Davos 2023 sau despre eșecul „cooperării într-o lume din ce în ce mai fragmentată”

Intenția a fost lăudabilă: discuția despre „cooperare într-o lume din ce în ce mai fragmentată” este într-adevăr lăudabilă la nivel strict academic. Despre altceva, la modul realist, chiar nu se poate vorbi în condițiile de acum când, dimpotrivă, ceea ce este de consemnat, este eșecul dramatic (să sperăm că nu definitiv) al încercării de a reuni înțelepții planetei , alături de elita politică și reprezentanții complexului internațional industrial pentru a formula soluții de supraviețuire.

În speranța din ce în ce mai îndepărtată că liderii politici le vor aplica vreodată. De ce ar fi fost acum altceva dacă, de fiecare dată, aceiași lideri politici, reuniți în în summit-uri sau conferințe internaționale, își iau solemn angajamente pe care le prezintă în conferințe de presă pentru ca, mai apoi, să încalce protocoalele semnate invocând „situații excepționale”.

Problemele de sistem s-au acumulat și, acum, constatarea tristă dar extrem de reală este că sistemul se dovedește incapabil să le rezolve deoarece ideea „cooperării într-o lume din ce în ce mai fragmentată” se dovedește a fi în contradicție din ce în ce mai dramatică cu revenirea la mentalitățile și practicile Războiului Rece.

Poate momentul esențial la Davos a fost reprezentat de discursul lui Antonio Guterres, Secretarul General al ONU care a spus că „nu avenit pentru a edulcora amploarea provocării sau starea deplorabilă în care se află lumea noastră, prezentând un tablou sumbru al planetei, cu perturbări puternice în lanțurile de aprovizionare, o penurie reală de energie, generând creșteri necontrolate de prețuri și inflație, totul în timp ce nivelul ridicat al dobânzilor afectează țările în curs de dezvoltare.

Mi s-a părut foarte interesant faptul că s-a referit în mod direct la această situație foarte periculoasă pe care o vedem că se dezvoltă în jurul nostru și a chemat ca omenirea și liderii săi să facă absolut tot ce este posibil pentru ca un Război Rece să nu apară între China și Occident. În acest sens, mesajul său este, din punctul meu de vedere, analiza cea mai importantă pe care am auzit-o venind de la acest Davos 2023:

„FMI a indicat faptul că diviziunea economiei mondiale în două blocuri ar putea duce la scăderea PIB-ului mondial cu aproximativ 1400 miliarde $...Pentru istoricii care ne-ar putea asculta : în acest secol XXI, trebuie să evităm a suporta urmările intrării într-o „capcană a lui Tucidide”. Se referea la un concept din zona relațiilor internaționale care desemnează situația în care o putere dominantă intră în război cu o putere emergentă, prima fiind motivată de teama pe care o trezește cea de-a doua, tocmai datorită faptului că devine din ce în ce mai puternică.

Asta se produce în contextul în care, la modul cel mai vizibil, cresc tensiunile între țările dezvoltate și cele sărace sau în curs de dezvoltare și, spunea Guterres, „nu sunt deloc convins că țările bogate și liderii lor politici înțeleg cu adevărat care este nivelul de frustrare și chiar de furie care există în țările din Sud”.

Atenție, deci, aprecia Secretarul General al ONU, la „efectele  frustrării și furiei în prezența unui sistem financiar  falimentar moral și în care inegalitățile sistemice amplifică inegalitățile sociale...există un nivel de divizare geopolitică și de neîncredere așa cum nu s-a mai văzut de generații...” .

Sigur că are dreptate. Dar nu aici e problema, ci în faptul că, cel puțin în acest moment, toate marile inițiative politice negociate și decise la nivelul marilor actori politici și organizațiilor internaționale reprezentative au generat tratate și angajamente pe care, teoretic, nu le renegă nimeni dar, practic, se dovedesc fie imposibil, fie extrem de dificil și costisitor de pus în practică. Exemplul  cel mai evident fiind angajamentele și protocoalele în domeniul combaterii încălzirii climatice, fie anulate, fie afectate major de consecințele conflictului din Ucraina.

Cooperare economică și politică precum și canale deschise într-o lume din ce în ce mai fragmentată reprezintă, desigur, deziderate politic corecte dar, în fapt, însăși discuția asta este o uriașă demagogie. Fapt dovedit, în opinia mea, de reacția presei internaționale și de interesul opiniilor publice, concentrate nu pe discuția pe „soluțiile de criză de la Davos”, ci pe negocierile între puternicii lumii privind trimiterea de arme, multe, dintre cele mai puternice, în sprijinul Ucrainei.

Se dovedește, din nou, că războiul, nu pacea, reprezintă industria cea mai de succes a timpurilor mai noi, așa cum a fost dintotdeauna ocupația generatoare de profit și putere din întreaga istorie a unei omeniri care nu vrea sau nu poate să învețe nimic din experiențele trecutului. „Capcana lui Tucidide” este într-adevăr deschisă, conflictul este declanșat și sunt în curs de agregare coalițiile de interese.

Pe-ai noștri ați auzit cumva că i-a interesat sau î-ar interesa dezbaterea vitală de la Davos? Nu, fiindcă au de dezbătut „rotativa”. Nu ne interesează? Nu face nimic. Poate cu altă ocazie, în alt timp, în alt veac, în altă galaxie.