărată fervoare religioasă și a pornit să elibereze Orleans-ul, asediat de multă vreme de englezi.

A obținut o victorie cu un imens impact psihologic, pentru că era pentru prima dată după multă vreme când francezii îi învingeau pe englezi. Trupele franceze au prins curaj, astfel încât au urmat și alte victorii, în urma cărora Ioana d’Arc a impus ungerea ca rege a principelui Carol al VII-lea, act ce i-a oferit regelui statutul de suveran legitim.

După încoronarea de la Reims, Ioana d’Arc a încetat să mai audă vocile divine care îi conduseseră acțiunile. Ea a mai participat la o serie de lupte, însă fără prea mare succes. În 24 mai 1430, Ioana d’Arc a fost luată prizonieră de un cavaler burgund și apoi a fost vândută regelui Angliei.

Ea era convisă că va fi răscumpărată de Regele Franței, însă Carol al VII-lea a refuzat să o ajute pe cea căreia îi datora tronul. Într-un proces controversat, Ioana d’Arc a fost judecată de Inchiziție sub acuzația de erezie și condamnată la ardere pe rug. Execuția a avut loc în 30 mai 1431. A murit cu numele lui Isus Christos pe buze.

Ioana d’Arc a intrat în legendă, pentru că intervenția ei a schimbat soarta războiului, câștigat de francezi. După secole, în anul 1909, Biserica a recunoscut greșeala comisă de Inchiziție, iar Ioana d’Arc a fost beatificată. În anul 1920, Papa Benedict al XV-lea a decis sanctificarea eroinei.

1640: A murit pictorul flamand Peter Paul Rubens

Rubens, peste 1.400 de tablouri şi desene. FOTO: Wikipedia

Peter Paul Rubens, unul dintre cei mai mari pictori ai barocului flamand, s-a născut în Germania, dar și-a dezvoltat stilul artistic în Italia. A revenit în Flandra la vârsta de 10 ani, unde avea să devină o figură centrală a artei europene.

Activitatea sa prolifică - peste 1.400 de tablouri și sute de desene - l-a făcut celebru în întreaga Europă. Rubens a fost nu doar un artist excepțional, ci și diplomat și un apropiat al elitelor culturale și politice ale vremii.

1672: S-a născut țarul Petru cel Mare, întemeietorul Imperiului Rus

Petru cel Mare, portret de Paul Delaroche: FOTO: Wikimedia

Petru I al Rusiei, cunoscut drept Petru cel Mare, impresiona prin statura sa impunătoare - aproape doi metri - dar și prin energia și curiozitatea intelectuală. A condus Rusia într-o perioadă de mari reforme, modernizând administrația, armata, marina și societatea în ansamblu.

Învăța constant, de la diplomație până la meserii practice, astfel că şi-a însușit peste 20 de meserii, inclusiv cea de tâmplar și dentist amator. Reformele sale au fost fundamentate de călătoriile în Europa Occidentală, de unde a preluat idei și practici administrative moderne.

1744: A murit poetul englez Alexander Pope

Alexander Pope, figură marcantă a iluminismului englez, a fost unul dintre cei mai apreciați poeți ai secolului al XVIII-lea. Deși afectat din copilărie de probleme de sănătate care i-au deformat corpul, Pope a creat unele dintre cele mai cunoscute opere ale timpului său: „Eseu asupra Criticii” și „Răpirea buclei”.

1778 - A murit scriitorul Voltaire (Francois - Marie Arouet). (n. 21 nov. 1694)

S-a născut la Paris. A făcut studii la Colegiul Louis le Grand. S-a dedicat literelor. Conflictul cu cavalerul de Rohan a dus la exilarea sa în Anglia, unde i-a cunoscut pe Pope şi Swift, fiind profund impresionat de creaţia lor literară. Dar ceea ce l-a cucerit în primul rând în Anglia a fost modul de organizare a societăţii şi sistemul parlamentar. La aceste prime impresii se adaugă cunoaşterea scrierilor ştiinţifice ale lui Newton şi a operelor filosofi ce ale lui J. Locke, care vor exercita o profundă influenţă asupra formaţiei sale intelectuale. Rodul acestor idei şi convingeri va fi însumat în „Scrisorile filosofice” (1734).

Condamnarea „Scrisorilor filosofice” şi considerarea autorului ca tip subversiv îl vor determina pe Voltaire să părăsească Parisul, stabilindu-se la Cirey, alături de marchiza de Chatelet, pentru care va scrie „Filosofia lui Newton” (1738). Corespondenţa cu regele Frederich al II-lea şi propunerile acestuia de a veni la Berlin modifică o anumită vreme situaţia scriitorului şi în Franţa. Ales la Academia franceză, numit istoriograf al regelui, Voltaire a traversat o scurtă etapă de glorie oficializată, după care, în urma unei alte rupturi cu cei de la curte, scriitorul pleacă la Berlin (1750), unde Frederich al II-lea îi acordă titlul de şambelan. Confl ictul cu regele Prusiei încheie perioada de la Berlin (1753), unde a publicat „Secolul lui Ludovic al XIVlea”.

Dornic de independenţă, scriitorul îmbogăţit îşi va cumpăra un domeniu lângă Geneva pe care îl va numi Delices, de unde revine în Franţa, la Ferney, abia în 1759. Dintre scrisorile filosofice menţionăm „Tratatul despre toleranţă” (1763), „Chestiuni despre enciclopedie” (1764), la care se adaugă şi alte articole ce duc la „Dicţionarul filosofiei”.

„Tratatul de metafizică” a fost publicat postum.

30 mai 1846 - S-a născut Peter Carl Fabergé, celebru bijutier din Rusia

Peter Carl Fabergé, cunoscut de asemenea sub numele de „Karl Gustavovici Fabergé”, (n. 30 mai 1846 – d. 24 septembrie 1920) bijutier rus, cunoscut îndeosebi pentru „Ouăle Fabergé”, bijuterii realizate din metale și pietre prețioase, la baza cărora se află tradiția pascală.

Peter Carl Faberge era un maestru bijutier cu origini germane şi baltice. Era fiul lui Gustav Faberge, la rândul său un faimos bijutier, şi al lui Charlotte Jungstedt. Peter Carl Faberge s-a născut în Sankt Petersburg, acolo unde tatăl său a deschis un atelier de bijuterii devenit faimos. În 1860, familia Faberge s-a retras în Germania lăsând afacerea pe mâna unui partener rămas la Sankt Petersburg. Carl a împărtăşit pasiunea tatălui pentru bijuterii şi a urmat şcoli importante de bijutieri din Germania.

În 1882, preia afacerea familiei şi se întoarce la Sankt Petersburg. Se dovedeşte a fi unul dintre cei mai talentaţi bijutieri şi primeşte titlul de „Maestru Aurar”. După 1885, devine bijutier al casei imperiale. Pe lângă faimoasele ouă imperiale, Faberge a realizat sute de alte bijuterii mai ales pentru capete încoronate şi membri ai caselor nobiliare. După Revoluţia rusă fuge în ţările baltice, iar mai apoi către Elveţia. Nu-şi va mai reveni niciodată după şocul pierderii afacerii. Moare în anul 1920. 

Povestea ouălor Faberge începe în anul In 1885, când ţarul rus Alexandru al III-lea a dorit să-şi impresioneze soţia, cu ocazia Paştelui, cu un cadou deosebit. Ţarina Maria Fedorovna trăise mai mult la Copenhaga, în Danemarca, înainte să se căsătorească cu Alexandru al III-lea, iar acest dar ar fi fost o urare de bun venit. Aşa că împăratul rus a apelat la un bijutier faimos din Sankt Petersburg, Peter Carl Faberge să-i facă o bijuterie cu tematică pascală. Faberge a preferat să confecţioneze un ou simplu, alb la exterior şi căptuşit cu aur, pe interior. Oul se deschidea iar în interior se afla o găinuşă din aur, în miniatură.

Găinuşa avea o coroană minusculă cu diamante şi un pendant cu rubin. Bijuteria a fost atât de reuşită încât a impresionat-o extrem pe împărăteasă, dar şi întreaga curte imperială. Ţarul a fost atât de mulţumit încât a ajuns să comande în fiecare an câte un astfel de ou, evident lucrat în mod diferit, şi cu tematici diverse. Iniţial, ţarul dădea indicaţiile privind decoraţiile sau tematica, dar mai apoi Faberge a primit mână liber să-şi dea frâu liber imaginaţiei. 

1908 - S-a născut actorul Mel Blanc, vocea personajelor de desene animate Bugs Bunny, Duffy Duck şi altele 

Melvin Jerome „Mel” Blanc (n. 30 mai 1908, San Francisco, California – d. 10 iulie 1989, Los Angeles, California) a fost un actor american evreu specializat în dublajul desenelor animate. A lucrat pentru numeroase studiouri de animație, în special la Warner Brothers și Hanna-Barbera.

A interpretat o gamă largă de personaje create de Tex Avery și de realizatorii de la Warner (Porky Pig, Daffy Duck, Bugs Bunny, Sam piratul, etc.).

1915: Începe genocidul armenilor din Imperiul Otoman

rfanii armeni în faţa Palatului Manissalian din Constanţa Sursă foto Uniunea Armenilor Constanţa

La 30 mai 1915, autoritățile otomane au emis ordinul general de deportare a populației armene, declanșând ceea ce avea să devină primul genocid al secolului XX.

Deportările s-au desfășurat în contextul participării Imperiului Otoman la Primul Război Mondial, alături de Puterile Centrale, și au fost prezentate oficial drept măsuri de securitate împotriva unei presupuse colaborări a armenilor cu inamicul rus. În realitate, a fost vorba de o campanie sistematică de exterminare a unei întregi populații, potrivit Wikipedia.

Genocidul a început în aprilie 1915 și a continuat cel puțin până în iulie 1916, deși unele surse consideră că persecuțiile au durat până în 1923, odată cu sfârșitul Războiului de Independență turc și fondarea Republicii Turcia. În această perioadă, aproximativ 1,2 milioane de armeni - adică două treimi din populația armeană de pe teritoriul actual al Turciei - au fost uciși sau au murit în urma foametei, a bolilor sau a condițiilor inumane din timpul deportărilor.

Campania a fost planificată și coordonată de Comitetul Uniunii și Progresului (CUP), partidul aflat la putere în Imperiul Otoman, cunoscut sub denumirea de „Junii Turci”. Principalii responsabili au fost cei trei lideri ai acestui partid, Talaat Pașa, Enver Pașa și Jemal Pașa, care formau un triumvirat ce conducea efectiv Imperiul. Sub pretextul protejării securității statului, ei au pus în mișcare o mașinărie administrativă și militară dedicată deportării și distrugerii populației armene.

Planul a fost conceput la Constantinopol, iar punerea lui în aplicare a fost încredințată autorităților locale din diverse provincii ale Imperiului. Fiecare birou administrativ avea sarcina de a identifica, aduna și trimite la drum armenii din zona sa. Deportații erau escortați în ceea ce au devenit cunoscute drept „marșuri ale morții”, coloane de oameni forțați să parcurgă sute de kilometri pe jos, în condiții extreme, fără hrană sau apă suficiente. Pe parcursul acestor deplasări, mulți au fost asasinați de soldații și jandarmii otomani care îi însoțeau sau de grupuri de bandiți, în special kurzi, care acționau cu permisiunea tacită a autorităților.

Multe sate și orașe cu populație majoritar armeană au fost complet distruse, iar bunurile celor deportați au fost confiscate sau redistribuite.

Deși amploarea și caracterul planificat al acestor atrocități sunt bine documentate, recunoașterea genocidului armean continuă să fie un subiect delicat pe plan internațional. Turcia, succesoarea Imperiului Otoman, neagă caracterul genocidar al acestor fapte, argumentând că victimele au fost rezultatul unui conflict civil și al haosului războiului.

În pofida acestei poziții, tot mai multe state au recunoscut oficial genocidul. Până în octombrie 2015, parlamentele a 29 de țări – printre care Franța, Germania, Italia, Rusia, Canada și Argentina – au adoptat rezoluții în acest sens, solidarizându-se cu memoria victimelor.

Deşi România nu a recunoscut oficial holocaustul, a fost casă pentru mulţi dintre armenii care au reuşit să scape cu viaţă.

Genocidul armean a fost nu doar o tragedie umanitară, ci și un precedent teribil pentru crimele în masă care au urmat în secolul XX.

1929 - S-a născut dizidenta anticomunistă Doina Cornea

A fost asistentă universitară la catedra de limba franceză din cadrul Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. În 1980 a realizat primul „samizdat” (volum fabricat manual, distribuit prin rețele de prieteni), „Încercarea labirintului”. Între 1982 și 1989 a difuzat 31 de texte și proteste prin radio „Europa Liberă”. În 1983 a fost destituită de la universitate și supusă unor anchete, interogatorii, bătăi, amenințări. Urmărirea ei politică a fost coordonată de colonelul de Securitate Alexandru Pereș, tatăl senatorului Alexandru Pereș (PDL).

Împreună cu fiul ei, Leontin Iuhas, a răspândit 160 de manifeste de solidaritate cu muncitorii din Brașov răsculați la 15 noiembrie 1987, ambii fiind arestați pentru 5 săptămâni (noiembrie-decembrie 1987). În septembrie 1988, printr-o scrisoare deschisă adresată papei Ioan Paul al II-lea, scrisoare difuzată de Radio Europa Liberă, a solicitat împreună cu alți cinci intelectuali clujeni scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma din ilegalitate. Practic, apoi a fost urmărită permanent până la 21 decembrie 1989. A participat la manifestația stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanțe.

După 22 decembrie 1989, a fost cooptată în Consiliul Frontului Salvării Naționale, organism din care și-a dat demisia la 23 ianuarie 1990, din cauza transformării FSN în partid politic și a reminiscențelor comuniste ale acestuia. A fondat (împreună cu alții, devenind apoi președintă) Forumul Democrat Antitotalitar din România (6 august 1990, la Cluj), ca o primă mișcare de unificare a opoziției democrate, din care s-a format mai târziu Convenția Democrată din România (CDR).

Este membră fondatoare a Grupului pentru Dialog Social, a Alianței Civice și a Fundației Culturale Memoria. A publicat peste 100 de articole în ziare și reviste (22, România liberă, Vatra, Memoria etc.). A ținut conferințe în țară și străinătate, multe dintre ele publicate în volume colective (Une culture pour l’Europe de demain, Il nuovo Areopago, Mission, Quelle sécurité en Europe à l’aube du XXIème siècle?, Europe: les chemins de la démocratie, Politique Internationale, Amicizia fra i popoli).

1942: 1000 de bombardiere britanice atacă orașul german Köln, distrugându-l în 90 de minute

Au murit 411 civili și 58 militari și au fost rănite 5.027 persoane, la o populație de 700.000 locuitori. 45.000 de oameni au rămas fără adăpost. Numele de cod: „Operation Millenium”. Au fost doborâte de apărarea germană 40 de aparate aliate.

1945: În România, începe procesul ziariștilor acuzați că s-au pus „în slujba propagandei fasciste” și făcuți „criminali de război și vinovați de dezastrul țării”

Printre acuzați au fost Pamfil Șeicaru, Radu Gyr, Nichifor Crainic.

Sentința va fi pronunțată la 4 iunie 1945. Acest proces are loc după ce la 14 mai 1945 regimul comunist a declanșat procesul primului lot de aşa numiţi „criminali de război”.

Pamfil Șeicaru (n. 18 aprilie 1894, Buzău — d. 21 octombrie 1980, München, Germania) a fost un ziarist român, director al ziarului „Curentul”, cel mai combativ cotidian românesc în perioada dintre cele două războaie mondiale. Este considerat a fi cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale.

Radu Gyr (n. 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel – d. 29 aprilie 1975, București, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu) a fost un poet, dramaturg, eseist și gazetar român. O bună perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu.

Nichifor Crainic (pseudonimul lui Ion Dobre, n. 22 decembrie 1889, Bulbucata, județul Vlașca – d. 20 august 1972, Mogoșoaia) a fost un teolog, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof român și important ideolog rasist, de extremă dreaptă. În perioada de început a mai folosit pseudonimele Victor Rațiu (1908), D. Crainic (1909), D.I. Crainic, D.I. Nichifor, N. Crainic (1910), Victor Mărginaș. Din aprilie 1926 Nichifor Crainic este numele lui legal. În 1940 este ales membru al Academiei Române (pe locul devenit vacant al lui Octavian Goga), exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994. 

1960: A murit Boris Pasternak, poet, prozator și traducător rus, laureat al Premiul Nobel

Boris Leonidovici Pasternak fost un poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958.

Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie 1890 (S.N. 10 februarie) la Moscova – d. 30 mai 1960) poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958. Cunoscut îndeosebi pentru celebrul roman „Doctorul Jivago”, (interzis în fosta URSS până în 1987), devenit imediat după apariţie, un bestseller, iar filmul a câştigat cinci Oscaruri. Romanul a fost publicat atât în engleză, cât şi în rusă, nu doar în Europa, ci şi în SUA.

În 1958 şi 1959, romanul s-a aflat, pentru 26 de săptămâni, pe primul loc al bestseller-urilor alcatuit de publicaţia „New York Times”. B. Pasternak a fost nominalizat de şapte ori pe lista candidaţilor la Premiul Nobel pentru Literatură, care îi va fi decernat în 1958 şi pe care, în urma unor presiuni şi ameninţări repetate, scriitorul va fi nevoit să-l refuze.

Drept rezultat al unei decizii fără precedent a Academiei Suedeze, ceremonia de decernare a premiului va avea loc post-mortem, în 1989. Motivaţia Juriului Nobel: “ … pentru deosebită măiestrie atinsă în poezia lirică actuală, precum şi în domeniul marilor tradiţii epice ruse”.

1975:  A fost fondată Agenția Spațială Europeană

Agenția Spațială Europeană (engleză European Space Agency, prescurtare: ESA, iar în franceză Agence spatiale européenne, prescurtat:ASE) este o organizație interguvernamentală creată în 1980, cu sediul la Paris, în scopul asigurării și dezvoltării cooperării, exclusiv pașnice, între statele europene în domeniile cercetării și tehnologiei spațiale. Coordonează proiectele spațiale puse în comun de peste douăzeci de țări europene. Agenția Spațială Europeană, care prin bugetul său de 4.433.000.000 de euro (în 2015) este a treia agenție spațială în lume, după NASA și Agenția Federală Spațială Rusă, a fost fondată la 31 mai 1975. Agenția Spațială Europeană își desfășoară activitatea în trei centre: Noordwijk (Țările de Jos), Darmstadt (Germania) și Frascati (Italia) și la ora actuală are ca membri 22 țări. ESA este o organizație independentă de Uniunea Europeană.

1980: A murit la București, compozitorul şi dirijorul cu origini armene, Matei Socor

Matei Socor (n. 15 septembrie 1908, Iași – d. 30 mai 1980, București) a fost un compozitor comunist și dirijor român, membru corespondent al Academiei Române din anul 1952. A studiat la Conservatorul din Bucureşti (1927-1929), avându-i ca profesori pe Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi şi Constantin Brăiloiu. Urmează, urmand apoi studii de perfecţionare la Conservatorul din Leipzig, cu maeştri ai compoziţiei şi dirijatului de orchestră (1930-1933). Revenit în România, Matei Socor a lucrat ca cercetător etnolog şi dialectolog al muzicii în cadrul Institutului de folclor din Bucureşti.

Aici a colaborat cu Constantin Brăiloiu, cu care a alcătuit o serie de culegeri de folclor. S-a apropiat din tinereţe de mişcarea muncitorească, devenind membru activ al Partidului Comunist Roman încă din ilegalitate. După preluarea puterii de către regimul comunist, Matei Socor s-a pus în slujba noii puteri, fiind numit în funcţia de preşedinte al Comitetului de Radiodifuziune 1945 – 1952, preşedinte al Uniunii Compozitorilor din RPR (1949-1954) şi distins cu titlul de Laureat al Premiului de Stat.

În revista Muzica cu nr. 1, din 1950, care avea pe copertă portretul lui Stalin, Matei Socor scria în „Cuvânt înainte” că trebuie pornită o luptă deschisă împotriva influenţelor cosmopolite ale ideologiei imperialiste şi militat pentru eliminarea formalismului şi cosmopolitismului în arta muzicală. Tot în revista Muzica, în anul 1953, cu ocazia primului Congres al Compozitorilor şi Muzicologilor, Matei Socor scria că acesta trebuie pus sub semnul luptei împotriva manifestărilor formalismului, impresionismului, atonalismului, împotriva cosmopolitismului şi ploconirii în faţa artei decadente burgheze.

Compoziţiile sale inspirate din propaganda socialistă , se încadrau în muzica proletcultistă. Matei Socor este autorul muzicii pentru două imnuri de stat a României: Zdrobite cătuşe (imn naţional între anii 1948 şi 1953, pe versuri de Aurel Baranga ) şi Te slăvim, Românie! (imn naţional între anii 1953 şi 1977, pe versuri de Eugen Frunza si Dan Desliu). A fost membru corespondent al Academiei Române din 1952; (n. 1908, la Iași).

2020:  NASA și SpaceX au lansat cu succes naveta spațială Crew Dragon către Stația Spațială Internațională

SpaceX Demo-2 (denumită și Crew Demo-2, Misiunea Demonstrativă SpaceX 2, și Dragon Crew Demo-2) este un prim zbor de testare cu echipaj uman al navei spațiale Crew Dragon, programat pentru lansarea către Stația Spațială Internațională la 30 mai 2020 la ora 19:22:45 UTC (15:22:45 EDT). 

Demo-2 este primul zbor spațial orbital cu echipaj uman lansat din Statele Unite după ultima misiune Space Shuttle, STS-135⁠, în 2011, la care pilot a fost Douglas G. Hurley⁠.

Hurley a fost comandantul navei spațiale pe Crew Dragon Demo-2, alături de Robert L. Behnken⁠ ca comandant de operațiuni generale. Crew Dragon Demo-2  a fost și primul zbor spațial orbital cu două persoane lansat din Statele Unite de la STS-4⁠ din 1982.

Prima tentativă de lansare din 27 mai a fost anulată cu 16 minute și 53 de secunde înainte de lansare din cauza vremii nefavorabile cauzate de furtuna tropicală Bertha.