Articole scrise de Cristian Unteanu

Este vorba despre o dezbatere care s-a transformat în temă de luptă politică pentru ca, acum să intre în zona deciziilor fundamentale care pot schimba viața unor națiuni dar și profilul spiritual al devenirii lor pe termen mediu și lung.

Așa pare și modelul s-a dovedit de succes și a produs deja în zona un conflict militar de intensitate înaltă, cu consecințe foarte serioase, regionale și continentale și aflat în continuă evoluție.

Conform sondajelor din acest moment, Partidul Popular European va continua să rămână principala forță politică în Europa.

De câteva săptămâni, o întrebare revenea obsesiv : cine și cub ce formă va decide confiscarea banilor rusești deja blocați în mai multe bănci occidentale.

Poate niciodată ca acum n-a depins lumea de informația oferită de jurnaliști pe toate canalele imaginabile dezvoltate în universul nostru digital.

Consecințele tragediei din Gaza, în evoluție geometrică, se fac acum simțite pe plan internațional și în domenii dintre cele mai diverse, simbolice tocmai pentru că proclamau că au fost, sunt și vor fi în permanență departe de politică.

Moartea lui Dinu Săraru marchează și dispariția din cultura română a ultimului mare cronicar al timpului pe care-l trăim.

Acest cel mai periculos scenariu este, fără îndoială, cel care păruse că devine absolut imposibil timp de decenii la rând, consecință a unor vaste și foarte susținute demersuri internaționale în plan vizibil sau discret:

Acuzația a fost făcută, exact în acești termeni, în contextul unor audieri organizate de Comitetul pentru forțele armate.

Începe să răsune, nou și mobilizator, același tip de apel pe care, la rândul lor, l-au mai auzit și alte generații, acela care chema neîncetat „totul pentru front, totul pentru victorie!”.

După cum s-a văzut, cvasi-instantaneu, majoritatea jucătorilor importanți din dispozitivul trans-atlantic de apărare și securitate au respins discursul prezidențial francez care sugera că ne-am apropia de stadiul discuției privind trimiterea de trupe la sol în Ucraina.

Dacă acest mesaj va fi confirmat de realitate, atunci chiar lumea poate să-și ia adio de la speranțele create de ideologia bunăstării promovată de UE și apărată de NATO.

Ieri a explodat o bombă informațională de mare, chiar de foarte mare putere. A lansat-o cu extrem de mare precizie și succes însuși Președintele Zelenski, deci este imposibil de contestat.

Decizia exprimată ieri de liderii europeni în frunte cu Ursula van der Leyen, actuala și, foarte posibila Președintă a Comisei Europene, reconfirmă ceea ce se bănuia ca fiind iminent.

Donald Trump relansează competiția electorală prin deschiderea unui nou și neașteptat front de luptă.

Un răspuns, fie el și estimativ, mi se pare a fi esențial pentru a vedea care sunt perspectivele realiste ale angajamentului viitor al celor doi mari actori, SUA și Uniunea Europeană.

Aveți de ales între trei variante pentru a spune cine se înșală, e prost sau incompetent-interesat: fie statisticile mint, fie populația nu știe ce vrea, fie politicienii sunt cu capul aiurea.

Vorbe grele venite din Ungaria pentru a condamna gestul repetat al agricultorilor polonezi care, afirmând că au ajuns la capătul răbdării, blochează în mod repetat punctele de frontieră.

Chiar senzațională și neobișnuită este această știre care vine ca o surpriză strategică totală.

Știre-bombă apărută pe Cryptopomolitan, care anunță că Egiptul a decis abandonarea dolarului american pentru plățile sale comerciale, aliniindu-se astfel cu politica BRICS de realizare a unei de-dolarizări cât mai rapide și cât mai complete.

Dacă tot se înverșunează atât pe europarlamentare, poate vă interesează să vorbim și despre mizele financiare ale jocului, poate cele mai importante pentru unii dintre cei trimiși în Parlamentul European.

Este nu numai o premieră absolută în lumea ortodoxă, ci și un demers de cea mai mare importanță în contextul actual.

...nimic nu pare, cel puțin în acest moment, să indice că planurile guvernului de război din Israel s-ar putea schimba și să fie astfel evitată anunțata ofensivă terestră de mare amploare în direcția Rafah.

În principiu, asemenea vorbe s-au mai spus în istorie și, întotdeauna, au prefațat și au motivat deciziile politicienilor care anunțau trecerea la „economia de război”.

Dacă Israelul își va pune planurile în aplicare, dacă va invada complet zona Rafah din sudul Fâșiei Gaza (acum supusă unor bombardamente aeriene intense) oficiali de la Cairo au avertizat că Egiptul este gata să suspende tratatul de pace cu Israelul.

În campanie electorală pentru recâștigarea fotoliului de la Casa Albă, Donald Trump a declarat sâmbătă la Conway (Carolina de Sud) a lansat un mesaj care relansează tot pachetul (aproape nesfârșit) de discuții în contradictoriu asupra intențiilor sale reale de a susține în mod real un răspuns comun

Interviul dat acum de președintele Rusiei aduce aminte de un episod doar în aparență anecdotic și oricum ignorat de tânăra generație de comentatori.

Mesajul de forță al Americii către Israel nu mai impresionează pe nimeni, pare doar o formulă politicoasă prin care Administrația de la Washington vrea să dovedească lumii că, totuși, face ceva pentru a limita dezastrul umanitar din Gaza.

Marți a fost încheiat cu succes acordul major între echipele de negociatori ale Parlamentului European și ai Consiliului privind reforma profundă, la nivel sistemic, a Codului Schengen în scopul de a clarifica și întări cadrul prevăzut pentru reintroducerea și prelungirea controalelor la frontiere.

Cât de ușor ar fi răspunsul dacă, așa cum visează orice general, ne-am putea întoarce la timpurile trecute.

În ultimii ani de zile, aproape programatic, revine mesajul privind amenințarea războiului, un conflict despre care auditoriul trebuie deja să capete certitudini și în funcție de care să se clădească o catedrală de reflexe naționale închinată susținerii și finanțării armatelor noastre...

A început deja în forță, dovadă manifestațiile din aceste zile din Germania unde peste 200.000 au ieși și anunță că vor ieși în continuare în stradă.

Episodul marchează nu numai un eșec semnificativ al inițiatorilor săi.