Până la ce nivel se poate prăbuși solidaritatea politico-militară transatlantică? Este criză în NATO?

Era de așteptat. Dar chiar dacă normală și în linia precedentelor luări de poziție ale premierului Georgia Meloni decizia transmisă de Guido Cosetti, ministrul italian al apărării vine să confirme că, după Spania care a închis americanilor accesul la bazele de la Rota și Moron, o a doua țară europeană, aliat major al SUA în cadrul NATO, a ales să formalizeze condamnarea severă a acțiunii americane împotriva Iranului și, astfel, să comunice în modul cel mai tranșant că, în niciun caz, sub nici o formă, Italia nu se va lăsa angajată în această aventură militară și interzice avioanelor americane să folosească baza aero-navală de la Sigonella pentru misiuni de luptă în Iran.

FOTO Inquam/ Eduard Inquam

Semnalul este extrem de important și trimite la planuri multiple care, în viitorul foarte apropiat, se pot amplifica și cuprinde alte țări europene, toate aliate în NATO și asta ar putea avea consecințe deosebit de serioase.

În primul rând, foarte semnificativ mi se pare faptul că prin această decizie este motivată politic folosind exact argumentele invocate de Spania, adică explicând faptul că acțiunea americană ar fi complet ilegală în termenii legislației internaționale.

În plus, a spus de ceva timp Giorgia Meloni, țara sa nu a primit niciun fel de cerere formală din partea SUA pentru folosirea bazelor sale militare pentru acțiuni de bombardament în Iran. Poziția sa, repetată și acum, este că toate bazele americane din Italia nu pot fi folosite decât în scopuri logistice și non-combatante așa cum prevăd aranjamentele bilaterale existente, subliniind că încălcarea acestor condiții ar duce la o escaladare primejdioasă în întreaga regiune.

Asta deschide o altă întrebare: după interdicția de la Sigonella va urma și alta, exprimată la fel de explicit, și în cazul bazei de la Aviano unde se află dislocate efective de luptă ale armatei americane (31st Fight Wing) folosite intensiv în campania NATO în perioada războiului din Kosovo? Există deja rapoarte care spun că ar exista deja discuții susținute în lumea politică italiană care să ducă la o susținere, inclusiv din partea opoziției așa cum este acum, a deciziei de închidere strategică a celor două baze, Aviano și Sigonella, ca răspuns la tensiunile actuale din cadrul NATO.

Dacă un asemenea scenariu s-ar concretiza și în combinație cu efectele directe majore ale deciziei strategice a spaniolilor, atunci totul ar însemna o lovitură de mari proporții, poate nu definitivă dar în orice caz umilitoare, asta pentru că ar fi vorba despre o scădere serioasă în ceea ce înseamnă capacitatea americană de proiecție a forței în Mediterana și, direct, pe toate axele din Orientul Apropiat.

Discuția de acum aduce aminte de o altă criză majoră în relațiile dintre SUA și Italia, celebra poveste „Achille Lauro” din 1985 care ajunsese foarte aproape de o confruntare armată dezamorsată foarte greu și care se putea încheia cu o adevărată tragedie, merită să citiți povestea in extenso pe Wikipedia https://en.wikipedia.org/wiki/Crisis_of_Sigonella#:~:text=The%20crisis%20was%20resolved%20overnight,the%20follow%2Dup%20in%20Rome

sau, aici https://thesis.unipd.it/retrieve/91660854-828a-4adf-b726-f600e3a04931/Communication%20within%20international%20diplomacy%20-%20the%201985%20Sigonella%20crisis%20case%20study%20as%20a%20political%20watershed%20PDF%20A.pdf#:~:text=More%20specifically%2C%20the%20case%20concerns%20the%201985,and%20the%20ability%20to%20assert%20national%20sovereignty analiza dimensiunii politice a conflictului de atunci.

Situația se poate degrada și are potențialul unei crize de amploare în NATO? Cu siguranță că da, căci urmează un Summit în la Ankara în care, mi se pare evident că americanii vor repeta și poate, conform unor surse, chiar vor dezvolta scenariul invocat în clar de Secretarul de Stat Marco Rubio care spunea că SUA trebuie să-și analizeze relația cu NATO imediat după încheiere conflictului cu Iranul, spunând că lipsa sprijinului aliaților europeni a fost „foarte dezamăgitor”., asta imediat după ce Trump spusese că europenii sunt niște „lași” și că, fără SUA, Alianța nu este decât „un tigru de hârtie”: „Dacă NATO înseamnă doar ca noi să apărăm Europa dacă ei sunt atacați, dar interzicându-ne accesul când avem nevoie, asta nu e un aranjament foarte bun”.

S-ar putea să aflăm că, sub presiunea evenimentelor de acest fel, vom avea și alte state din NATO care să ia aceleași decizii și atunci previziunea lui Rubio s-ar putea concretiza extrem de repede într-un fel de reformulare a termenilor de angajament în cadrul NATO. Suntem gata să discutăm asta? Măcar ne pregătim pentru o asemenea discuție sau ne lăsăm în voia sorții în speranța că, fin nou, va funcționa magia învățăturii strămoșești care a făcut ca oricărei berze chioare să-i facă Dumnezeu cuib?