Articole scrise de Cristian Unteanu

Timp de luni și luni de zile, cu mult timp în urmă, am citit minutele Procesului de la Nuremberg, pledoarii, mărturii, apărarea acuzațiilor, acuzațiile procurorilor.

Nu mai e vorba despre Ucraina și despre internaționalizarea posibilă a unei soluții de pace care, din clipa în care ar fi acceptată din interes sau comoditate și indiferență.

Săptămâna trecută, statele din OPEC+ (al căror lider informal a fost dintotdeauna Arabia Saudită) au decis reducerea producției cu 2 milioane de barili pe zi, în ciuda apelurilor presante venite de la Washington.

Este cea mai importantă evoluție în domeniul relațiilor internaționale deoarece Rezoluția adoptată cu 99 de voturi „pentru” și o abținere de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (PACE) reprezintă realmente un pas decisiv.

Cu certitudine, în disperare de cauză, au început să fie turate marile motoare păstrate ca rezervă în caz de crize majore.

Efectul unui atac asupra unei infrastructuri critice dintr-o zonă intră din start în logica unei lovituri strategice ample și care trebuie să producă efecte combinate și pe lungă durată.

Era imposibil să-ți imaginezi că lumea avea cum să se reîntoarcă la ororile războiului și să se pregătească asiduu pentru a împlini vechiul scenariu al distrugerii reciproce.

În momentul în care șeful unui stat iese să acuze public un alt stat de a fi nu numai „sponsor al terorismului”, ci de a fi fost direct organizator al unui atac terorist împotriva unei infrastructuri critice, atunci se trece în faza din care sunt autorizate toate tipurile de atacuri.

Deja se aștern semne care nu ar trebui ignorate. Și nu mai e vorba despre acțiuni de protest la nivel loc sau național, scrie Cristian Unteanu pe blogul său de pe adevarul.ro.

Cred că începem să vedem dezvoltarea neașteptată a conceptului creat de Hannah Arendt în cartea sa din 1963 „Eichmann la Ierusalim: Raport asupra banalității răului”.

Nu începe sub semnul concordiei și fericirii această inițiativă de constituire a Comunității Politice Europene.

După Ucraina, în apropierea României este extrem de aproape momentul deschiderii (sau redeschiderii) unui conflict care se poate extinde instantaneu și să cuprindă Balcanii.

Consiliul olimpic asiatic a anunțat ieri, provocând un șoc global, că Arabia Saudită a fost oficial aleasă să găzduiască Jocurile Olimpice de iarnă ale Asiei din 2029.

Rușii au încercat să concentreze atenția mondială pe evenimentul savant pus în scenă la Kremlin, cu discursul lui Putin înaintea momentului semnării decretelor de anexare a celor patru teritorii ucrainene.

Interesant deoarece s-ar putea să se arate o soluție pentru viitorul care, altfel, pare cam încurcat și înnegurat.

S-au întâlnit la Bruxelles miniștrii energiei, care au aprobat un prim set de măsuri de urgență în speranța că vor fi suficiente pentru a domoli nu numai criza economică, ci și nemulțumirea populației.

Din această după-amiază, mai precis după ce Putin va anunța anexarea celor patru noi teritorii ucrainene, lumea se va găsi confruntată cu începutul unei noi etape tragice a istoriei sale.

Oricine va fi fost autorul sabotajului conductelor Nord Stream, acesta este semnalul cel mai grav de la începutul așa zisei „operațiuni militare speciale” din Ucraina, de fapt agresiune militară în toată regula.

Criza din Ucraina, nicidecum aproape de o rezolvare rațională, se amplifică în direcții dintre cele mai primejdioase.

Astăzi, peste câteva ore, se vor încheia referendumurile organizate sub amenințarea armelor în cele patru provincii Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie.

Întrebarea este tragică în sine, dar cumplit este că perspectiva începe să fie discutată nu doar la nivel de scenarii teoretice.

Aparent, răspunsul este clar, simplu și evident: vor să anexeze teritoriile respective și să le adauge ca parte componentă a Federației Ruse.

Răspunsul, poate partizan, poate parțial, poate pornit din vechi sau foarte vechi resentimente, este totuși într-atât de puternic încât generează o certă undă de șoc.

De azi, „operațiunea militară specială” intră într-o nouă fază, încercând, ca în Crimeea, să propună o „legalizare” a agresiunii.

Cred că nu este un moment mai potrivit să prezentăm datele dramatic de grave ale statisticilor europene despre situația nivelului de trai.

Cred că este singura întrebare importantă deoarece chiar singura speranță care ne rămâne stă, sau ar sta, în capacitatea de reacție a liderilor acestei lumi de a se putea uni.

Se multiplică exponențial apelurile dramatice la conștiința și solidaritatea europenilor, cărora responsabilii de la Bruxelles le spun acum că trebuie „să reziste”.

Tensiunile sociale – dublate de o profundă și îndreptățită neîncredere în capacitatea de guvernare demonstrată de politicienii diverselor echipe guvernamentale – par să se intensifice și, deja, să se organizeze prin intrarea treptată în tranșeele noului tip de conflict social în pregătire avansată.

Nu e bine și nici măcar corect politic nu e: în ciuda interdicției decise de guvern, comunitatea LGBT+ a decis că puțin îi pasă și a ieșit în stradă, urmarea fiind incidente pviolente cu poliția.

Suntem într-o zonă de enormă imprevizibilitate politică și vedem cum în jurul nostru se învârtoșează tensiuni din ce în ce mai intense și aducătoare de nori negre la orizont

Să nu vă gândiți la altceva: adevărat, e vorba despre un Cancelar al Germaniei care spune că țara sa trebuie să devină cea mai bine echipată forță armată din Europa.

fără imagine Am ajuns să vedem cum, practic, înaintea fiecărei mari competiții mondiale există o campanie în care să se solicite un boicot cât mai amplu și mai convingător.

Simplu, dacă sunt aplicate regulile din manualele speciale în care se spune cum se poate profita de o stare de criză pentru a crea un nou vector care să amplifice starea de incertitudine existentă.