Noutate absolută în arta războiului: în Ucraina, un ONG are oficial dreptul de a importa arme

Nu există vreun precedent, așa că este un subiect care nu trebuie doar semnalat ci, în opinia mea, chiar ar trebui studiat cu atenție deoarece, că vrem sau nu, deschide un capitol cu totul nou în arta războiului, așa cum a fost odinioară codificat în textul Convențiilor de la Geneva.

Fundația „Cominng back alive”, notează cei de la West Observer, „este astăzi singura organizație non-guvernamentală de pe planetă care să ofere armatei naționale lansatoare de rachete cu rază lungă d acțiune și drone de luptă turcești Bayrak TB2 (în valoare de aproximativ 3 milioane Euro fiecare)“.

Avem aici o deschidere de excepțională valoare deoarece, acțiunea fiind legală, permite importul de arme din anume categorii pe care, eventual, guvernele unor țări nu aveau voie, din diverse motive, să le vândă altor state sau să le trimită în război, dar, iată, negustorii de arme pot vinde direct unei organizații umanitare, non-profit, care are un statut special chiar și pe plan fiscal. Caz în care, așa cum puteți vedea aici, varietatea importurilor de arme prin Fundație este absolut extraordinară, de la vehicule blindate pentru infanterie cumpărate de la Brigada 36 Marines a SUA la sisteme optice termale în valoare de 3.344.490 Euro. La data de 26 octombrie 2022, Fundația raportează că a strâns din donații suma de aproximativ 140 milioane dolari, adică, spun ei, o sumă egală cu întreg bugetul pentru apărare al Ucrainei din 2004 sau de 2,5 ori mai mult decât întreg bugetul de apărare al Republicii Moldova pe 2022. Rezultatele sunt chiar spectaculoase și comparați-le chiar cu nivelul dotărilor noi pe care și le-a permis armata noastră: au achiziționat , printre altele (vedeți în text lista extinsă) 514 camioane și 11 vehicule blindate, a oferit echipament de comunicații pentru 150 de batalioane prin transferul de 14.837 de unități radio de campanie... Alt raport, chiar și mai detaliat, poate fi găsit aici.

Dincolo de cifre, oricât ar fi ele de impresionante, discuția logică pentru viitor este dacă, într-adevăr, acest model poate fi extins, trebuie să fie extins sau, dimpotrivă, constituie un răspuns excepțional la o situație excepțională. 

De văzut dacă se vor modifica în acest legislații naționale care să permită apariția unor asemenea recipiente pentru colectarea de finanțări naționale și mai ales internaționale în caz de nevoie, dublând ceea ce era până acum doar clasicul canal de asistență militară oferit de guverne. Este un aspect deosebit de important deoarece dacă, așa cum se întâmplă acum, asemeni acorduri se încheie de între guverne și cel mai adesea, în țările civilizate, sunt condiționate de aprobarea parlamentelor naționale, în cazul în care apare ca intermediar un ONG nu se știe dacă urmează, da sau nu, să mai rămână în vigoare restricțiile care se aplică de unele state pentru exportul unor anumite categorii de arme. A doua mare problemă care va trebui să fie rezolvată legal, în termenii unei legislații internaționale modificate, este asigurarea trasabilității acestor cantități mari de arme achiziționate și distribuite de un organizație cu statut umanitar.

A treia dimensiune care urmează să fie stabilită în viitor este dacă o organizație non-guvernamentală cu profil umanitar trebuie aă beneficieze  de protecția asigurată în termenii convențiilor internaționale în aceleași condiții ca una care distribuie medicamente sau hrană. În acest sens, apare oare o nouă categorie care va avea statutul de „necombatantă” sau, dimpotrivă, va fi asimilată ca actor activ al oricărui conflict?

Sunt întrebări dificile, născute din tragedia unei societăți care este nevoită să treacă de la regulile vieții în normalitate la cele ale supraviețuirii în condițiile unei agresiuni neprovocate și generatoare de o uriașă tragedie care se repercutează acum pe plan mondial, în cele mai neașteptate dimensiuni și domenii.