Alegerile din Saxonia-Anhalt: mai poate fi ignorat conservatorismul european?

Ultimul sondaj electoral (03.09) legat de alegerile din Landul Saxonia-Anhalt anunța deja o primă victorie masivă a partidului AfD (41%) și un declin al actualului partid aflat la guvernare, CDU (23%). În urma alegerilor, partidul AfD a reușit să obțină un scor mai mult decât dublu față de 2021 (20.8%), ajungând la scorul record de 43.8%, în timp ce CDU a obținut 17.2% din voturile alegătorilor, prăbușindu-se la sub jumătate din scorul din 2021 (37.1%) - cea mai importantă victorie electorală (deși nu singura) a partidului AfD de până acum. Cu toate că distribuția din Bundestag rămâne constantă, acest rezultat produce o criză de autoritate la adresa CDU și Friedrich Merz.

Foto: https://www.aljazeera.com/news/2026/9/6/far-right-afd-wins-vote-in-germanys-saxony-anhalt-state-exit-polls

Problemele stringente pe care germanii le simt, precum criminalitatea, migrația și remigrația, nivelul de trai, costurile politicii interne și externe ale actualei guvernări au dus la o mobilizare democratică masivă și la o prezență la vot record de 77.8%, cu 17.5 puncte procentuale mai mult decât în 2021 -  acest procent cimentează o victorie mult mai semnificativă, cu rădăcini adânci în nevoile locuitorilor landului, și simultan denotă o nemulțumire răspândită față de partidele de mainstream. Pe lângă prezență, un fapt care merită menționat este că prin votul fizic, la urne, AfD a obținut 51.2%, iar CDU 14.5%. Rezultatul votului prin corespondență, în schimb, îi plasează pe poziții egale, ambele partide obținând 24.3% - ponderea alegătorilor prin corespondență a fost de 27.4%.

Rezultatul a fost titrat în presa de mainstream occidentală ca un „cutremur socio-politic”, „o zi neagră pentru Europa”, probabil și pentru că a venit la scurt timp după înfrângerea Comisiei Europene în referendumul din Islanda. Semnele de îngrijorare (sau frică) venite din direcția Bruxelles arată inclusiv că AfD, și, deci, dorința populară în acest caz, nu mai pot fi ignorate cu ușurință. Strategia partidelor mainstream de a impune acest „cordon sanitar” față de partidele incomode, care ridică probleme cu adevărat apăsătoare pentru oameni este posibil să fi cauzat efectul opus; această ostracizare, dublată și de cenzura exprimării libere, a unei părți masive a populației, doar pentru că nu „votează corect” este posibil să fi dus la o polarizare și mai mare a voturilor în direcția AfD.

În acest moment, miza ajungerii la putere este deosebit de mare (fapt care justifică și reacțiile adversarilor) deoarece formarea unei majorități la nivel regional, care are ca nucleu dur AfD, ar duce la integrarea partidului în structurile federale ale conducerii Germaniei. Altfel spus, prim-ministrul sau miniștrii regionali AfD vor negocia la aceeași masă cu conducerea celorlalte landuri și cea federală - această situație ar rupe de facto cordonul sanitar. În caz contrar, dacă ar fi exclus de la putere (cu toate ca ar fi extrem de dificilă conturarea unei majorități în jurul CDU), costul politic al menținerii cordonului sanitar ar fi unul uriaș: exact ca în cazul conducerii României din zilele noastre, s-ar forma alianțe nenaturale între partide cu ideologii (dacă există) complet opuse, alianțe mai degrabă geopolitice decât politice, alianțe al căror unic scop ar fi izolarea partidului cu fundamente naționale. Această alegere nu ar duce decât la nemulțumirea alegătorilor partidelor componente ale noii coaliții, caz în care AfD ar continua să crească în sondaje.

 Un alt efect pe termen mediu probabil al rezultatului alegerilor germane de duminică ar fi influențarea următoarelor alegeri europene unde există un candidat conservator puternic.

Urmează alegeri regionale în Mecklenburg - Pomerania Inferioară (20 septembrie) unde AfD este cotat pe primul loc cu 35-37%, alegeri parlamentare în Suedia (13 septembrie) și alegeri prezidențiale în Franța în primăvara următoare, o miză europeană majoră. Cu toate că victoria a fost, momentan, într-un land relativ mic al Germaniei, posibilitatea unui efect de domino există: semnalul că ideologia politică a națiunilor crește și nu mai poate fi marginalizată; nu este un trend tipic German ci aplicabil întregii Europe.

Nu putem omite protestele „spontane” apărute în urma rezultatului alegerilor. Cu toate că modeste din punct de vedere al participării (Berlin - câteva sute, Frankfurt - aproximativ 2500 protestatari) aceste proteste susțin democrația prin sugerarea interzicerii unui partid care, în urma unui vot cât se poate de proaspăt, a obținut aproape o majoritate - sloganul propagat fiind „Apărați democrația! – Interziceți AfD acum!”.

Cât despre ipoteza alegerii partidelor conservatoare doar în regiunile mai sărace, în cazul Germaniei, cu toate că intens propagată de presa mainstream, nu pare să se aplice total: la alegerile federale din 2025, 70% din totalul voturilor au fost din fostele state vest-germane (aproximativ la fel de mult ca la der Linken), creșterea în votul exprimat se reflectă și în regiuni precum Baden-Württemberg și Bavaria, unele dintre cele mai prospere landuri, unde AfD și-a dublat scorul față de 2021. De asemenea, unele dintre creșterile cele mai mari apar în regiuni industriale (Deggendorf, Schwandorf, Sigmaringen, Rottweil-Tuttlingen), nu neapărat sărace, pe fondul dezindustrializării și ale politicilor verzi de autosabotaj (mai ales într-o țară cu o tradiție industrială deosebit de puternică).

Opțiunea suveranistă a electoratului din țările UE este din ce în ce mai greu de combătut de către adepții curentului centrist sau progresist. Conducerea CDU a împins economia Germaniei într-un declin accentuat care a antrenat consecințe de ordin social deosebit de dure (șomaj ridicat, scăderea generală a nivelului de trai etc.) și a generat o puternică nemulțumire populară în legătură cu politica de (ne)gestionare a imigrației.

Întrebarea care se pune este cât timp mai poate fi ignorată tendința de întoarcere către „Europa națiunilor” și cât timp mai poate fi numită extremistă și categorisită ca „o problemă a societății” o cvasi-majoritate care a sesizat și votat în consecința problemelor de zi cu zi, toate acestea într-o Uniune autointitulată democratică?                                                                                             

Andrei Cojocaru este expert în cadrul Grupului de politică externă Titu Maiorescu din Parlamentul României.