Articole scrise de Cristian Unteanu

Mai puțin uzuală a fost reuniunea de ieri a Consiliului de Securitate al ONU în care a fost examinată situația umanitară din Ucraina.

„Comunitatea internațională nu va putea ajuta Statul Palestinian decât dacă-i recunoaște existența...o asemenea recunoaștere...este în interesul geopolitic al Europei” a declarat ieri Pedro Sanchez, Primul ministru al Spaniei.

Situația dramatică din Ucraina și presiunea masivă a rușilor pe mai multe fronturi, apelurile disperate ale președintelui Zelensky care spune, pe drept cuvânt, că țara sa a rămas fără suficientă muniție, sunt argumente certe pentru organizarea, în fine, a Summit-ului Global pentru Pace

S-a depășit, cred definitiv și irevocabil, sistemul de opreliști creat de Convențiile de la Geneva și Acordurile de la Helsinki.

Imaginile, mai puternice și mai elocvente decât orice comentariu, consemnează încheierea operațiunilor militare ale armatei israeliene împotriva unui obiectiv pe care l-a considerat extrem de important din punct de vedere strategic, spitalul Al-Shaifa.

În funcție de situație și de suita evenimentelor care se precipită foarte rapid în Ucraina și numai, discuția asta poate să revină.

Mesajul este esențial deoarece vine la foarte scurt timp după acuzațiile Moscovei care, prin vocea purtătorului de cuvânt Peskov, a afirmat că națiunile membre ale Alianței sunt deja implicate în războiul din Ucraina

Suntem într-o fază cu totul nouă a relațiilor internaționale în care totul se transformă în funcție de noile amenințări cu care se confruntă lumea.

Urgența este foarte mare căci, pe de o parte, Ucraina are probleme din ce în ce mai mari în asigurarea efectivelor necesare pentru operațiunile militare și în achiziționarea echipamentelor necesare.

„O stare de război este doar o scuză pentru tirania internă” scria Alexandr Soljenițîn. Acum suntem în momentul istoric care confirmă pe deplin spuse sale și în care, foarte oficial, Biserica se aliniază ideologiei militariste a statului și îi dă temei spiritual.

După atentatul de la Moscova care a demonstrat că amenințarea rețelelor teroriste jihadiste este din nou la nivel maxim, răspunsul țărilor Europei occidentale a fost rapid și în formule novatoare pentru continentul nostru

Scandalul este în toi pe un subiect doar în aparență sordid și minor, taman bun să ocupe presa de scandal.

De la „România educată”, proiectul teoretic devenit imposibil în contact cu realitatea, se pare că, urmând un trend european, de îndreptăm către „România drogată”, exact în cazul aceluiași segment de populație care ar fi trebuit să beneficieze de binefacerile școlii.

Este vorba despre încă un document oficial, Anatomia unui genicid prezentat pe 26 aprilie în sesiunea plenară a Consiliului ONU pentru drepturile omului de către Francesca Albanese, Raportor Special al ONU pentru situația drepturilor omului în teritoriile palestiniene ocupate.

Interesant cum se organizează, în modul frust specific gândirii militare, construcția manipulării ofensive pe timp de război.

Actele cumplite de terorism care înspăimântă lumea au devenit, pe nesimțite dar extrem de sigur, un cadou nesperat pentru taberele politice care se înfruntă cu sălbătici pe plan mondial pentru supremația ideologică ce ascunde eterna bătălie pentru resurse și teritorii.

Atentatul are un cert aer de deja vu. S-a desfășurat după tipicul clasic predat în școlile de pregătire ISIS și Al Qaeda, folosind exemple din manualele mai vechi IRA, ETA, Septembrie Negru, FATAH, care spuneau cum trebuie pregătite marile atacuri teroriste. Tiparul este evident.

La cât de tensionate sunt acum relațiile internaționale, este absolut firesc să apară noi și noi documente de poziție care de care mai spectaculoase vorbind de spre războiul iminent.

Azi aflăm conținutul exact al propunerii pe care Uniunea Europeană, cum spunea ieri Josep Borrell, șeful diplomației UE, urmează să fie prezentată Statelor Membre pentru ca, la Summit-ul de joi și vineri, să fie posibil de adjudecat de șefii de state și guverne.

În numele Uniunii Europene, deci și al României, Josep Borrell, șeful diplomației blocului comunitar a spus ieri ceva extrem de grav.

Vorbe din astea nu s-au mai rostit niciodată în tradiția campaniilor electorale din lumea democrațiilor moderne.

Orice i se poate reproșa președintelui francez (și criticile sunt multe și din ce în ce mai serioase), dar nu se poate spune că nu are o echipă de programatori politici și creatori de discurs crescuți la marea școală a diplomației franceze.

Vineri, la Budapesta, prim-ministrul Ungariei, țară membră NATO și UE, a lansat unul dintre cele mai dure atacuri împotriva structurilor europene de la Bruxelles.

Discursul președintelui francez începe să fie o succesiune de avertismente apocaliptice, cu atât mai grave cu cât vin din partea unei puteri deținătoare de arsenal nuclear, oricât de mic ar fi acesta în raport cu cele deținute de americani sau de ruși.

S-ar putea să fie primul semn important că începe să prindă formă semnalul dat de către majoritatea liderilor europeni care, de atât de multe ori în ultimele luni, au lansat un apel la acțiuni naționale și europene pentru izolarea cât mai eficientă a partidelor din zona extremi-drepte, eurosceptică.

„Are o viziune foarte clară cu care e greu să nu fii de acord."

Despre ce vorbim? Despre legiferarea sacrilegiului suprem, alături de avort asimilat pruncuciderii sau, dimpotrivă, despre un semn al evoluției mentalităților sociale într-o nouă și neașteptată direcție?

Cu sau fără steag alb. Poate s-o facă? Desigur? O va face și cu ce costuri pentru spațiul în care trăim?

Este vorba despre o dezbatere care s-a transformat în temă de luptă politică pentru ca, acum să intre în zona deciziilor fundamentale care pot schimba viața unor națiuni dar și profilul spiritual al devenirii lor pe termen mediu și lung.

Așa pare și modelul s-a dovedit de succes și a produs deja în zona un conflict militar de intensitate înaltă, cu consecințe foarte serioase, regionale și continentale și aflat în continuă evoluție.

Conform sondajelor din acest moment, Partidul Popular European va continua să rămână principala forță politică în Europa.

De câteva săptămâni, o întrebare revenea obsesiv : cine și cub ce formă va decide confiscarea banilor rusești deja blocați în mai multe bănci occidentale.

Poate niciodată ca acum n-a depins lumea de informația oferită de jurnaliști pe toate canalele imaginabile dezvoltate în universul nostru digital.