Cum devine Marea Neagră un lac ruso-turc

Bulgaria, România și Turcia încearcă să scadă temperatura războiului în Marea Neagră, unde circa 250 de nave comerciale au fost atacate de la începutul invaziei rusești în Ucraina, cele mai multe în anul acesta.

Nave comerciale la intrarea în portul Constanța (imagine din 2023) Foto: Kathrin Lauer/dpa/picture alliance

O navă aflată la 20 de kilometri de Sulina a cerut ajutor în această dimineață, după un incendiu izbucnit la bord. 12 marinari sunt dați dispăruți, iar incidentul a fost raportat după ce astă noapte au fost ridicate 4 avioane de luptă F-18 și F-16, imediat după ce radarele au raportat un grup de drone între Insula Șerpilor și Sulina. E al doilea eveniment de acest fel în 12 ore. Firma de risc maritim Ambrey a numărat cel puțin 45 de nave comerciale atacate în 12 luni în zone care anterior nu erau considerate cu risc ridicat, față de niciuna în perioada precedentă.

În august, războiul aerian a redus cu două treimi exporturile de cereale atât ale Ucrainei, cât și ale Rusiei, iar Moscova a respins armistițiul naval oferit de Kiev. În același timp, Camera de Comerț Maritim din Turcia a numărat la finele lunii septembrie 226 de nave civile atacate de la începutul războiului, din care peste 70% în 2026. 30 de nave cu proprietari turci au fost lovite din iunie încoace, potrivit datelor de la Ankara.

Atacuri în zonele economice exclusive din Marea Neagră

Dronele din războiul ruso-ucrainean amenință tot mai mult litoralul României și Bulgariei, în vreme ce Turcia consideră atacurile asupra vaselor comerciale „inacceptabile”. Consiliul Consultativ pentru Securitate Națională de la Sofia a calificat atacurile drept „încălcare gravă a dreptului internațional” și a cerut consultări urgente încă de săptămâna trecută cu Bucureștiul și Ankara. Bulgaria și România au cerut deja împreună sprijin din partea Agenției Europene pentru Siguranță Maritimă. Președinta bulgară Iliana Iotova a spus că a pregătit împreună cu românii  și turcii un document comun pentru a pune Marea Neagră pe agenda reuniunii liderilor UE, care începe azi, cu obiectivul unui moratoriu asupra folosirii dronelor împotriva navelor comerciale și infrastructurii civile.

În zona economică exclusivă a Bulgariei, 4 nave au fost lovite în 8 zile. Pe 6 octombrie a fost primul atac asupra unei nave sub pavilion Togo, care s-a scufundat, iar apoi asupra unui vapor sub steag Palau, care a luat foc. Ambele aveau armatori turci și au fost lovite de drone aeriene și navale. Între 12 și 13 octombrie, un alt vas, deținut de o companie ucraineană, a fost lovit la 20 de kilometri de Byala și un altul la 25 de kilometri de Krapets.

În România, la începutul lui iunie, o dronă ucraineană scăpată de sub control a explodat controlat în apropierea portului Constanța, iar pe 11 august două drone Gerbera au fost distruse în apropierea platformei Neptun Deep. Apoi, pe 20 august, o dronă navală rusească încărcată cu explozibil a fost detectată la circa 100 de kilometri de Constanța și distrusă de un F-16. Pe 5 octombrie, o navă a unui armator turc încărcată în Ismail cu porumb s-a scufundat la circa 10 kilometri de platforma Pescăruș și la circa 25 de kilometri de țărm. Pe 14 octombrie, lângă Sulina, în apele teritoriale românești, o navă goală sub pavilion Comore a luat foc, în timp ce mai multe drone au intrat în spațiul aerian românesc.

În România, miza Rusiei pare mai mare decât în Bulgaria 

Ce se înțelege din atacurile asupra navelor care trec prin apropiere de litoralul Mării Negre din proximitatea României și Bulgariei?

1) Bulgaria are 4 nave lovite, 2 scufundate, 21 de marinari morți și dispăruți;

2) în Bulgaria au fost lovite numai nave comerciale, pe când în România lista include infrastructura energetică, deci miza în România are și conotații strategice; 

3) atacurile se apropie de țărm în ambele state și dacă dronele intră constant în apele teritoriale, ar putea dispărea și ultimul culoar asigurabil;

4) există un tipar dunărean al atacurilor, fiindcă navele lovite în octombrie aveau legături cu porturile dunărene: ținta pare să fie coridorul Dunăre-litoral, de aceea România și Bulgaria sunt lovite ca o singură zonă;

5) spre deosebire de România, care pare să fie în expectativă în privința atacurilor din Marea Neagră, Bulgaria a mers, din punct de vedere instituțional, mai repede și mai departe: a convocat Consiliului de Securitate, l-a chemat la ordin pe ambasadorul Rusiei, a trimis scrisori către NATO și UE;

6) premierul de la Sofia, Rumen Radaev, nu vrea să acuze nici Ucraina și nici Rusia pentru atacurile din zona economică exclusivă a Bulgariei, precizând că împreună cu Turcia și România va cere sprijinul SUA pentru examinarea epavelor pentru a stabili proveniența dronelor care au lovit vasele civile. Oficialii români, atunci când nu sunt siguri că atacul a venit dinspre Rusia, preferă să tacă și să nu spună nimic;

7) asigurările navelor civile care trec prin Marea Neagră au crescut de cinci ori (de la 0,1% la 0,5% din valoarea navei), potrivit unor brokeri citați în presa internațională 

De ce statele NATO din Marea Neagră nu se înțeleg

În ianuarie 2016, România a propus formarea unei flote NATO în Marea Neagră împreună cu Bulgaria și Turcia. Ideea avea sprijinul Turciei, al Statelor Unite și al cartierului general NATO, dar premierul bulgar a refuzat-o, invocând un avertisment rusesc și declarând că nu vrea un război în Marea Neagră. După zece ani, configurația s-a inversat: în 2016, Ankara, aflată într-o criză de moment cu Moscova, susținea prezența NATO la Marea Neagră, iar Sofia o boicota. Din 2022, Turcia închide marea pentru flotele neriverane și redevine oscilantă față de Moscova, iar Bulgaria conduce ofensiva diplomatică trilaterală. Președintele Nicușor Dan doar răspunde inițiativei Sofiei.

Pozițiile celor 3 state NATO în zona pontică variază în funcție de relația fiecăreia cu Rusia. De aceea ar fi poate nevoie de o doctrină comună la Marea Neagră. Problema e că există o relație asimetrică între cele trei: un raport Atlantic Council din 2024 scotea în evidență că Turcia a fost singurul membru NATO riveran care și-a modernizat flota în ritmul Rusiei, iar MCM Black Sea, grupul operativ format din România, Bulgaria și Turcia pentru combaterea minelor și asigurarea securității în Marea Neagră, i-a confirmat statutul de principal furnizor de securitate maritimă. Forțele armate navale ale României sunt de 6 ori mai mici decât cele ale Turciei, iar cele ale Bulgariei sunt și mai precare.

Relația asimetrică a României și Bulgariei cu Turcia, partea mai puternică 

Într-o relație asimetrică, partea mai slabă are întotdeauna mai mult de pierdut și acordă relației o atenție disproporționată, în timp ce partea mai puternică privește lucrurile pe deasupra, ușor neatent, fiind prinsă cu treburi pe scene mai importante. Diferența de atenție produce percepții reciproce deformate: cel slab vede în neimplicarea celui puternic dispreț sau calcul ascuns, în vreme ce cel puternic vede în insistența celui slab exagerare. Relația rămâne stabilă, dacă cel puternic recunoaște autonomia celui slab, iar cel slab arată deferență. Cam așa e relația cu Ankara văzută de la Sofia sau București. Și invers.

La Conferința de la Montreux din 1936, unde Turcia a preluat oficial cheile Strâmtorilor, Nicolae Titulescu punea situația în termeni geopolitici valabili și azi: Strâmtorile sunt „inima Turciei”, dar și „plămânii României”, adică singura ieșire a țării la oceanul planetar. Pentru Bulgaria e litoralul de care depinde energia și turismul. Pentru Turcia, Marea Neagră e un teatru printre altele (Orientul Mijlociu, Caucaz, Mediterana de Est) și e inclusă în relația cu Rusia, pe care Erdogan a numit-o în septembrie 2023 la Soci „Marea noastră Neagră”. Așa se explică limbajul echidistant al Ankarei față de urgența de la Sofia și București. Riscul e ca Marea Neagră să devină un lac ruso-turc.

Sabina Fati - DW