A venit oare timpul revoltelor sociale în Europa? Posibil. De ce?

Foarte interesant ce se petrece acum în țările bogate cu democrații consolidate din occidentul european, acolo de unde, de regulă, cum ne spune istoria. demarează curentele care se vor impune mai devreme sau mai târziu pe întreg continentul. Context în care este cazul să vedem dacă (și din ce motive) a început să se formeze un tsunami care amenință să producă disturbanțe majore la nivel economic și să anunțe o foarte posibilă preschimbare a relațiilor instituționalizate la nivelul unor state între principalele forțe sociale, reînvind conflicte pare-se uitate între partenerii sociali,  sindicate, guvern și patronate.

Crizele multiple care s-au suprapus în ultima perioadă au arătat că, din ce în ce mai mult, capacitatea de răspuns a guvernelor este limitată, din ce în ce mai scăzută pe măsură ce ultima resursă pe care o pot și chiar o folosesc acum este fie aplicarea forței fie găsirea de trucuri legislative pentru reducerea privilegiilor sindicale.

Și, în unele dintre țările cu tradiție democratică, oamenii reacționează și sindicatele revin în stradă pentru marile manifestări de protest cu participare națională, arătând cât sunt de aproape de a intra în ultima fază, de acum chiar foarte posibilă, adică greva generală națională pe timp nelimitat. Sigur că asta este, acum, perspectiva cea mai credibilă, dar întrebarea firească este dacă sindicatele au dreptate să cheme la reluarea acestui mod de acțiune radical ca singură șansă de a-și apăra drepturile fundamentale.

Am vorbit deja despre ce se petrece în Franța, mișcarea de contestație, deosebit de puternică și se pare de durată, fiind provocată de intenția guvernului de a propune ridicarea pragului de pensionare la vârsta de 64 de ani, variantă respinsă violent de sindicate și de o mare parte a opiniei publice dar la care doamna prim-ministru a anunțat că nu are de gând să renunțe sau să accepte modificări. Vom vedea ce va ieși.

Semnificativă mi se pare problema pentru care, în Marea Britanie, ies în stradă peste jumătate de milion de oameni, c început al unui protest care se anunță și el de lungă durată, cel mai important în ultimii 30 de ani, în contextul în care FMI a spus că UK este singura țară din G7 care este posibil să intre în recesiune în 2023. Deocamdată, azi, intră în grevă funcționarii publici, profesorii și mecanicii de tren, suficient pentru a produce paralizia unor sectoare vitale ale economiei naționale.

Motivul imediat și, după cum veți vedea,  extrem de serios îl reprezintă acest proiect de lege propus de guvern pe 10 ianuarie 2023 și aflat acum pentru dezbatere în Camera Comunelor, Strikes (Minimum Service Levels) Bill. Textul aduce ”modificări relevante” la prevederile existente într-un text legislativ din 1992 introducând, pentru prima oară, principiul „serviciilor relevante” în Anglia,  Țara Galilor și Scoția (firește, din motive politice foarte ușor de înțeles, nu se vorbește nimic despre Irlanda de Nord). Este vorba despre introducerea obligativității ca, pe perioadele de grevă, să fie prestat un nivel minimal de servicii esențiale în sectoarele sănătate, pompieri și ambulanțe, educație și transport, asigurarea funcționării instalațiilor nucleare, managementul deșeurilor radioactive și combustibilului uzat și în sectorul controlului frontierelor.

Proiectul de lege prevede – și asta motivează protestul sindicatelor- că reprezentatul guvernului adică ministrul pentru domeniul afacerilor, poate introduce reglementări specifice pentru fiecare sector în ce privește nivelul „serviciilor relevante” după ce se consultă cu acționarii companiilor implicate în sectorul respectiv. Asta schimbă situația existentă, consemnată spre exemplu în legea privind transporturile, deoarece prezenta propunere legislativă nu conține vreo precizare asupra unui mecanism eventual aflat la dispoziția sindicatelor și patronatului de a negocia nivelul serviciilor minimale, toate fiind stabilite în termenii unei a doua legislații dacă textul de acum va fi adoptat. Totul în speranța că, totuși, patronatele și sindicatele vor negocia și vor veni ele cu o soluție în comun acceptată care să devină mai apoi lege definitivă . Aveți aici o prezentare a tuturor efectelor pe care le poate avea adoptarea unei legi care, așa cum remarcă foarte bine autorul analizei respective, poate deveni incompatibilă cu Convenția Europeană asupra drepturilor omului și a libertății de asociere prevăzută acolo. În acest sens, poate vă interesează să citiți și argumentele aduse în discuție de semnatarii unei scrisori deschise (o găsiți reprodusă în finalul articolului) care spune că acest proiect de lege reprezintă o „intruziune nejustificată a statului în dreptul la liberă asociere ....neaducând nici un fel de dovadă că asemenea măsuri draconice sunt necesare”.

Discuțiile sunt departe de a fi teoretice căci problemele economice sunt foarte serioase: conform datelor oferite de British Retail Consortium și citate de The Independent, prețurile au crescut în acest moment cu 8% față de finele lunii ianuarie 2022, iar procentajul inflației a crescut la 13,8% față de 13,3% în luna decembrie 2022. Iar cel mai sensibil indicator este inflația la prețurile alimentelor, creșterea la legume și fructe fiind acum de 15,7% față de 15% în decembrie. Date confirmate de mai multe surse foarte serioase, vezi aici și aici.

Politic, acesta pare cel mai nefericit moment pentru a începe o discuție de tip conflictual cu sindicatele, pe fondul crizei economice, sociale și de încredere generată de efectele consolidate ale BREXIT și promisiunilor niciodată îndeplinite de prosperitate aduse de „recâștigarea suveranității” și de revigorarea niciodată produsă a ceea ce a fost odinioară defunctul Commonwealth.

Nouă nu ne rămâne decât să așteptăm în liniștite și la locurile noastre. Măcar avem timp să citim ce fac ceilalți și cum, la nevoie, se bat pentru drepturile lor.

Citiți aici:

-------------------------------------------------------------------------------------

Rt Hon Grant Shapps MP Department of Business, Energy and Industrial Strategy, 1 Victoria Street, London, SW1H 0NE

27 January 2023

Dear Secretary of State,

Strikes (Minimum Service Levels) Bill

We are writing to you as organisations concerned with the protection of civil liberties in this country to urge you to reconsider the Strikes (Minimum Service Levels) Bill.

The right to strike is a fundamental liberty.

In Great Britain it is already highly constrained by detailed rules concerning balloting, notice periods and picketing.

We believe the proposals for minimum service levels during industrial action will unfairly constrain the activities of trade unions and their members by allowing a further significant and unjustified intrusion by the state into the freedom of association and assembly.

The government has produced no evidence that such draconian measures are necessary. Voluntary life-and-limb cover has long been a feature of industrial action by essential workers.

This Bill has the potential to cause significant damage to fair and effective industrial relations in this country by making it harder to resolve disputes.

Indeed the government itself has acknowledged that minimum service levels risk leading to an increased frequency of strikes.

We are also concerned by the lack of detail in the Bill, and the enormous scope it gives you and your successors as Secretary of State to decide key provisions, including the minimum service levels themselves, free from proper Parliamentary scrutiny.

In particular, the vast power given to Ministers to amend or revoke primary legislation, including Acts that do not even exist yet, is an extraordinary denial of the duty of our elected representatives to legislate on our behalf.

The Bill will expand the power of Ministers over Parliament and employers over workers, undermine rights protections, and inject uncertainty and precarity into the lives of millions of people who may now face dismissal for going on strike.

We urge you to reconsider these plans for an unwarranted curtailment of freedom of assembly and association.

Yours sincerely,

Martha Spurrier, Director, Liberty Justine Forster, CEO, Advocacy Focus Robert Rae, Co-Director, Art27 Scotland Clive Parry, England Director, Association for Real Change Dame Sara Llewellin, Chief Executive, Barrow Cadbury Trust Silkie Carlo, Director, Big Brother Watch Rosalind Stevens, Project Manager, Civil Society Alliance Brian Gormally, Director, Committee on the Administration of Justice (CAJ) Isobel Ingham-Barrow, CEO, Community Policy Forum Megan Thomas, Policy and Research Officer, Disability Wales Ele Hicks, Engagement, Research, and Policy and Influencing Manager, Diverse Cymru Andrea Simon, Director, End Violence Against Women Coalition Clare Moody, Co-CEO, Equally Ours Kyle Taylor, Founder, Fair Vote UK Peter Wieltschnig, Policy & Networks Officer, Focus on Labour Exploitation (FLEX) Clare Lyons, Director of Policy, Advocacy and Campaigns, Friends of the Earth (England, Wales and Northern Ireland) Nick Dearden, Director, Global Justice Now John Gaskell, Chair, Grassroots for Europe Areeba Hamid & Will McCallum, Co-Executive Directors, Greenpeace UK Declan Owens, Co-Chair, Haldane Society of Socialist Lawyers Kevin Hanratty, Director, Human Rights Consortium Northern Ireland Mhairi Snowden, Director, Human Rights Consortium Scotland Yasmine Ahmed, UK Director, Human Rights Watch Deborah Coles, Executive Director, INQUEST Zehrah Hasan, Advocacy Director, The Joint Council for the Welfare of Immigrants (JCWI) Jess McQuail, Director, Just Fair Nimrod Ben-Cnaan, Head of Policy and Profile, Law Centres Network Barry Gale, Group Leader, Mental Health Rights Scotland Fizza Qureshi, CEO, Migrants' Rights Network Zara Mohammed, Secretary General, Muslim Council of Britain Kevin Blowe, Campaigns Coordinator, Netpol Mark Kieran, CEO, Open Britain Kate Flannery, Secretary, Orgreave Truth and Justice Campaign Dhananjayan Sriskandarajah, Chief Executive, Oxfam GB Becky Peters, Director (Interim), People's History Museum, Manchester Police Spies Out Of Lives Lubia Begum-Rob, Director, Prisoners' Advice Service Ariane Adam, Legal Director, Public Law Project Mia Hasenson-Gross, Executive Director, René Cassin, the Jewish Voice for Human Rights Agnes Tolmie, Chair, The Scottish Women's Convention Sue Tibballs, Chief Executive, Sheila McKechnie Foundation Susan Cueva, Chair, Southeast and East Asian Centre (SEEAC) Chris Jones, Director, Statewatch Louise Hazan, Co-Founder, Tipping Point UK Chris Brian, Researcher, Undercover Research Group Katrina Ffrench, Director, UNJUST C.I.C Tom Brake, Director, Unlock Democracy Bob Miller, Secretary, Wearside Amnesty International Joyce Kallevik, Director, Wish Raewyn Jones, Interim CEO, Work Rights Centre