Ave, Trump!

Mai țineți minte care era, imediat după întronizare, prima măsură absolut prioritară pe care o lua orice împărat roman pentru a-și afirma și reconfirma legitimitatea și deschide astfel drumul (foarte scurt) către următoarea etapă, cea finală, zeificarea și intrarea în Pantheon, obiect de rugăciune și închinăciune, onorat ca salvator al națiunii și garant al favorurilor acordate de zei, de acum partenerii săi în nemurire?

Dacă da, atunci, în cunoștință de cauză, admirați ceea ce va fi un eveniment unic în istoria SUA, exact în momentul în care se vor marca, cu fostul normal cuvenit, cei 250 de la dobândirea independenței. În fine, după o lungă perioadă de așteptare, o comisie cu membri numiți de Trump a omologat oficial desenul unei monede comemorative din aur de 24 de carate cu efigia Președintelui Donald Trump. O decizie istorică tocmai pentru că marchează o ruptură totală cu o tradiție dublată de o lege federală care interzice reprezentare pe o monedă a unei persoane în viață și chiar dacă, în mod specific, o altă comisie, Citizen Coinage Advisory Committee (CCAC) a refuzat să examineze proiectul, argumentând că reprezentarea în efigie a unui lider în funcție este ceva specific regimurilor monarhice sau dictatoriale.

Replica Administrației Trump a fost că proiectul se înscrie în legislația numită Circulating Collectible Coin Reesign Act în termenii căreia, într-adevăr, se permite emiterea de monede aniversare speciale pentru a marca aniversarea a 250 de de independență, dar care, în același timp, interzice în mod explicit reprezentarea unor personaje în viață.

Nu face nimic, toate astea sunt obiecții care nu merită să fie luate în seamă, așa că, foarte rapid, moneda Trump va ieși pe piață. Semnificația momentului nu este și nu poate fi numai personală și legată de rolul și locul lui Trump în istoria americană. Este o reîntoarce a istorie la o perioadă specifică, plină de un simbolism care, evocat și invocat acum, poate fi extrem de tentant pentru câțiva dintre conducătorii politici ai lumii de acum, la fel de tentați, poate, de vizionarea propriei lor nemuriri consemnată din baterea de monedă cu chipul lor, odată cu un apel definitoriu pentru ceea ce eu înșiși consideră drept definitoriu.

Interesant evoluții, mai ales văzute în contextul recentelor rupturi de sistem la nivel global și care, poate, de ce nu, dau un sens nou și explicații inedite pentru a înțelege sensul mișcărilor de profunzime care duc la ruperea progresivă de înțelegeri și alianțe și la ordonarea unor noi universuri de putere cu piețele de putere și influență care se reformulează în consecință. Dacă asta este calea care s-ar putea deschide, oare câți dintre politicienii de acum vizează să audă cum, măcar o singură dată să fie salutați de mulțime cu titlul Augustrus  sau Pater Patriae, chiar Basileus...Credeți că e imposibil, că ar fi o aberație primejdioasă?

Poate că da, însă realitatea evoluează, după cum vedeți, spre soluții sociale dintre cele mai ciudate și istoria a demonstrat că oamenii se pot obișnui cu orice.