ARACIP, o altă instituţie care trebuie desfiinţată. Încasează salarii degeaba

ARACIP, Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, n-a fost cu nimic mai bună, comparativ cu ARACIS, „sora” ei din învăţământul superior. Testele PISA, care ne plasează pe ultimul loc în Europa, abandonul şcolar, rezultatele la Evaluarea Naţională şi Bacalaureat, lipsa forţei de muncă calificate sunt dovezi prea evidente pentru a mai fi nevoie de alte demonstraţii.

Cadrul general în care funcţionează ARACIP este eronat

Trebuie făcută distincţia între trei etape ale procesului: autorizare provizorie şi acreditare, asigurare, evaluare a calităţii.

Autorizare provizorie şi acreditare. Este atributul statului, prin ministerul Educaţiei, de a proteja beneficiarii, prin  permiterea accesului în piaţa serviciilor educaţionale doar a furnizorilor, de stat sau privaţi, care îndeplinesc un set de condiţii minime necesare pentru autorizare provizorie, apoi pentru acreditare, stabilite de stat prin acte normative. La preuniversitar, pentru a ţine cont şi de condiţiile locale, care diferă de la o comunitate la alta, sarcina de autorizare-acreditare poate reveni Inspectoratelor Şcolare, în colaborare cu autorităţile locale, ca parte a descentralizării.

Asigurarea calităţii în educaţie. Revine furnizorilor de servicii educaţionale, de stat sau privaţi, care au instrumentele de a impune criteriile de calitate stabilite, prin personalul angajat,  prin resursele financiare necesare, prin politici proprii direcţionate spre ridicarea calităţii serviciilor oferite. Agenţiile nu pot „asigura” calitatea în educaţie şi tot ele să o evalueze, ele pot doar controla, măsura calitatea, pe baza unor standarde, criterii, indicatori, anunţate şi cunoscute şi de furnizori şi de beneficiari.

Evaluarea calităţii în educaţie. Revine agenţiilor specializate, de terţă parte, mai multe în fiecare ţară, dar şi cu acces la agenţii străine de evaluarea a calităţii. În felul acesta se asigură competiţia generatoare de calitate în această activitate. Agenţiile de evaluare nu pot fi „de stat”, pentru ca statul este principalul furnizor de servicii educaţionale în învăţământul preuniverstar. Cum ar putea o agenţie de stat să evalueze „statul”, care-i plăteşte salariile şi funcţionarea! Este clar în conflict de interese!

Standardele, criteriile, indicatorii sunt cei internaţionali pentru învăţământul superior, integrat în spaţiul european al învăţământului superior. Pentru învăţământul preuniversitar, pentru care nu există standardizare la nivel european, se stabilesc prin lege sau HG aceste standarde, criterii şi indicatori, iar agenţiile de evaluare sunt obligate să opereze cu aceste mecanisme. Agenţiile pot opera şi cu un sistem propriu de indicatori, dacă aceştia sunt în consonanţă cu politica statului în materie de educaţie. Sunt utile mai multe agenţii de evaluare şi în învăţământul preuniversitar,  agenţii private, pentru asigurarea competiţiei generatoare de performanţă şi evaluarea unui număr  mare de instituţii de învăţământ, de stat sau private.  Procesele de evaluare sunt plătite de către furnizori, sunt periodice, cel puţin odată la patru ani, sau ori de câte ori furnizorul solicită un proces de evaluare.

Care sunt activităţile ARACIP?

• realizează activitatea de evaluare şi acreditare a furnizorilor de educaţie din învăţământul preuniversitar;
• efectuează, pe baze contractuale, la solicitarea ministrului educaţiei, evaluarea calităţii educaţiei din învăţământul preuniversitar;
• realizează, împreună cu inspectoratele şcolare şi direcţiile de resort din Ministerului Educaţiei Naţionale activitatea de monitorizare şi control al calităţii
• efectuează, cel puţin o dată la 3 ani, evaluarea organizaţiilor furnizoare de educaţie acreditate;

Ce contribuţie are ARACIP la poziţia României de ruşinea Europei după testele PISA? Dar la rezultatele jalnice de la examenele naţionale, în care doar 50% dintre elevii înscrişi în clase terminale iau examenele?

N-am auzit de evaluări globale, anuale,   din care să rezulte situaţia dezastruoasă  a învăţământului preuniversitar. Dacă făcea astfel de evaluări, conducerea ARACIP era destituită instant. Aşa că, batista pe ţambal şi gunoiul sub preş.

Ce evaluări a făcut ARACIP pentru e explica de ce 47% dintre absolvenţii clasei a VIII-a nu ştiu cele patru operaţii aritmetice, iar 44% sunt analfabeţi funcţionali? Eu nu ştiu vreo astfel de evaluare.

Unde sunt analizele referitoare la învăţământul profesional, care tot de preuniversitar aparţine? N-am văzut nicio astfel de evaluare,  de ce doar 20% dintre elevi se regasesc la noi in acest tip de învăţământ,    iar in Germania 70%!

Dar referitor la zecile de licee tehnice care în ultimii ani au zero promovare la bacalaureat? Ca să nu mai vorbim de cele cu promovare sub 15-20%, aproape toate. Unde este analiza de constatare şi propuneri de remediere? N-au existat şi nu există astfel de evaluări.

La câte şcoli de stat a propus ARACIP retragerea acreditării? De exemplu pentru absenţa unor condiţii igienice minimale de funcţionare a şcolii? Eu nu ştiu vreun exemplu.

ARACIP a stiut doar sa ceară şcolilor tone de hârtii şi documente, fără relevanţă în evaluarea calităţii proceselor din educaţie.

ARACIP a încasat de 15 ani bani de la bugetul de stat, banii noştri, ai contribuabililor, fără să facă ce avea nevoie sistemul de învăţământ: analize, radiografii ale sistemului, şi propuneri de remediere a defecţiunilor de sistem.

Atunci, de ce să le mai plătim salariile în continuare? Reprezintă  încă o instituţie care trebuie desfiinţată. Apoi,  permiterea, prin lege,  acordată altor agenţii private de evaluare a calităţii să-şi facă treaba pentru care iau bani de la furnizorii de servicii educaţionale, într-o atmosferă de competiţie, generatoare de performanţă.