Sindicaliștii francezi se bat împotriva proiectului schimbării vârstei de pensionare. Au sau nu dreptate?

Azi este o zi de grevă de foarte mari dimensiuni împotriva așa numitei „reforme Macron” care ar urma să schimbe vârsta de pensionare de la 62 la 64 de ani.

Prima modificare în sistem după 12 ani, atunci când vârsta legală de pensionare crescuse de la 60 la 62 de ani. Desigur, pentru români astea sunt realități de pe altă planetă, dar nu cred că este lipsit de interses să spunem că, acolo unde există sisteme de guvernare responsabile, asta înseamnă și luarea în calcul a prezenței și revendicărilor unor sindicate tradițional foarte puternice și influente care, la nevoie, așa cum se întâmplă acum, pot provoca dezbateri naționale și a căror voce chiar contează. Sigur că știți că așa este, dar suntem un popor educat de secole de mizerie că înțelepciunea este egală cu supunerea în fața autorității conducătorilor, restul fiind în funcție, exclusiv, „de ce-o vrea Dumnezeu” .

Între timp, din fericire, lumea din jurul nostru a evoluat spectaculos iar unul din domeniile cele mai evidente este creșterea speranței de viață și, concret, a posibilității unui număr din ce în ce mai mare de oameni să poată beneficia de o perioadă „la pensie” în care, măcar atunci, să se bucure în liniște de investițiile făcute în perioada vieții active sub forma contribuțiilor la diversele fonduri de pensii.

Aici, din păcate pentru noi, intervin diferențele dintre România și multe state din spațiul Uniunii Europene și în comparație cu țările din vârful „performanței sociale” din întreaga lume. Iată diferențele existente:

Dacă francezii se revoltă acum la perspectiva creșterii vârstei de pensionare în condițiile în care speranța lor de viață este de 87,1 ani, la noi speranța de viață la naștere este una dintre cele mai mici în Europa și a scăzut (din datele de anul trecut) la 72,9 ani, la nivelul cel mai scăzut înregistrat în urmă cu 14 ani. În UE, media speranței de viață este de peste 80, 3 ani.

Iată deci fondul problemei: chestiunea care ar trebui să fie și în dezbatere în România este raportul între speranța reală de viață la naștere și datele legale de pensionare. Un calcul relativ simplu de făcut dacă guvernele sunt unele responsabile și care doresc să dialogheze cu parnereii sociali, patronatele și sindicatele, nu doar la modul formal, ci pentru a formula propuneri de legi care să îmbunătățească speranțele de viață în normalitatea bunăstării medii pentru un număr cât mai mare de oameni. Credeți că ar putea exista în România o dezbatere reală pe această temă și acesta să fie un punct obligatoriu de agenda viitoarelor dezbateri în campaniile politice?

O consultare reală înseamnă explicarea, pe fond și în extenso, a diverselor variante pe care se poate merge în elaborarea legilor, pe categorii profesionale, categorii de vârstă relaționate cu profesiile existente, calculul posibilităților pentru piața actuală a muncii și pentru ceea ce va însemna schimbarea piețelor muncii ale viitorului prin apariția unor noi profesii sau, spre exemplu, a tele-muncii...Aveți aici un asemenea sondaj exhaustiv pe care, cine știe dacă dă Dumnezeu milos și cu noi ăștilalți, vom avea vreun guvern care să ordone așa ceva și înainte de a lua decizii revoluționare în domeniu. Evident că se poate și asta deoarece avem o școală sociologică de mare valoare și care a produs specialiști recunoscuți și nu numai doctori pe bandă rulantă, la ordin, cum sunt savanții de renume mondial care fac parte cu onor, trăiți, chiar și din Guvernul actual.

Până atunci, la ei, sindicatele funcționează, ziua de azi e o dovadă concludentă asupra eficacității mecanismelor democratice și, în final, poate că merită să vedeți apelul intersindicalei franceze care, deja, a înregistrat peste jumătate de milion de semnături. Este de citit, nu neapărat de urmat.