Spectaculoasa, neobișnuita și tragica perspectivă deschisă de demisia șefului anti-terorismului american

O demisie care deschide cu mult mai multe perspective de scandal decât cele ce pot fi intuite prin prisma cea mai la îndemână și care numai impresionează de acum pe nimeni, adică încă un scandal răsunător în sânul Administrației Trump, cea atât de greu încercată de evenimente similare la nivelul cel mai înalt.

Joseph Kent / FOTO X

De data asta însă, ceva nou, cu totul nou, ar putea să urmeze după publicarea scrisorii de demisie semnată de un personaj esențial în jocurile de putere naționale și internaționale ale SUA: Joseph Kent, directorul Centrului Național Anti-terorist, instituție care poate vă este mai puțin cunoscută dar care dispune nu numai de puteri extinse dar și, lucru ușor de înțeles, dispune de o rețea extrem de complexă de surse de informații care, de fiecare dată, sunt evaluate în raport cu prioritățile naționale de securitate, cele care presupun o colaborare la fel de extinsă, sub toate formele posibile, cu diferite agenții și organisme cu spectru de acțiune poate la fel de larg și cu extensii mondiale atunci când situația de criză ar necesita o asemenea acțiune.

Foarte rar un asemenea personaj iese în public să explice ceva și cu atât mai puțin, cum se întâmplă acum, să intre în domeniul deciziilor politice și militare pentru a le critica și cu atât mai puțin pentru a aduce acuzații extrem, extrem de grave care pot alimenta poziții internaționale împotriva unora dintre acțiunile majore ale SUA și, ca atare, le pot afecta credibilitatea.

Citiți scrisoarea și veți vedea singuri cât de grave sunt acuzațiile care, spune Joseph Kent, îi justifică decizia de a demisiona din postul său:

În realitate, documentul provoacă o adevărată explozie la nivelul cancelariilor deoarece, din perspectiva acestui înalt oficial demisionar din sfera serviciilor secrete, chestiunea centrală care provoacă întreaga situație este acuzația că, în momentul în care Trump a ordonat declanșarea ostilităților împotriva Iranului, această țară „nu reprezenta niciun fel de amenințare iminentă pentru națiunea noastră (americană, n.n.)” și că „este limpede că acest război a fost declanșat datorită presiunii din partea Israelului și a puternicului său lobby american”.

Mai mult, spune Joseph Kent, au existat „oficiali israelieni de rang înalt și membri influenți ai presei americane care au dus o campanie de dezinformare” care să-l convingă pe Trump de necesitatea unui război, asigurându-l că „dacă lovește acum, exista un drum deschis spre victorie. Era o minciună și este aceeași tactică folosită de israelieni pentru a ne târî în războiul dezastruos din Irak care ne-a costat viața a mii dintre cei mai buni bărbați și femei din rândurile noastre. Nu mai putem face din nou aceeași greșeală”. Iar finalul scrisorii este apoteotic și tragic:

„În calitatea mea de veteran prezent de 11 ori în luptă și medaliat cu Gold Star și care și-a pierdut iubita sa soție Shannon într-un război manufacturat de Israel, nu mai suport ca o altă tânără generație să fie trimisă să lupte într-un război care nu este în beneficiul poporului american și nici nu justifică pierderea de vieți americane”.

Scandalul s-a declanșat deja pe piața americană care, brusc, a auzit acum, în 2026, un reflex direct și aidoma al scrisorilor asemănătoare de protest împotriva Războiului din Vietnam...Dar, de data asta, scrisoarea vine ca un argument cu totul neașteptat și extrem de puternic care intră deja în dezbaterea internațională, deosebit de aprinsă și contondentă, asupra legalității intervenției americane și, ca în cazul Irakului, asupra validității dovezilor care să demonstreze că Iranul deținea sau era gata să ajungă să producă arme nucleare.

Și ce dacă? Pe fond, mai are vreo importanță dacă lucrurile merg mai departe pe calea războiului total și al desfacerii alianțelor menite să vegheze pacea lumii?