Decizie majoră de securitate: va aproba oare România plecarea de misiuni americane de bombardament împotriva Iranului?
0Decizia care s-ar putea lua de CSAT are o valoare enormă în acest moment în care, vizibil dar fără ca nimeni dintre oficiali să aibă curajul s-o afirme deschis, se refac bazele alianțelor care alcătuiesc acum din ce în ce mai fragilul echilibru de securitate al lumii.
Se discută și se pregătesc alianțe, se evaluează capacitatea de reziliență a partenerilor potențiali și, mai ales, utilitatea lor în scenarii viitoare, hibride și cu evoluție rapidă. Și nu e vorba, în cazul de acum în care România va trebui să transmită ce are de gând, doar de avioanele americane de transport, realimentare, vânătoare sau (mai ales) de bombardament care ar pleca de la baza de la Marea Neagră. Poate, spun deja unele surse, să fie vorba despre o solicitare americană mult mai amplă , etapizată în funcție de cerințele conflictului imprevizibil din Iran: s-ar putea să fie gândită folosirea bazelor românești pentru gruparea de trupe terestre în cazul în care se va da ordinul de invazie și va fi nevoie de asemenea baze de tranzit, funcționând în ambele sensuri, deci și pentru trimiterea transporturilor de trupe cât și, eventual, releu pentru refacere și primă bază majoră de primire a celor care au nevoie de îngrijire imediată, înainte de a ajunge la marile centre medicale din țările din Occidentul Europei.
Este oare strictă nevoie de o aprobare expresă din partea României pentru ca avioanele militare americane SUA să poată utiliza spațiul nostru aerian și buna sau mai multe dintre bazele, chiar dacă ambele noastre țări fac parte din NATO?
Răspunsul este că, DA, este nevoie de o asemenea aprobare expres formulată și asta chiar într-o situație-limită cum este creată de invocarea art.5 privind apărarea colectivă. Există câteva cazuri în care putem consemna refuzul transmis SUA de către state aliate sau partenere care nu au fost de acord cu folosirea bazelor sau spațiului lor aerian pentru operațiuni de bombardament specifice.
Franța, spre exemplu, în 1986, în cadrul Operațiunii El Dorado Canyon, raidul împotriva Libiei, Președintele Mitterand a refuzat dreptul de survol a teritoriului francez pentru avioanele de luptă americane. Rezultatul a fost că avioanele F-111 care decolau din Marea Britanie au fost obligate să facă un ocol de 2100 km pentru a ajunge în zona Gibraltar. Întârzierea provocată pentru fiecare misiune a fost între 13 și 14 ore .deci mai multe și realimentare multiplă în zbor (de 6-8 ori la fiecare misiune). În plus, cu costurile aferente foarte mari, a trebuit trimisă în zonă o flotiulă de avioane speciale de realimentare KC-13C sau KC-46.La fel și Spania, în aceeași perioadă, a interzis survolul teritoriului său de către aviația de luptă a SUA. Tot pentru a marca opoziția sa față de raidul din 1986, Italia a procedat într-o manieră asemănătoare și există informații neverificate că Primul Ministru Bettino Craxi l-ar fi informat pe Ghadaffi de iminența atacului. În fine, în 2003, în momentul invaziei Irakului, În Parlamentul turc a fost respinsă o rezoluție care cerea să fie permisă folosirea de către americani a bazelor lor din Turcia (în primul rând cea de la Incirlik), decizie modificată doar parțial în perioada ulterior, oricum silind SUA să-și modifice planul de desfășurare a atacului aerian din zona nord. În fine, în 1998 și 2003, în perioada Operațiunii Desert Fox, oficialii de la Riad au refuzat ca spațiul aerian și bazele lor aeriene să fie utilizate împotriva Irakului.
Este posibil ca „scenariul Turcia” să se repete dacă Erdogan aduce din nou chestiunea în fața Parlamentului, tocmai pentru a-și susține decizia printr-un exercițiu de democrație transparentă și va argumenta că un atac împotriva Iranului ar reprezenta un atac la o țară musulmană, deci inacceptabil. Caz în care lucrurile s-ar complica în stabilirea coordonatelor pentru același „circuit de nord” al intervenției, mai ales dacă ar implica și o eventuală activare a forțelor kurde care, exact ca în Irak, să fie puse de americani în prima linie de tac împotriva iranienilor. Folosirea României ar avea logică din punct de vedere american și ar însemna, pentru noi, prim deplasare de importanță strategică a unui centru de gravitate logistic într-un conflict major în care, la acest nivel, să fim implicați direct de partea partenerului nostru strategic. Iranienii au bombardat demonstrativ bazele americane cele mai importante din zona Orientului Mijlociu (Al Udeid, spre exemplu), iar asta ar putea fi un semnal că ar putea fi nevoie, într-unul dintre scenarii, de rute alternative și de baze sigure pentru depozitarea de materiale, muniții și trupe.
Să vedem ce se decide în CSAT și dacă liderii noștri socotesc necesară și, eventual, chiar chestionarea Parlamentului sau, măcar, informarea aleșilor că se întâmplă ceva important..
Se încarcă comentariile...
