Droguri pentru toți, semnul libertății totale sau al demenței sociale organizate?

De câțiva ani, pe continentul american – SUA și Canada – au apărut din ce în ce mai multe mișcări civice care susțin cu tărie de-criminalizarea posesiei de droguri. Mai întâi s-a început cu posesia de marijuana, deja transformată în multe locuri în legislație ultra-permisivă, pentru ca presiunea să evolueze din ce în ce mai rapid și deschis pentru ca asta să devină valabil pentru toate tipurile de droguri, inclusiv cele dure,

Pentru ca lucrurile să vă fie clare, aveți aici câteva pagini de prezentare a listei principalelor droguri care circulă pe piețele naționale (unele inclusiv în România), descriere utilă pentru a vedea diversitatea de resurse de care dispun traficanții precum și explicația pentru ofertele cele mai tentante pentru tinerii care nu au foarte mulți bani și care pot accesa combinații între o substanță de bază (pentru care nu există niciodată o garanție de puritate) și diverse medicamente mai ușor de procurat, Valium spre exemplu.  

Presiunea asupra legislatorilor este enormă, pe măsura intereselor financiare aflate în joc și a nevoii „de evadare” a tinerei generații (și nu numai) de a depăși contextul sumbru al crizelor și lipsei de perspectivă socială: la finele anului 2021, un sondaj comandat de Drug Policy Alliance (DPA) și American Cicil Liberties (ACLU) și realizat de Bully Pulpit Interactiv a arătat că două treimi dintre americani sprijină legalizarea posesiei tuturor tipurilor de droguri și 83% sunt convinși că „războiul împotriva drogurilor” constituie un eșec. Și acesta este un poster simplu, clar și eficient postat de cei de la ACLU:

Un nou pas, poate decisiv, a fost făcut acum în Canada și asta poate să fie începutul unei mișcări legislative rapide care, cu siguranță, va fi primită cu entuziasm în zona Americii de Nord, va fi aplaudată cu tărie în țările din America Latină și America de Sud de unde pleacă. Transporturile de droguri. Dar, mă rog, asta-i privește, desigur, dar cert este că e vorba de un trend care ar putea să se extindă – primit cu același entuziasm – și în Europa (sau cel puțin, cu siguranță, în unele țări occidentale unde piețele sunt de mult timp sub-dimensionate față de cererea masivă, poate urmând exemplul dat de Portugalia a de-criminalizat posesia de droguri dure încă din 2001).

Mă refer la momentul istoric pe care-l reprezintă decizia autorităților din British Columbia (Canada): în baza unei măsuri experimentale care va dura trei ani, nu vor mai putea fi arestate și condamnate persoanele în vârstă de peste 18 ani care sunt prinse în posesia de mai puțin de 2,5 gr de droguri dure (incluzând heroină, cocaină, morfină, fetanil, metamfetamină sau MDMA – extasy).

Contextul mondial este extrem de în favoarea unei asemenea mișcări sinucigașe, vedeți aici nivele de creșteri la nivelul producție, distribuției și consumului de droguri (dar și victimelor asociate), lecturând raportul organizație specializate a ONU. Dar, în același timp, uitați-vă și la ce se petrece și la noi, lecturând raportul european în domeniu.

Dar ce argumente au cei care susține aceste inițiative legislative, care este pledoaria susținută de aceste ONG0uri extrem de active și dispunând de fonduri pare-se nelimitate și care animă numeroase și foarte urmărite dezbateri naționale? Iată – pentru că este sugestiv și edificator – un asemenea document care a motivat multe dintre aceste dezbateri chiar în Vancouver, orașul care ne interesează din cauza măsurii despre care v-am vorbit. Iată documentul apărut în 2020  realizat de cei de la PIVOT cu sprijinul celor de la  Vacouver Area Network of Drug Users și a colegilor lor de la International Network of People who Use Drgs.

Aveți de ales între argumentele date de cei care condamnă folosirea drogurilor și cele care spun că toate companiile naționale și internaționale de combatere a consumului de droguri – în acest caz, în special de droguri dure – au fost și sunt în continuare un eșec, dovadă creșterea spectaculoasă a indicilor de consum.

Este oare nevoie ca lumea de riscuri în care trăim să fie adăugat un asemenea risc major și posibil incontrolabil precum liberalizarea totală a pieței drogurilor dure?

Poate că da, pentru că altceva nu mai are pentru a refuza realitatea pe care tot noi am construit-o așa cum este acum, dominată de singura discuție la modă, cea despre arme și războaie?