Războiul din Ucraina, profituri uriașe pentru multinaționalele din energie. De ce ar fi nevoie de „taxa de solidaritate”?

Sunt acum pe piața energiei cifre ale profiturilor cum n-au mai fost vreodată, confirmând strălucit principiul că nimic nu face mai bine pentru afaceri decât cel puțin o stare de instabilitate accentuată, în cazul cel mai bun evoluând spre conflicte deschise.

Atunci este momentul spectaculoaselor mișcări implicând în primul rând actori din națiunile dependente, oricum extrem de ușor de cumpărat și acum gata să sară la orice semnal că s-ar putea obține sume fabuloase într-un timp neverosimil de scurt, toți aflați sub presiunea noilor crize care, pentru grupul respectiv, se transformă în oportunități nevisate. În spatele evenimentelor din Ucraina, pe o altă scenă, cu mult mai discretă și, ca atare, neinteresantă pentru marele public, se ducea și continuă și acum o a altă luptă, la fel de feroce, implicând însă sume cu mult mai mari decât cele câteva sute de miliarde cheltuite de americani și europeni pentru ajutorarea Ucrainei: în acest caz, nu e vorba despre sume cheltuite, ci de profituri directe, repet, este vorba de cele mai mari înregistrate vreodată în istorie, împărțite la un grup restrâns de acționari și alimentând ceea ce este acum o supralicitare a grupurilor de lobby ale multinaționalelor respective pentru ca, în țările unde se poate și unde dispun de suficiente pârghii de influențare a decidenților politici, să fie scutiți de ceea ce, în principiu, europenii au decis ca măsuri obligatorii în cazul „taxei de solidaritate” care să fie impusă pe termen limitat și definită, în detaliile de aplicare, de fiecare Stat Membru.

Pentru înțelegerea problemei, iată cadrul de referință.

1.       Profiturile

2.       Decizia Consiliului de Miniștri al UE

Exacerbate de războiul din Ucraina, prețurile pe piețele energiei din surse fosile au crescut progresiv în anul trecut (pentru a reveni acum aproape sau chiar sub nivelul înregistrat înainte de februarie 2022). Atunci, în septembrie 2022, în ideea de a oferi surse de finanțare pentru ajutoarele de stat destinate gospodăriilor sau companiilor din sectoarele industriale și „pentru a garanta o concurență echitabilă”, Consiliul UE a adoptat în octombrie 2022 o decizie obligatorie privind instaurarea unei contribuții temporare de solidaritate in beneficiile companiilor care au în principal „activități în sectoarele industriilor extractive, al rafinării petrolului sau fabricarea de produse pe bază de cărbune”. Puteți accesa aici Regulamentul Consiliului privind intervenția de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie.

„Taxa de solidaritate pentru sectorul combustibililor fosili

Regulamentul Consiliului instituie o contribuție de solidaritate temporară obligatorie care se aplică pe baza profiturilor întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul țițeiului, al gazelor naturale, al cărbunelui și al rafinăriilor. Contribuția de solidaritate va fi calculată pe baza profiturilor impozabile, astfel cum sunt stabilite în temeiul normelor fiscale naționale în exercițiul financiar care începe în 2022 și/sau în 2023, care depășesc cu mai mult de 20% media profiturilor impozabile anuale începând din 2018. Contribuția de solidaritate se va aplica în plus față de impozitele și taxele obișnuite aplicabile în statele membre.

Statele membre pot menține măsuri naționale echivalente cu taxa de solidaritate, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu obiectivele regulamentului și să genereze cel puțin încasări comparabile.

Statele membre vor utiliza încasările din contribuția de solidaritate pentru a oferi sprijin financiar gospodăriilor și întreprinderilor și pentru a atenua efectele prețurilor cu amănuntul ridicate la energia electrică(...)

Statele membre au convenit să poată alege măsurile pe care le utilizează pentru a colecta și redirecționa veniturile excedentare către sprijinirea și protejarea consumatorilor finali de energie electrică. Statele membre au introdus unele flexibilități pentru a reflecta circumstanțele lor naționale și măsurile în vigoare la nivel național. Printre acestea se numără posibilitatea de a stabili un plafon mai ridicat pentru venituri, de a utiliza măsuri care limitează și mai mult veniturile de pe piață, de a face diferențe între tehnologii și de a aplica limite veniturilor de pe piață ale altor actori, inclusiv ale comercianților, printre altele (...).

Aplicare

Măsurile au un caracter temporar și extraordinar. Ele se aplică de la 1 decembrie 2022 până la 31 decembrie 2023. Obiectivele de reducere a consumului de energie se aplică până la 31 martie 2023. Plafonarea obligatorie a veniturilor de pe piață se aplică până la 30 iunie 2023.

După cum se vede, aparține fiecărui Stat Membru să definească pragurile de impozitare și, evident, asta este portița pentru orice tip de presiuni din partea organismelor de lobby ale multinaționalelor care știu cât de mult se poate realiza mai ale pe piețele sărace și dependente.

Dar știți cumva ce forță au aceste organizații de lobby la nivel european și, în, în mod specific, în cadrul instituțiilor europene? Am primit în noiembrie 2022, din partea unor colegi de la Bruxelles, o investigație senzațională realizată de cei de la Corporate European Observatory, de la Recommon și de la Fossil Free Campaign, ei venind cu foarte neașteptate și extrem de bine documentate dezvăluiri despre modul în care marile multinaționale în domeniul energiei „mulțumită influenței lor extraordinare și folosindu-se de diviziunile între liderii europeni, au fost în stare să întârzie și să minimizeze acțiuni politice hotărâte pe piețele energiei, ceea ce le-a permis să acumuleze profituri de miliarde”.

Ca plătitori de taxe și impozite dar și în calitate de votanți, vom fi și noi chemați curând să judecăm modul în care diversele partide politice, inclusiv la noi, se poziționează pe această chestiune, deloc teoretică și care n-ar trebui să fie supusă umorilor partizane motivate de interese foarte ușor de deslușit. Până atunci, poate ar fi interesantă și discuția complementară, tot în acord cu ce se face acum în spațiul euro-atlantic, despre impozitarea suplimentară, generală, a bogăției în societăți confruntate cu creșterea fenomenului sărăciei.