Atitudini anti-americane fără precedent, condamnări virulente la nivel de state și organizații internaționale. România se uită în altă parte
0Greu sau chiar imposibil de găsit un precedent al tensiunilor politice și criticilor generate la nivel internațional în urma acuzațiilor pe tema atât de controversată și sensibilă a legalității acțiunilor americane împotriva Iranului, în consonanță deplină cu cele israeliene.
Chestiunea, așa cum era și de așteptat, a depășit foarte rapid nivelul dezbaterii mai degrabă teoretice și morale prilejuite de episodul anterior, intervenția americană în Irak suspectat de producerea de arme nucleare, operațiune la care a chemat alături o mulțime de țări printre care și România, totul dovedit ca lansat pe o motivație absolut falsă, susținută însă, patetic, chiar de la tribuna ONU, de personalități ca Tony Blair...De data asta, ceva se schimbă și motivează acuzațiile de acțiuni ilegale sau de violare a dreptului internațional: operațiunile de bombardament americano-israeliene nu au fost autorizate de vreun mandat al Consiliului de Securitate și de aici pleacă întreg scandalul.
Câteva exemple de asemenea reacții internaționale:
Rusia a vorbit despre „agresiune armată neprovocată împotriva unui Stat membru suveran și independent al ONU, violare a Cartei ONU și a principiilor fundamentale ale dreptului internațional”. China a adus critici similare și a calificat acțiunile militare împotriva Iranului drept „nerușinate”.
Pakistanul a condamnat „atacurile nejustificate împotriva Iranului și violarea dreptului internațional”. Spania a condamnat la rândul său aceste acțiuni, premierul Pedro Sanchez vorbind despre „o escaladă”. Brazilia a venit cu precizarea suplimentară că poziția sa de condamnare este datorată și faptului că atacurile au avut loc în timp ce se desfășurau negocieri, exact cum a făcut-o și Omanul..
Turcia a cerut declanșarea imediată de dialog. Experții ONU (OHCHR) au condamnat în termeni foarte clari atacurile împotriva Iranului spunând că este vorba despre „violări flagrante ale dreptului internațional” și de acte de agresiune, iar Secretarul General al ONU a condamnat escalada care continuă și se amplifică în acest moment, odată cu apariția primejdiei iminente a unei intervenții la sol.
Dar și la nivelul reacțiilor internaționale există cum o escaladă absolut neliniștitoare. Spun asta pentru că prima etapă era destul de ușor previzibilă, chiar dacă virulența acuzațiilor care vin din partea unor țări tradițional neprietenoase cu binomul organic SUA-ISRAEL a fost și este în creștere. Ceea ce este uimitor, absolut uimitor și neașteptat, sunt cel două evenimente foarte recente care marchează o schimbare bruscă, chiar brutală, pe scena europeană și care – cel puțin unul dintre ele- implică direct, prin tăcerea noastră, acceptul unei foarte dure poziții anti-americane.
Absolut neașteptat, spuneam, Italia a criticat la modul oficial acțiunea americano-israeliană calificând intervenția militară ca fiind „în afara dreptului internațional”. Prim Ministrul Georgia Meloni a descris ofensiva ca partea a unei serii de mișcări care sunt împotriva normelor juridice acceptate pe scena internațională. Adică, adăuga ministrul apărării Guido Corsetto, este vorba despre „acțiuni în afara dreptului internațional”.
Un semnal deosebit de important venit din partea unei țări de la care analiștii se așteptau să ofere un sprijin necondiționat lui Trump, iar asta i-a determinat pe cei de la Council for Foreign Relations https://www.cfr.org/articles/europes-disjointed-response-to-the-u-s-israeli-war-with-iran să redacteze un tablou complet (pentru data la care a fost elaborat) al atitudinilor profund contradictorii ale statelor europene în ce privește susținerea operațiunilor americano-israeliene.
Europa se împarte în trei: state care condamnă intervenția, state care o susțin sau unele care doresc să adopte, pe cât se poate, o postură non-combatantă, operând doar în favoarea favorizării de susținere logistică pentru acțiuni defensive.
Dar și această etapă este acum depășită și se intră într-una chiar fără precedent. Recent, Kaja Kallas, șefa diplomației europene, cea care vorbește în numele tuturor Statelor Membre -deci și României – și definește poziția adoptată de UE în domeniul politicii externe și securității a declarat că SUA doresc divizarea UE și că nu iubesc Uniunea Europeană: „ceea ce cred că este important ca toată lumea să înțeleagă este că SUA au fost extrem de clare în ce privește faptul că doresc divizarea Europei. Nu iubesc Uniunea Europeană”. A mai acuzat SUA că, în raporturile cu UE, folosește aceleași tactici utilizate de adversarii UE și că Trump, în al doilea mandat al său, a țintit precis împotriva țărilor europene, impunându-le politica sa de tarife și a vorbit de achiziționarea Groenlandei, o măsurăm care ar putea însemna distrugerea NATO.
E foarte grav că, la acest nivel, apar asemenea acuzații care pot să producă explozii ulterioare imposibil de controlat. Poate fi ceva și mai grav? Sigur că da. Am convingerea că, chiar dacă Ministrul nostru de externe trece printr-o perioadă nefastă și marcată de scandalurile pe care bine le cunoașteți, totuși, cât mai este ținută în post, doamna Țoiu ar trebui să zică ceva, Așa ar fi normal pentru că, altfel, cine știe ce se poate înțelege și nici măcar Partidul n-o va mai putea apăra la infinit. Dar asta este foarte puțin important.
Ce contează ar fi ca cineva să vină să spună, clar, fără înfloriturile diplomatice tradiționale, unde dorim să ne situăm în raport cu această ruptură care se profilează în politica europeană de nivel foarte înalt. Sigur că nimeni n-o întreabă
ceva pe doamna Țoiu, dar sigur că Președintele României ar trebui să aibă ceva de spus, mai ales că tema va fi evocată la Consiliul European de săptămâna viitoare. Măcar să știm sigur pe unde suntem.
Sau să întrebăm un prieten.
Se încarcă comentariile...
