Bombardamente israeliene fără precedent asupra Beirutului și riscul anulării Acordului de Asociere UE-Israel

Deocamdată, în această perioadă în care, din diverse motive, sunt anulate în serie tratate, acorduri, înțelegeri și memorandumuri de cooperare în cele mai diferite domenii, de preferință strategice, revine în actualitatea de unde, în zona diplomatică nu a dispărut niciodată, o amenințare care, în actualele condiții, pare destul de aproape să fie repusă în discuția oficialilor de la Bruxelles.

Așa cel puțin spun, pe un ton din ce în ce mai nervos, unele personalități care exprimă cel puțin nivelul tensiunilor dintre guvernele lor și liderii instituțiilor decidente din Bruxelles, după cum am auzit destul de puțin doritoare să faciliteze astfel suprapunerea între scandalul creat de acuzațiile repetate ale lui Trump împotriva europenilor tratați în bloc ca o adunătură de lași și modificare eventuală, la nivel oficial, a documentului oficial intitulat Acordul de Asociere UE-Israel.

Iată ce declara foarte recent Pascal Confavreux, purtătorul de cuvânt al Ministerului francez al Afacerilor Externe: „Având în vedere ce s-a întâmplat miercuri în Liban și, pe de altă parte, luând în considerare situația din Cisiordania, nu putem exclude ca, alături de sancțiuni naționale, să fie redeschisă discuția asupra suspendării Acordului de asociere între UE și Israel...Desigur, Israelul are dreptul să se apere, dar acțiunile sale nu sunt doar inacceptabile, dar sunt și disproporționate și, de facto, duc la un impas”.

Este vorba despre un acord politic care a început să fie aplicat în iunie 2000 și constituie cadrul legal pentru relații complexe pe plan politic, economic și comercial. Foarte important este că, în termenii acordului, este stabilită o zonă de liber schimb, era extinsă cooperarea îi domeniul științific și, foarte important pentru discuția în contradictoriu care se reinflamează acum, are și un Art.2 în care se menționează că relațiile între cele două părți semnatare se bazează pe respectul strict al drepturilor omului și principiilor democratice.

Cerul senin deschis astfel a început să se întunece a furtună în 2025, atunci când Comisia Europeană a concluzionat că există „indicii” că Israelul încalcă obligațiile pe care și le asumase în ce Art.2 al Acordului de Asociere și, în luna septembrie 2025, propune Statelor Membre să treacă la suspendarea unora dintre beneficiile comerciale dar nu era vorba despre o anulare a întregului text. Era (exact cum ar fi și acum situația) o chestiune foarte dificilă de votat în unanimitate deoarece, evident, asta ar echivala cu o dezavuare oficială politicii Statului Israel și ar duce la alimentarea tensiunilor cu țările europene. Ar putea însă să apară noi sancțiuni naționale, adică exact ceea ce sugerează diplomatul francez.

Și nu lipsesc semnalele că se conturează o atitudine de condamnare a Israelului https://www.timesofisrael.com/unacceptable-european-countries-slam-idf-strikes-on-hezbollah-amid-us-iran-truce/?utm_campaign=most_popular&utm_source=website&utm_medium=article_end&utm_content=6 , desigur în relație directă cu bombardamentele fără precedent asupra Beirutului provocând sute de victime între civili, dar și , poate, din cauză că Israelul blochează astfel aplicarea începutului de armistițiu între SUA și Iran, ceea ce, se spune, irită foarte tare și pe aliatul american. „Am ajuns la un pas față de punctul fără întoarcere dar acum avem speranța fragilă de pace pe care trebuie s-o urmăm cu hotărâre”, a spuns Georgia Meloni, prim ministrul italian, iar Antonio Tajani, ministrul de externe italian a spus că a avut o conversație directă cu Președintele libanez Aoun „exprimând solidaritatea guvernului italian față de tacurile nejustificate și inacceptabile din partea Israelului...trebuie să evităm să apară o a doua Gaza...condamnăm bombardarea populației civile libaneze, inclusiv tirurile împotriva trupelor noastre in contingentul UNIFIL...trebuie să evităm extinderea viitoare a conflictului care să pună în primejdie încetarea focului în Iran și redeschiderea Strâmtorii Ormuz”. În același sens s-au exprimat și oficialii spanioli, cu ministrul lor de externe acuzând Israelul că încalcă legislația internațională.

Kaja Kallas, șefa diplomației europene, spune la rândul său că Israelul are dreptul la apărare, dar că nimic nu justifică „o astfel de distrugere masivă” și adaugă argumentul că acțiunile israeliene pun presiune negativă asupra acordului între SUA și Iran.

Și cu asta gata?

Poate că da. Există însă un element nou și care, dacă se strâng condițiile care impun o discutare obligatorie în instanțele europene, ar putea face ca „Inițiativa cetățenească europeană ” https://citizens-initiative.europa.eu/initiatives/details/2025/000005_fr acum deschisă pentru marele public în Europa să devină o armă politică cu consecințe greu de evaluat. Este vorba despre o petiție care a strâns până acum aproape 800.000 de semnături (din România, pe martie, erau strânse 23.265, adică 8,47% din total) și c are cere suspendarea totală a Acordului de asociere UE-Israel. În momentul în care au fost strânse 1 milion de semnături într-un interval de 12 luni (ceea ce pare să fie deja cazul) , Comisia Europeană este obligată să prezinte un răspuns și, în funcție de asta, să formuleze chiar o inițiativă, legislativă, propunere care să fie prezentată în Parlamentul European sau/și în Consiliul European. Evident, dacă la nivelul Comisiei se va decide că cele cerute în documentul respectiv (citiți cu mare atenție detaliile) sunt chestiuni ce pot fi susținute, șocul politic generat ar fi enorm, inclusiv asupra scenelor politice naționale.

Interesant deoarece asta dă măsura frământărilor care agită un peisaj politic tulburat de toate tipurile de neliniști, din partea prietenilor și neprietenilor deopotrivă.