Articole scrise de Cristian Unteanu

Interesant cum se organizează, în modul frust specific gândirii militare, construcția manipulării ofensive pe timp de război.

Actele cumplite de terorism care înspăimântă lumea au devenit, pe nesimțite dar extrem de sigur, un cadou nesperat pentru taberele politice care se înfruntă cu sălbătici pe plan mondial pentru supremația ideologică ce ascunde eterna bătălie pentru resurse și teritorii.

Atentatul are un cert aer de deja vu. S-a desfășurat după tipicul clasic predat în școlile de pregătire ISIS și Al Qaeda, folosind exemple din manualele mai vechi IRA, ETA, Septembrie Negru, FATAH, care spuneau cum trebuie pregătite marile atacuri teroriste. Tiparul este evident.

La cât de tensionate sunt acum relațiile internaționale, este absolut firesc să apară noi și noi documente de poziție care de care mai spectaculoase vorbind de spre războiul iminent.

Azi aflăm conținutul exact al propunerii pe care Uniunea Europeană, cum spunea ieri Josep Borrell, șeful diplomației UE, urmează să fie prezentată Statelor Membre pentru ca, la Summit-ul de joi și vineri, să fie posibil de adjudecat de șefii de state și guverne.

În numele Uniunii Europene, deci și al României, Josep Borrell, șeful diplomației blocului comunitar a spus ieri ceva extrem de grav.

Vorbe din astea nu s-au mai rostit niciodată în tradiția campaniilor electorale din lumea democrațiilor moderne.

Orice i se poate reproșa președintelui francez (și criticile sunt multe și din ce în ce mai serioase), dar nu se poate spune că nu are o echipă de programatori politici și creatori de discurs crescuți la marea școală a diplomației franceze.

Vineri, la Budapesta, prim-ministrul Ungariei, țară membră NATO și UE, a lansat unul dintre cele mai dure atacuri împotriva structurilor europene de la Bruxelles.

Discursul președintelui francez începe să fie o succesiune de avertismente apocaliptice, cu atât mai grave cu cât vin din partea unei puteri deținătoare de arsenal nuclear, oricât de mic ar fi acesta în raport cu cele deținute de americani sau de ruși.

S-ar putea să fie primul semn important că începe să prindă formă semnalul dat de către majoritatea liderilor europeni care, de atât de multe ori în ultimele luni, au lansat un apel la acțiuni naționale și europene pentru izolarea cât mai eficientă a partidelor din zona extremi-drepte, eurosceptică.

„Are o viziune foarte clară cu care e greu să nu fii de acord."

Despre ce vorbim? Despre legiferarea sacrilegiului suprem, alături de avort asimilat pruncuciderii sau, dimpotrivă, despre un semn al evoluției mentalităților sociale într-o nouă și neașteptată direcție?

Cu sau fără steag alb. Poate s-o facă? Desigur? O va face și cu ce costuri pentru spațiul în care trăim?

Este vorba despre o dezbatere care s-a transformat în temă de luptă politică pentru ca, acum să intre în zona deciziilor fundamentale care pot schimba viața unor națiuni dar și profilul spiritual al devenirii lor pe termen mediu și lung.

Așa pare și modelul s-a dovedit de succes și a produs deja în zona un conflict militar de intensitate înaltă, cu consecințe foarte serioase, regionale și continentale și aflat în continuă evoluție.

Conform sondajelor din acest moment, Partidul Popular European va continua să rămână principala forță politică în Europa.

De câteva săptămâni, o întrebare revenea obsesiv : cine și cub ce formă va decide confiscarea banilor rusești deja blocați în mai multe bănci occidentale.

Poate niciodată ca acum n-a depins lumea de informația oferită de jurnaliști pe toate canalele imaginabile dezvoltate în universul nostru digital.

Consecințele tragediei din Gaza, în evoluție geometrică, se fac acum simțite pe plan internațional și în domenii dintre cele mai diverse, simbolice tocmai pentru că proclamau că au fost, sunt și vor fi în permanență departe de politică.

Moartea lui Dinu Săraru marchează și dispariția din cultura română a ultimului mare cronicar al timpului pe care-l trăim.

Acest cel mai periculos scenariu este, fără îndoială, cel care păruse că devine absolut imposibil timp de decenii la rând, consecință a unor vaste și foarte susținute demersuri internaționale în plan vizibil sau discret:

Acuzația a fost făcută, exact în acești termeni, în contextul unor audieri organizate de Comitetul pentru forțele armate.

Începe să răsune, nou și mobilizator, același tip de apel pe care, la rândul lor, l-au mai auzit și alte generații, acela care chema neîncetat „totul pentru front, totul pentru victorie!”.

După cum s-a văzut, cvasi-instantaneu, majoritatea jucătorilor importanți din dispozitivul trans-atlantic de apărare și securitate au respins discursul prezidențial francez care sugera că ne-am apropia de stadiul discuției privind trimiterea de trupe la sol în Ucraina.

Dacă acest mesaj va fi confirmat de realitate, atunci chiar lumea poate să-și ia adio de la speranțele create de ideologia bunăstării promovată de UE și apărată de NATO.

Ieri a explodat o bombă informațională de mare, chiar de foarte mare putere. A lansat-o cu extrem de mare precizie și succes însuși Președintele Zelenski, deci este imposibil de contestat.

Decizia exprimată ieri de liderii europeni în frunte cu Ursula van der Leyen, actuala și, foarte posibila Președintă a Comisei Europene, reconfirmă ceea ce se bănuia ca fiind iminent.

Donald Trump relansează competiția electorală prin deschiderea unui nou și neașteptat front de luptă.

Un răspuns, fie el și estimativ, mi se pare a fi esențial pentru a vedea care sunt perspectivele realiste ale angajamentului viitor al celor doi mari actori, SUA și Uniunea Europeană.

Aveți de ales între trei variante pentru a spune cine se înșală, e prost sau incompetent-interesat: fie statisticile mint, fie populația nu știe ce vrea, fie politicienii sunt cu capul aiurea.

Vorbe grele venite din Ungaria pentru a condamna gestul repetat al agricultorilor polonezi care, afirmând că au ajuns la capătul răbdării, blochează în mod repetat punctele de frontieră.

Chiar senzațională și neobișnuită este această știre care vine ca o surpriză strategică totală.