Ne alegem și noi cu arme nucleare franceze? Cât ar costa și minunea asta?
0Să așteptăm să vedem ce vor decide politicienii noștri: se vor declara sau nu interesați de spectaculoasa propunere a lui Emmanulel Macron care, spre stupoarea multora, a mers cu un pas mai departe în escaladarea nucleară globală, formulând un nou principiu, cel al „disuadării nucleare avansate”.
Argumente:
„Pentru a fi libert, trebuie să fii temut. Pentru a fi temut, trebuie să fii puternic...Nu este vorba de a intra în vreo cursă a înarmării...Esențial este ca orice adversar sau orice grup de adversari să nu poată să întrevadă posibilitatea unei lovituri împotriva Franței fără a avea certitudinea că răspunsul va produce asemenea daune încât nu se va mai putea ridica vreodată...Dar pentru a fi puternic, trebuie să fim uniți....”. În acest context apare disuasiunea avansată, cea care ar extinde capacitatea nucleară franceză, umbrela sa nucleară peste aliați „la participarea convențională a forțelor aliate la activitățile noastre nucleare...și, în funcție de circumstanțe, ar putea să însemne să trimiterea de elemente ale forțelor noastre strategice în țările aliate nouă...”.
Entuziasm în opt țări din UE: Polonia, Olanda, Belgia, Grecia, Suedia și Danemarca au acceptat imediat să se alăture proiectului francez în timp ce Germaniei i se alocă statutul de partener-cheie.
Dar, și acest lucru este absolut esențial și determină regulile noului joc: în niciun caz, în niciun fel de situație, NU va exista o discuție posibilă asupra deținătorului deciziei finale de folosire a acestor arme, nici în organizarea planificării și nici în formularea intereselor vitale în funcți8e de care se ia decizia folosirii armelor nucleare. Toate aceste responsabilități vor revenim în exclusivitate, șefului statului francez.
Asta înseamnă că va începe să fie aplicat (cât de repede, cu ce mijloace financiare, asta rămâne de văzut în cazul țărilor aliate) celălalt principiu de acum activ, cel de „sprijin strategic” nou concept ce vizează obținerea unei mai bune coordonări între capacitățile nucleare și sistemele de arme convenționale europene în cel puțin trei domenii prioritare: alertă avansată (sateliți și radare), apărare antiaeriană și antirachetă, sisteme care să permită lovituri la mare distanță.
În acest scop, Franța anunță că va multiplica numărul de arme nucleare de care dispune și a anunțat operaționalizarea unui nou submarin (construit în sistem de transparență cu SUA și IK)lansator de rachete din generația a treia.
Chestiunea ne privește direct, iar decizia este chiar una care ține de supraviețuirea națională și, în consecință, chiar ar trebui discutată nu numai în CSAT, ci trecută și prin votul Parlamentului sau, dată fiind importanța colosală a deciziei finale, chiar ar trebui să facă obiectul unui referendum. Unul bine pregătit, cu toate argumentele pro și contra expuse în detaliu. În definitiv, este vorba despre posibila intrare a României, în mod direct, dincolo de logica de sistem a NATO care, în termenii Tratatului, nea asigură o protecție nucleară. Am avea un al doilea sistem de protecție, acesta însă depinzând exclusiv de decizia Președintelui Franței și de prioritățile sale strategice. Și asta poate fi interesant, caz în care să vedem la ce situație de securitate ne raportăm în acest moment în privința armelor nucleare.
Lista de întrebări ar trebui să plece exact de la această statistică, asta deoarece ar fi de estimat timpul de care are nevoie Franța pentru a-și constitui un arsenal de disuasiune avansată, să construiască vectorii necesari care să fie amplasați în toate locațiile europene care vor deveni parte a sistemului și, mai ales, cel mai dificil și neplăcut, să fie definite sursele economice previzibile care să facă previzibilă și sustenabilă, pe termen lung și foarte lung, o asemenea nouă arhitectură de securitate.
Să vedem. Poate ne facem și noi cu arme nucleare franceze, măcar așa, de disusiune avansată. După aia, nu-i așa, mai vedem noi cât ne costă și minunea asta.
Se încarcă comentariile...
