Pledoariile pentru pace par inutile. Între timp, Rusia continuă să distrugă punțile cu lumea democrațiilor occidentale
0„Nu apare niciun semn că ne apropiem de finalul luptelor. În acest moment, logica predominantă este cea a militarilor, cu puțin, sau chiar foarte puțin spațiu liber lăsat pentru dialog” spunea, cu o amărăciune lesne de înțeles, Rosemary DiCarlo (foto), Secretar General adjunct la ONU pentru probleme politice și consolidare păcii.
„Dar toate războaiele au un sfârșit i așa se va întâmpla și cu acesta. Ucraina, Rusia, lumea întreagă nu pot să-și permită ca acest război să continue...În mod inevitabil, războiul provoacă și cicatrici invizibile. Conform OMS, aproape un sfert din populație riscă să sufere de pe urma unei maladii mentale provocate de război...Distrugerea și închiderea școlilor vor avea și ele un impact durabil asupra copiilor și tinerilor. Se estimează că au fost direct afectați aproximativ 5,7 milioane d copii de vârstă școlară, dintre aceștia 3,6 milioane ca urmare a școlilor imediat după începerea conflictului”.
Așa este numai că, din nefericire, acest tip de mesaje – absolut în linia Cartei ONU și principiilor pe care a fost construit pachetul legislativ și de valori care ar fi trebuit să domine viața internațională se dovedesc din ce în ce mai puțin relevante practic, amintind de procesul de disoluție care a dus, în final, la disoluția Societății Națiunilor, preambul la începerea celui de-al Doilea Război Mondial.
Această intrare în irelevanță este lentă sar nu poate fi ignorată pe măsură ce super-puterile sunt acum în poziția nu numai de a repeta poziționarea conflictuală din Războiul Rece, ci dau din ce în ce mai multe mesaje clare că se pregătesc de ruperea definitivă a relațiilor și chiar de desființare a ultimelor puncte de dialog, Se revizuiesc acum alianțele, se repoziționează forțe în toate zonele de interes și în apropierea frontierelor strategice și, mai ales, cât mai vizibil pentru a fi prezentate în războiul de propagandă, se renunță la canalele de contact și se anulează tratate de cooperare. Dincolo de ce se petrece în Ucraina, este limpede că aceasta este cea mai dramatică dintre dezvoltările politice adversative din acest moment.
Țările democratice, ca răspuns la acțiunea neprovocată a Rusiei de a invada Ucraina, au răspuns, după cum știți, mai întâi prin acumularea de cicluri succesive de sancțiuni și cred că este util să vedeți rezumate într-un document aparținând Consiliului UE. La asta, tot progresiv, s-a adăugat eliminarea succesivă a Rusiei, prin votul Statelor membre, din diferite organisme ale ONU sau din Consiliul Europei.
În oglindă, reacția Rusiei este pe aceleași paliere și are ca efect ruperea succesivă de contacte, punți relaționare și, implicit, posibilități de negociere pe canalele oficiale deschise până nu demult în lumea care spera că pacea va dura tocmai pentru că mai existau supraviețuitori care să povestească ororile celui De-al Doilea Război Mondial.
Și lucrurile continuă să avanseze în zona destrămării arhitecturii relațiilor internaționale. În acest context, mi se pare ca extrem de îngrijorătoare și plină de posibile tragice urmări mișcarea prin care Rusia vrea să definitive ruperea de Europa. După cum vă amintiți, în martie anul trecut, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a luat decizia de a elimina Rusia dintre membrii săi și a cerut Consiliului de a oferi Ucrainei mijloace de apărare anti-aeriană. În paralel, Rusia depusese propria sa cerere de ieșire din Consiliul Europei. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis să suspende luarea în considerare a plângerilor împotriva Federației Ruse, dar apoi și-a revizuit decizia. În iunie, Federația Rusă a hotărât unilateral să nu se mai supună deciziilor Curții Europene de Justiție. Dar Secretarul General al Consiliului Europei a arătat că, în conformitate cu legislația internațională, Rusia este obligată să se supună deciziilor Curții.
Dar, acum, Rusia merge mai departe, chiar cu mult mai departe. Pe 17 ianuarie, Președintele Putin a trimis către Duma de Stat proiectul unui document legislativ în termenii căruia, începând cu data de 16 martie 2022, vor putea fi considerate drept nule TOATE cele 21 de acorduri internaționale încheiate între Rusia și Consiliul Europei. Printre acestea: Convenția pentru protejarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, Convenția europeană pentru lupta împotriva terorismului, Carta europeană a auto-administrației locale și Carata socială europeană dar și participarea Rusiei la Convenția europeană anti-corupție. În paralel, în urmă cu o săptămână, a apărut și decretul semnat de primul ministru rus Mihail Misustin prin care se anunță decizia Federației Ruse de a nu mai plăti contribuția anuală destinată Comisiei Economice a ONU pentru Europa
Dacă ne uităm la modele istorice și dacă pe acest drum se merge, va dori cineva să se ajungă la mișcarea finală, anume expulzarea Rusiei din ONU sau, fel de posibil, o decizie a Rusiei de a se retrage din organizația internațională?
Vă mai amintiți că așa ceva s-a întâmplat? Mai este posibil și ce-ar putea să urmeze?
Se încarcă comentariile...
