„Corectitudinea politică” provoacă multe și ridicole coșmaruri democrațiilor contemporane

Atenție, dragi studenți, este posibil ca această carte să afecteze sentimentele și sensibilitatea dumneavoastră deoarece conține aprecieri „sexiste” și descrie „relații toxice”: astfel sună avertismentul extrem de serios formulat adresat de colegiul profesorilor de la Universitatea britanică din Greenwich (Londra).

Cartea astfel incriminată și în consecință pusă la index este romanul Northanger Abbey scris de Jane Austen și publicat postum în 1817, care, în opina considerată avizată a profesorilor apărători ai pudorii britanice ofensate, conține aprecieri asupra „unor relații și prietenii toxice”.

Absurde și complet deplasate remarci, dar, social vorbind, chiar periculoase deoarece, iată, pot ajunge să scoată un autor din memoria culturală a unei sau a mai multor generații, într-o acțiune de „curățire a culturii” în numele unor principii de politică la fel de pasagere ca oricare dintre motivațiile isteriei care a cuprins acum lumea și care produce în nenumărate țări asemenea liste cu interdicții formale și aplicate cu fervoare de fanaticii de toate vârstele.

Căci chiar fanatic și cam cu creierii deranjați trebuie să fii pentru a o acuza de sexism și propagare de stereotipuri tocmai pe Jane Austen, campioana eliberării femeilor într-o epocă dominată de prejudecățile cele mai dure, autoarea romanului-capodoperă Mândrie și prejudecată.

Din nefericire, acesta nu este decât un exemplu, cel mai recent, dintr-o foarte lungă serie de interdicții dintre cele mai absurde și stranii, dovadă că strălucirea democrației este, câteodată (și nu de puține ori) doar un pospai așezat deasupra stratului gros al memoriei secolelor de intoleranță, ruguri aprinse pentru lucrările considerate incomode și autorii acestora, de ură pentru tot ce depășea standardizările declarate de diferite biserici care de care mai feroce în a-și păstra privilegiile și controlul social sau de politicieni bolnavi de aparențele moralității. Credeți că e vorba doar despre un simplu experiment izolat al fățărniciei britanice în acțiune?

Chiar vă înșelați. Iată o imagine, desigur incompletă, cu hărțile recent interzise în diferite țări din lume în 2019, spre exemplu: 

Dar, istoric, exemplele sunt multiple. În anul 35 îHr. împăratul Caligula interzisese Odiseea lui Homer deoarece conținea idei primejdioase asupra libertății. Întreaga Bibliotecă din Alexandria a fost incendiată -și conținea memoria timpului său - iar cărțile au fost folosite drept combustibil în băile publice în anul 646 îHr.

Prima listă cunoscută cu cărți interzise, Index Librorum Prohibitorum a fost dată publicității în 1559 prin decizia Papei Paul al IV-lea, lista rămânând valabilă până în 1948. În biblioteci, atunci când puteau fi găsite unele dintre titlurile care figurau în Indexul lucrărilor interzise, purtau această notiță de avertisment:

Găsiți aici sau, chiar mult mai complex și chiar înspăimântător, altul aici un compendiu al Indexurilor existente și funcționale în diverse epoci. S-a ajuns chiar foarte departe și, ca atare, reacțiile nu lipsesc, pe măsură. Dimpotrivă, începe o contra-reacție la nivel global și din ce în ce mai evidentă începând cu SUA, acolo unde fenomenul este foarte evident. Anul trecut, spre exemplu, Asociația bibliotecilor din SUA a organizat între 18-24 septembrie în toate marile centre urbane din SUA și nu numai o Săptămână a Cărților Interzise cu accent asupra lucrărilor care promovează drepturile minorităților sexuale. Dar și asta este o viziune parțială și ar pune accentul doar pe o latură a unei dezbateri cu mult mai ample – și aceasta are loc acum în câteva țări din lume, firește nu la noi – și, în acest sens, cred că ar fi extrem de interesant să vedeți lista (desigur, și ea poate incompletă) a motivațiilor care animă acum această bătălie pro și conta cărților-vehicule ale ideilor interzise.

Aveți aici o listă – poate și ea incompletă – a motivațiilor invocate și în acest moment pentru interzicerea cărților, găsiți – iarăși într-o listă posibil mult, mult prea scurtă – titlurile unor cărți celebre și puse la index pentru diferite perioade de timp.

Va fi și la noi așa? Depinde ce semnale vom primi, căci, și în acest domeniu, mi-e foarte greu să cred că va exista vreodată altceva decât revoltă sau acceptare în funcție de un impuls extern, în ritmul parteneriatelor strategice pe care ni le asumăm sau, după caz, este corect politic să spunem că le acceptăm cu entuziasm, ca orice intelectual care se respectă și, după cum știm, funcționează după principiul „ori toți să muriți, ori toți să scăpăm”.