SUA, China și bătălia pentru ASEAN. Ce părere au cetățenii statelor ASEAN despre competiția dintre SUA și China

1. Introducere

Pentru China, din mai multe puncte de vedere, regiunea ASEAN („The Association of Southeast Asian Nations”) este cea mai importantă regiune a lumii. Strategic vorbind, ASEAN este o regiune absolut esențială pentru China. Iar noi când auzim deseori despre Pivotul spre Asia al administrațiilor de la Washington, pivot care tot nu se mai întâmplă, trebuie să înțelegem că acesta se referea și la India și alți aliați regionali, dar probabil în principal la zona ASEAN. Însă întârzierea cu care SUA se reorientează spre ASEAN, dintr-o multitudine de motive, de la motive politice interne la războaie în alte părți ale lumii, Iran, Ucraina, America de Sud, ar putea însemna că SUA pot pierde cursa pentru aceste state.

Sursa foto: vietfuturus

Noi analizăm de mai mulți ani sondaje de opinie făcute pe statele ASEAN, iar tendința cetățenilor din aceste state este de apropiere de China și de îndepărtare relativă sau creștere a neîncrederii față de SUA. Tarifele Statelor Unite, dar și războaiele Israelului în Gaza, puternic susținute de SUA, au generat multă frustrare, neîncredere și animozitate în statele ASEAN. Să nu uităm că cel mai mare stat musulman din lume, din punctul de vedere al populației, este Indonezia.

2. Ce este ASEAN?

ASEAN reprezintă o organizație regională înființată în anul 1967, la Bangkok, în Thailanda, prin semnarea Declarației ASEAN (cunoscută și sub denumirea de Declarația de la Bangkok) de către statele fondatoare ale organizației: Indonezia, Malaezia, Filipine, Singapore și Thailanda. ASEAN reunește astăzi 11 state membre, acestea fiind Brunei, Cambodgia, Indonezia, Laos, Malaezia, Myanmar, Filipine, Singapore, Thailanda, Timorul de Est și Vietnam. Ele au un produs intern brut cumulat de aproximativ 4 trilioane de dolari americani și o populație totală de peste 700 de milioane de locuitori. Organizația constituie una dintre cele mai dinamice regiuni economice ale lumii, reprezentând totodată una dintre piețele cu cea mai rapidă creștere la nivel global. Estimările indică faptul că, până în anul 2030, economia ASEAN va deveni a patra cea mai mare economie a lumii, iar economia sa digitală își va dubla valoarea, depășind pragul de 500 de miliarde de dolari americani.

Din păcate, ASEAN nu reprezintă încă un subiect suficient de cunoscut în România, nici din punct de vedere strategic, nici din punct de vedere economic. Prin organizarea unei conferințe reușite în luna mai 2026, prin Grupul de Politică Externă Titu Maiorescu, ne-am propus să contribuim la creșterea gradului de cunoaștere a organizației ASEAN în spațiul românesc și, totodată, să marcăm aprobarea recentă de către Parlamentul României și promulgarea de către Președintele României a aderării țării noastre la Tratatul de Prietenie și Cooperare în Asia de Sud-Est. Ambasadorii și diplomații ASEAN prezenți la conferință s-au declarat pregătiți, interesați și optimiști pentru dezvoltarea comerțului între statele noastre, oportunitățile sunt uriașe pentru România, dar în cele din urmă depinde de noi.

3. China-ASEAN Sectorul Economic

Din punct de vedere economic, comerțul Chinei cu ASEAN depășește un trilion de dolari. Prin comparație, comerțul cu SUA este în jur de 500 miliarde dolari, iar cu Uniunea Europeană este în jur de 800 miliarde dolari.

Începând din 2020, ASEAN a devenit principalul partener economic al Chinei. De asemenea, încă din jurul anului 2008 China este principalul partener economic al ASEAN.

4. China-ASEAN Sectorul Energetic

Ca să dăm doar un singur exemplu din punct de vedere energetic, Marea Chinei de Sud și strâmtoarea Malacca, din Indonezia, pe unde trec circa 80% din importurile de petrol ale Chinei, sunt absolut esențiale pentru China.

5. China-ASEAN Sectorul Securitate

Controlul Chinei asupra Mării Chinei de Sud, a multor atoluri și insulițe din aceasta, ciocnirile periodice cu Filipine, controlul și pretențiile asupra Taiwanului, reprezintă prioritatea zero a politicii sale de securitate. Nicio altă regiune vecină a Chinei nu se apropie măcar ca și importanță de ASEAN și Taiwan.

Așadar, din punct de vedere al securității externe, Taiwanul și Marea Chinei de Sud, cu diferendele teritoriale cu Filipine sau Vietnam, reprezintă cele mai importante regiuni pentru China. Mult mai importante decât ciocnirile periodice cu India din Munții Himalaya, mult mai importante decât diferendele teritoriale pe care China le-a avut cu statele din Asia Centrală și pe care le-a rezolvat cu multă diplomație, câștigând din punct de vedere economic și al încrederii acestor state, câștiguri pierdute în schimb parțial la capitolul imagine, soft power, societate, neștiind să își și apropie societățile din Asia Centrală. Dar aceasta este o altă discuție.

Poziționarea geografică a statelor ASEAN între China, Australia, Japonia și India, nemaivorbind de interesele americane din zonă, arată dimensiunea geopolitică a dilemei în fața cărora sunt puse și a situației tensionate din zonă. De asemenea, înclinarea unora dintre ele către ajutor militar din partea Chinei, a altora către ajutor militar din partea SUA, cu altele pendulând între cele două, ilustrate schematic și prin prezența bazelor militare din harta de mai jos (anterioară retragerii americane din Afganistan, pentru că harta arată încă fostele baze militare americane de acolo) oglindește din nou o parte din această situație dificilă a țărilor din zonă, dar și de ce acest spațiu este atât de important pentru China și SUA.

Sursa: asiancenturystocks.com

6. Probleme sensibile între China și ASEAN: Marea Chinei de Sud și Râul Mekong

Acestea două ar putea fi considerate din multe puncte de vedere drept principalele și cele mai sensibile probleme între China și statele ASEAN, corespunzând și unei împărțiri geografice a statelor ASEAN. Din punct de vedere geografic, statele ASEAN sunt de regulă împărțite între cele din Bazinul Râului Mekong, care sunt Vietnam, Laos, Myanmar, Cambodgia, Tailanda, și cele considerate ca făcând parte din regiunea maritimă: Indonezia, Filipine, Malaezia, Singapore și Brunei, de curând și Timorul de Est. Excepție face Vietnam, care este și stat din Bazinul Fluviului Mekong și are și dispute teritoriale maritime cu China.

Marea Chinei de Sud

În afară de întreaga problematică a Taiwanului, pe care nu o vom aborda aici, în privința Mării Chinei de Sud, China are dispute teritoriale cu Filipine, Vietnam și Malaezia, cele mai serioase fiind cele cu Filipine și Vietnam. Cu Brunei și Indonezia există dispute mult mai discrete în privința împărțirii Zonei Economice Exclusive.

Cele mai disputate teritorii sunt Insulele Spratly, Insulele Paracel și Reciful Scarborough. Acestea ar conferi oricui un control aproape total asupra Mării Chinei de Sud, din punct de vedere strategic-securitar și din punct de vedere al comerțului. Aceste pretenții teritoriale ale Chinei se numesc Linia celor 9 Puncte sau Linia celor 10 Puncte (Nine-Dash Line sau Ten-Dash Line, cea care include și o parte din estul Taiwanului).

În anul 2016, Curtea Permanentă de Arbitraj a Tribunalului de la Haga a emis o hotărâre care stipula că „linia cu 9 puncte” a Chinei nu are temei legal și încalcă Convenția Națiunilor Unite asupra Dreptului Mării (UNCLOS), dar China a refuzat să recunoască această decizie.

Râul Mekong

Așa cum am spus, unul dintre principalele puncte sensibile între China și statele ASEAN, în afară de Marea Chinei de Sud, o reprezintă Râul/Fluviul Mekong. Pe de o parte, parteneriatele Chinei cu statele din regiunea râului Mekong sunt mai vechi și mai aprofundate decât cu statele ASEAN din așa-numita regiune maritimă. Pe de altă parte, problemele legate de accesul și utilizarea apei devin tot mai acute în întreaga lume.

La fel ca peste tot în lume, după cum am spus, lupta pentru resurse este în creștere, iar una dintre aceste resurse-cheie este apa. Peste 60 de milioane de oameni depind direct de apele râului Mekong, iar schimbările climatice, poluarea și, spun unii, barajele Chinei de pe acest râu amenință nu numai întregul ecosistem, dar și societățile aflate în aval.

Foto: Fiecare punct galben reprezintă un baraj pe râul Mekong sau pe afluenții acestuia. Sursa: National Geographic 2020.

7. Încrederea. Capitalul de încredere

Încrederea este poate cel mai ușor lucru de trecut cu vederea în relațiile internaționale, dar este probabil și cel mai important capital din lume, care și devine din ce în ce mai dificil de obținut - capitalul de încredere. Așadar, când vorbim despre cel mai important capital al lumii, din punctul nostru de vedere, am spus că nu ne referim la finanțe, nu ne referim la energie, nu ne referim la puterea militară sau la inteligența artificială, ci la capitalul de încredere. Din punctul nostru de vedere, lipsa de capital financiar, energetic, militar sau IA, poate avea consecințe grave locale. Dar lipsa de capital de încredere poate avea consecințe foarte grave regionale sau chiar globale.

Așadar, poate că cel mai important capital în zilele noastre, în această lume foarte volatilă, interconectată și din ce în ce mai plină de provocări, dominată de narațiuni contrastante care se răspândesc atât de ușor prin mass-media, este încrederea. Încrederea devine tot mai rară, prietenia la fel, iar aceste lucruri necesită mult timp pentru a fi construite, atât în viața personală, cât și în politica internă și în relațiile internaționale. Sondajele interne din partea noastră de lume arată că pierdem încrederea propriilor noastre societăți, iar evoluțiile din relațiile internaționale arată că tot mai mulți factori de decizie își pierd încrederea unii în alții. Iar odată ce încrederea sau prietenia sunt pierdute sau neglijate, devine poate și mai dificil să fie reconstruite.

Ceea ce spunem nu este opus realismului și nu reprezintă o naivitate sau un idealism. De fapt, din punctul nostru de vedere, aceasta este cea mai realistă și pragmatică perspectivă asupra a ceea ce se întâmplă în lume și asupra potențialelor beneficii ale acțiunilor noastre, dar și asupra riscurilor. Iar modul în care se va termina ceea ce se întâmplă astăzi și în Orientul Mijlociu, dar și în alte părți ale lumii, vor depinde foarte mult și de încredere – cine va mai avea încredere în cine?

În concluzie, încotro ne îndreptăm? Încrederea poate oferi câteva indicii în această privință, tocmai de aceea sondajele ISEAS - Yusof Ishak Institute despre regiunea ASEAN măsoară și încrederea statelor ASEAN în China, SUA, dar și în alte puteri.

Încrederea statelor ASEAN față de China și SUA

Între anii 2021-2022 se putea observa o ameliorare de 5% a neîncrederii raportate la China, cu încă 12% creștere a încrederii. Se pare că „geopolitica vaccinurilor” își arăta roadele, la fel și politicile economice chineze, care poate dădeau un sentiment de ajutor națiunilor din zonă în acea perioadă dificilă din cauza pandemiei, dar și faptul că, deocamdată, China nu a mizat decisiv pe cartea forței militare în raporturile cu Taiwanul, toate acestea au contribuit la creșterea încrederii în China. Încredere care, totuși, prin comparație cu celelalte mari puteri, este la un nivel foarte jos în continuare.

În ceea ce privește anul 2024, putem constata o scădere abruptă a încrederii în SUA și UE, dar și o continuare a creșterii încrederii regionale în Japonia. Neîncrederea în China se situa la 50,1%, cea mai mare dintre aceste 4 mari puteri, dar reprezentând totuși o ameliorare considerabilă față de procentul de 63% neîncredere din 2021.

Mai jos se poate vedea în grafice evoluția neîncrederii și încrederii raportate la China între anii 2021-2026. Doar 5 ani, dar cu o evoluție impresionantă.

2021. Sursa: The State of Southeast Asia 2021 Survey Report.

2022. Sursa: The State of Southeast Asia 2022 Survey Report.

2023-2024. Sursa: The State of Southeast Asia 2024 Survey Report.

ASEAN raportat la China – de la stânga la dreapta, lipsă de încredere, no comment, încredere. Sursa: The State of Southeast Asia 2024 Survey Report.

Încrederea (cu albastru) și neîncrederea (cu roșu) statelor ASEAN raportat la China în 2026. Sursa: The State of Southeast Asia 2026 Survey Report, care este publicat de către ASEAN Studies Centre din cadrul ISEAS - Yusof Ishak Institute

În ultimul sondaj din 2026 iată mai sus cum arată încrederea statelor ASEAN față de China: pentru prima dată predomină încrederea față de neîncredere. Este o transformare radicală reușită de China față de sondajul din 2021 de mai sus: de la 63% neîncredere față de China în 2021 s-a ajuns la doar 35% neîncredere față de China în 2026. De la doar 16% încredere față de China în 2021 s-a ajuns la circa 40% încredere în China în 2026.

Aceste cifre arată transformările care se întâmplă în această regiune și ele nu sunt întâmplătoare. Ele vin pe fondul:

1) unor politici inexistente sau greșite ale Statelor Unite în regiune, vin pe fondul eșuării implementării Pivotului spre Asia, pe fondul politicilor Israelului în Gaza susținute de Statele Unite, care au generat multă neîncredere și animozitate mai ales în Indonezia, cel mai numeros stat musulman din lume, dar și în Malaezia, un alt mare stat musulman, dar vin și pe fondul celebrelor deja tarife. Aventurile geopolitice ale Statelor Unite în Afganistan, Gaza, Iran, întreg Orientul Mijlociu, au creat și multă neîncredere prin modul în care au afectat ordinea internațională bazată pe reguli, pe care o regiune ca ASEAN o consideră esențială pentru supraviețuirea și dezvoltarea ei. Dubla măsură a unor acțiuni sau narațiuni ale SUA vizavi de războiul din Ucraina și cel din Gaza nu au trecut neobservate în ASEAN.

2) În aceste condiții, China, fără să pară că a făcut ceva deosebit, a început să pară un partener tot mai rezonabil pentru ASEAN, în ciuda unor diferende teritoriale în special cu Vietnam și Filipine. Astfel, China a început să le pară acestor state ASEAN un actor tot mai responsabil și mai stabil, atât prin diplomația vaccinurilor din perioada pandemiei, cât și prin legăturile economice tot mai strânse care au generat multă dezvoltare în ASEAN, dar și prin faptul că (deocamdată) China a evitat să folosească forța în privința reunificării, așa cum spun ei, cu Taiwan. Faptul că în cazul Taiwanului, cea mai pregnantă problemă de securitate națională a Chinei, aceasta a ales să nu folosească încă forța, spre deosebire de alte mari puteri, a generat un climat de încredere local tot mai pregnant. Aceasta nu înseamnă că lucrurile nu se pot schimba radical oricând, dar aceasta este fotografia de moment.

Pentru context, ilustrăm încrederea statelor ASEAN și în alți mari actori internaționali în anul 2026. Putem observa față de graficul din 2021 de mai sus cum în acești 5 ani încrederea față de SUA a scăzut cu circa 5%, iar neîncrederea față de SUA a crescut cu circa 5%. Bineînțeles, cu fluctuații în toți acești 5 ani, cu cel mai negativ scor pentru SUA în 2024, pe fondul războiului Israelului, susținut de SUA, în Gaza și al numeroaselor acuzații de crime la adresa populației civile. Dar tendința se poate observa.

Încrederea și neîncrederea statelor ASEAN în 2026. Sursa: The State of Southeast Asia 2026

8. Pe cine ar alege statele ASEAN? Pe China sau pe SUA

În anul 2026, într-o situația ipotetică ce ar presupune alegerea forțată între cele două puteri rivale, o majoritate restrânsă a respondenților ASEAN a optat pentru China (52,0%), comparativ cu 48,0% care au ales Statele Unite. Acest rezultat reprezintă o schimbare față de anul precedent, când Statele Unite dețineau un mic avantaj, și marchează o revenire a preferinței în favoarea Chinei, care fusese opțiunea predominantă cu un an înainte, în 2024, în special pe fondul Războiului din Gaza și al crizei umanitare de acolo, la care SUA au fost percepuți ca și contribuitori. Rezultatele evidențiază caracterul extrem de echilibrat al percepțiilor regionale, diferențele dintre cele două superputeri fiind relativ reduse de la o ediție la alta a sondajului, însă trebuie notat faptul că primele și singurele instanțe când China a fost preferată s-au petrecut în 2 dintre ultimii 3 ani. Așadar, la fel ca la capitolul încredere, observăm și aici o tendință îngrijorătoare pentru SUA și pentru influența sa în regiune.

Alinierea ipotetică a respondenților ASEAN față de China sau față de SUA în anul 2026. Sursa: The State of Southeast Asia 2026.

Prin comparație, iată graficul care arăta preferința respondenților ASEAN din anii 2024 și 2025. Se poate observa cum în 2024, pentru prima oară, pe fondul războiului din Gaza și al neglijării ASEAN din timpul administrației Biden, China ar fi fost preferată SUA.

Sursa: The State of Southeast Asia 2025.

Dacă ne uităm care era situația în anul 2021, și la acest capitol al unei potențiale alegeri între China și SUA putem vedea o transformare uluitoare a percepției asupra Chinei de către statele ASEAN: în anul 2021 doar 38,5% dintre respondenții ASEAN ar fi ales China, față de 52% astăzi, cum se vede în graficul de mai sus pentru anul 2026.

Sursa: The State of Southeast Asia 2021.

9. Care este cea mai influentă putere regională, China sau SUA?

Trebuie menționat că din punctul de vedere al percepției asupra influenței economice sau strategico-politică, China era percepută de demult drept cea mai influentă putere în regiunea ASEAN. Diferența este că acum cetățenii ASEAN ar și alege China în detrimentul SUA, dacă ar avea de ales, așa cum s-a văzut mai sus. Iată cifrele din 2021

Percepția despre cea mai influentă putere în ASEAN în anul 2021, economic și strategico-politic. Sursa: The State of Southeast Asia 2021.

Cea mai influentă putere în ASEAN în anul 2026, economic. Sursa: The State of Southeast Asia 2026.

Deși în 2026 percepția asupra influenței economice a Chinei a scăzut față de 2021, se observă și o scădere dramatică a îngrijorării cetățenilor ASEAN față de influența economică a Chinei, de la 72,3% în 2021 la 55,4% în 2026, dublată de o creștere foarte mare a numărului celor care se bucură de existența acestei influențe economice a Chinei. Față de datele din 2021, este uimitor faptul că în 2026 numărul celor care se bucură de influența economică a SUA (46,2%) este aproape egal cu numărul celor care se bucură de influența economică a Chinei asupra ASEAN (44,6%), iar numărul celor îngrijorați de influența SUA este din nou aproape egal cu numărul celor îngrijorați de influența Chinei.

În privința influenței strategico-politice în anul 2026 asupra spațiului ASEAN, observăm aceeași evoluție față de anul 2021 ca și în cazul percepției asupra influenței economice.

Sursa: The State of Southeast Asia 2026.

Dacă 88,6% dintre respondenții ASEAN erau îngrijorați de influența strategico-politică a Chinei în anul 2021, iată că în 2026 doar 66% mai sunt îngrijorați de aceasta. Dacă în 2021 doar 11,4% dintre respondenții ASEAN se bucurau de influența strategico-politică a Chinei, numărul lor a crescut la 33,9% în anul 2026. Referitor la SUA, față de anul 2025, a scăzut abrupt numărul celor care se bucură de influența SUA în regiune, în timp ce numărul celor care sunt îngrijorați de influența SUA a crescut. Din nou, o evoluție îngrijorătoare pentru influența SUA în regiune.

Toate aceste cifre analizate de noi începând cu anul 2021 ne relevă o evoluție dramatică în această regiune, o evoluție de percepții, de încredere, de așteptări, dar și o evoluție bazată pe acțiunile concrete ale celor două mari puteri, China și SUA.

10. Neutralitatea – strategia și marca definitorie a ASEAN

Conform sondajului The State of Southeast Asia 2026 Survey Report menționat și mai devreme, în concordanță cu rezultatele înregistrate și în anii precedenți, respondenții ASEAN din 2026 se situează în mod clar majoritar de partea unei neutralități. O majoritate clară a acestora (de la 53,2% în 2025 la 55,2% în 2026) consideră că ASEAN ar trebui să își consolideze reziliența și coeziunea internă pentru a rezista presiunilor exercitate de cele două mari puteri, China și SUA, subliniind astfel din nou preferința constantă a regiunii pentru întărirea organizației în detrimentul alinierii la actori externi.

Această poziție este mai pronunțată în Thailanda (68,4%), Filipine (66,8%), Vietnam (64,1%) și Indonezia (58,1%), indicând un sprijin larg atât în statele continentale (zona Fluviului Mekong), cât și în cele maritime din Asia de Sud-Est pentru consolidarea coeziunii ASEAN ca principal răspuns la intensificarea rivalității dintre SUA și China.

În plus, un procent de 24,1% dintre respondenți consideră că ASEAN ar trebui să își mențină poziția tradițională de nealiniere față de China și SUA, ceea ce arată din nou că această nealiniere rămâne un principiu fundamental al culturii strategice în ASEAN. În total, aproape 80% dintre respondenții regiunii se concentrează pe ASEAN, nu pe căutarea unor soluții la terțe părți, oricare ar fi ele.

Identificarea și implicarea unor „terțe părți” pentru extinderea spațiului de manevră strategic al ASEAN beneficiază de un nivel modest de susținere de 14,4%, în scădere de la 15,4% în anul 2025.

Sursa: The State of Southeast Asia 2026.

11. Concluzii

Desigur, o analiză aprofundată pe acest subiect al relațiilor China-ASEAN se poate face pe multiple dimensiuni, toate foarte importante sau chiar esențiale, cum ar fi și domeniul economic, comercial. Dar noi în această analiză am încercat să ne concentrăm pe modul în care statele ASEAN se raportează mai ales la China și la SUA din punct de vedere securitar, geopolitic și societal, acum și în viitorul apropiat, și care sunt factorii cei mai importanți care modifică aceste viziuni. Religia, Gaza, tarifele, alegerile din SUA, conflictele locale cu China, Marea Chinei de Sud, zona fluviului Mekong, toate acestea sunt factori importanți pentru populațiile din zona ASEAN. Dar cel mai mult ele tânjesc către stabilitate, neutralitate, nealiniere și la o ordine internațională viabilă, sigură, care din păcate este tot mai afectată.

Populația musulmană, semnificativă numeric mai ales în Indonezia și Malaezia, are un impact semnificativ asupra modului în care statele ASEAN, luate ca un întreg, văd China, SUA și evoluțiile din lume, competiția dintre marile puteri. Conflictele locale cu China sau alegerile din SUA sunt și aceștia factori care influențează modul în care văd lumea cetățenii din statele ASEAN. De exemplu, în 2025, statele ASEAN au apreciat alegerea lui Donald Trump la Casa Albă drept un factor pozitiv ce poate duce la creșterea cooperării între aceste state și SUA și la descurajarea Chinei, ceea ce ar putea aduce un echilibru. Aceste așteptări și încheierea unui acord de încetare a focului în Gaza sub presiunea lui Donald Trump este posibil să fi fost factorii principali care au făcut ca în 2025 balanța unei virtuale afilieri să încline spre SUA, în loc de China, așa cum se întâmplase în 2024. Ce s-a întâmplat cu această așteptare a statelor din ASEAN vizavi de SUA de la începutul lui 2025 și până în 2026? Vedem că aceste așteptări se pare că nu au fost împlinite așa cum trebuie, așa că în 2026 China a revenit în topul preferințelor.

Toate acestea fiind menționate, trebuie totuși subliniat din nou că, din punctul nostru de vedere, de departe cea mai importantă variabilă care va modela relațiile regionale între China și statele ASEAN, în absența unor evenimente cataclismice la nivel global, o reprezintă modul în care China va aborda în continuare problematica Taiwanului. Această abordare a Chinei poate reprezenta o carte câștigătoare, așa cum pare că a fost abordarea ne-militară a Chinei de până acum, sau poate deveni catalizatoarea unei cu totul alte epoci în regiune/în lume dacă Republica Populară Chineză va miza pe cartea militară a invaziei Taiwanului. Atunci se va schimba totul, iar evoluțiile pozitive ale Chinei în percepția cetățenilor statelor ASEAN, de negândit nu mai departe decât în urmă cu 5 ani, se vor inversa în mod cert.

Așa cum am spus mai devreme, toate aceste cifre analizate de noi începând cu anul 2021 ne relevă o evoluție dramatică în această regiune, o evoluție de percepții, de încredere, de așteptări, dar și o evoluție bazată pe acțiunile concrete ale celor două mari puteri, China și SUA. Este o lume în schimbare. Și, în concluzie, să nu uităm că toate aceste evoluții ale societăților din zona ASEAN contează, acolo locuiește circa 8-10% din întreaga populație a lumii, peste 700 de milioane de locuitori, cu o creștere economică medie de peste 4% și, din multe puncte de vedere, ele reprezintă zona cu cel mai înalt interes din partea Chinei.

Matei Blănaru este masterand al Universității din București și membru al Grupului de Politică Externă „Tutu Maiorescu”.