Cât ne costă goana după drone?

Mult, zic surse diverse. Chiar merită de știut cât anume/ din moment ce din bugetul național se achită totul? Cred că da, mai ales că detaliile, așa cum apar pe surse, sunt chiar fascinante și arată care este dimensiunea efortului financiar excepțional asumat de România, cu atât mai important cu cât țara traversează o perioadă de criză, banii sunt puțini și mișcările sociale masive viitoare sunt anunțate de sindicatele din diverse zone ale economiei naționale.

Tragem după drone cu ce avem, adică cu rachetele de pe avioanele de vânătoare F16, destinate interceptării și distrugerii unui cu totul alt tip de ținte, nu dronele care zboară cu 200-300 Km/h. și asta costă enorm: o rachetă aer-aer AIM-9X Sidewinder folosită de avioanele noastre F-16 costă aproximativ 400.000$/per unitate, adică 1proximativ 370.000 Euro. La costul acestei rachete cu infraroșii trebuie să mai adăugați costul orei de zbor și al mentenanței, ceea ce, pentru fiecare misiune, mai înseamnă câteva milioane de euro.

Asimetrie economică critică

Folosirea avioanelor F-16 înseamnă punerea armatei și economiei noastre în fața unei amenințări de asimetrie economic critică: atacurile cu drone silesc țara țintă să-și asume obligat costuri de răspuns de mai m ulte ori mai mari decât costul real de producție al dronelor și să folosească interceptoare scumpe, neproiectate pentru acest ti pe misiuni. 

 Rușii atacă cu drone de tip Shahed-136, Geran-2 și Izdeli 54 , cu motor termic standard și care costă între 35.00-50.000 $ bucata: aveți aici fișele tehnice de prezentare pentru fiecare, inclusiv locații de producție confirmate https://drone-warfare.com/research/shahed-136/ . 

Comparați cu costul de vânzare pentru racheta AIM-9X al companiei americane Raytheon și veți vedea că raportul de cost este de 10/1Mai există și drona Shahed cu motor cu reacție care costă 80.000$, raportul de cost cu o rachetă americană (racheta propriu-zisă, plus o oră de zbor și mentenanță= 420.000$) fiind de 1/5 .

Ce urmăresc rușii?

În condițiile în care industria de război controlată de Kremlin produce doar la uzina de la Alabuga 3 mii de drone de atac  pe lună (capacitate de asamblare estimată la 170-190 drone zilnic), își permit să lanseze valuri masive de atac (câteodată peste 50 pe zi deasupra fiecărei regiuni), combinând dronele de atac cu cele care reprezintă doar ținte secundare de protecție pentru unitățile principale. Ideea este că, astfel, apărarea țării-țintă este silită să ridice imediat în aer unitățile de care dispune, având la bord singurele dotări de care dispune, adică rachetele AIM-9x, mărind mereu frecvența atacurilor pentru a provoca astfel un consum cât mai mare de resurse la nivelul apărătorului. Tactică gândită pentru a provoca în final o posibilă criză la nivelul muniției critice, știind foarte bine că Raythenon spre exemplu, produce un total de 2500 de asemenea rachete anual https://www.flightglobal.com/fixed-wing/2025/06/raytheon-increases-aim-9x-production-rate-to-2500-missiles-annually/ , o parte fiind destinată acum reumplerii în urgență- a arsenalelor americane puse la grea încercare, se spune de sute de surse, din cauza consumului excesiv din războiul cu Iranul. 

Desigur că ridicarea avioanelor F-16 este de acum o necesitate atunci când radarele noastre apucă să transmită la timp apariția unei amenințări d acest fel, dat fiind că nu se poate accepta riscul unei lovituri directe asupra unei infrastructuri critice de tipul celora țintite cu regularitate peste Dunăre, în porturile ucrainene. Problema care apare la orizont este dacă, da sau nu, intensificarea pătrunderilor de drone în spațiul românesc este un semnal că rușii testează capacitățile noastre și cele ale NATO. Dar al doilea scenariu este legat de posibilitatea, deloc de exclus, ca atacurile pe Marea Neagră să fie din ce în ce mai concentrate pe regiunea Odesa și atunci s-ar putea să existe și un scenariu secundar care să vizeze o infrastructură critică strategică românească, Neptun Deep, care se află în situația de a fi, geografic, în afara zonei acoperită, în caz de nevoie, de prevederile art,5 al Tratatului de la Washington privind apărarea colectivă...

Nu știu cât mai avem de așteptat să avem structuri de apărare adaptate acestui nou tip de conflict și cu capacități naționale de producție în stare să evolueze în ritmul inovațiilor tehnice câteodată excepționale care apar la fiecare nouă generație de drone. Deocamdată continuă nestingherită presiunea dronelor rătăcite, pierdute, bruiate sau vânate ca prepelițele folosind atât de costisitoarele F-16 care, în mod normal, ar trebui să aibă menirea să ne păzească de eventuale rachete balistice sau de croazieră sau să reacționeze la apariția unor avioane de vânătoare sau de bombardament inamice.

Dar să vedem ce ordonă pe mai departe ai noștri, în limita competențelor lor de miniștri demiși și atât de interimari cum sunt ei acum. Bine că avem generali, detașamente, regimente, divizii de generali pe posturi și la evenimente festive.