Miza puciului ratat de extremiștii de dreapta din Brazilia

Acolo, după părerea mea, s-au înfruntat nu numai interese naționale și nu a fost numai o înfruntare motivată de convingeri politice locale între grupările fidele fostului președinte Bolsonaro, prietenul și admiratorul înfocat al lui Trump și cei ai Președintelui Inacio Lula da Silva, fostul sindicalist militant. Pe fond, violența și intensitatea încercării eșuate de lovitură de stat, pare-se pregătită în grabă și oricum, așa cum se întâmplă întotdeauna, foarte bine infiltrată de serviciile de informații, artă că există o grabă reală de proceda la această ultimă încercare de a răsturna ceea ce pare să fie un curent deja instituționalizat în țările din America Latină și America de Sud care au la guvernare partide din zona socialistă.

„Odată cu victoria lui Inacio Lula da Silva în alegerile prezidențiale, America de Sud și America de latină sunt socialiste aproape în întregime... Mișcări apropiate guvernării de stânga sunt acum la putere în Columbia, Brazilia, Argentina, Peru, Chile, Bolivia și Venezuela. În plus, Mexic, Nicaragua, Honduras și Cuba marchează virajul spre socialism din regiune. În acest scenariu în care majoritatea liderilor politici din regiune sunt apropiați din punct de vedere ideologic, America Latină (sau , cel puțin America de Sud) pot începe procesul de integrare demult uitat” – scria Santiago Gomez Hernandez în Latin American Post .

Vă invit să lecturați articolul respectiv deoarece argumentația sa poate oferi o explicație coerentă pentru ce s-a petrecut în Brazilia, căci vorbește la modul concret despre ce ar putea însemna acest proiect comun de integrare continentală, odată ce-ar fi pus pe bazele creării unei monede de schimb unice , reamintind faptul că, deja, Roy Barreras, Președintele Congresului columbian, a reamintit recent idealul unei monede unice similare a ceea ce este EURO pentru UE.

Este posibil? Președintele Braziliei este convins că da și a integrat deja asta în programul său politic pe care l-a exprimat deosebit de clar, transmițând un apel de parteneriat activ greu de ignorat colegilor săi din regiune și, ușor de înțeles, formând o undă de șoc care s-a propagat rapid în zonă și cu mult dincolo de ea.

„Apărarea suveranității noastre înseamnă a apăra integrarea Americii de Sud, Americii Latine și Carabelor în scopul de a menține securitatea regională și a promova dezvoltarea comprehensivă în regiune” – se spune în documentul prezidențial în care se dau și liniile pe care vrea să acționeze, adică reluarea cooperării Sud-Sud cu America Latină și Africa, întărirea MERCOSUR și a UNASUR (Uniunea statelor din America Latină), CELAC (Comunitatea statelor din America Latină și Caraibe) și, desigur, a legăturilor complexe, politice, comerciale și cooperare de altă natură cu statele din BRICS (Brazilia, China, Rusia, India și Africa de Sud).

Apelurile acestea trebuie puse într-un context cu mult mai larg, acela al marii și foarte realei ofensive de de-dolarizare a schimburilor comerciale purtată de China și Rusia și la care a aderat și India, din nevoia de a face față presiunilor generate de criza economică

Cu ce șanse? Teoretic, puține. Practic, situația este în continuă evoluție și poate produce multe surprize în măsura în care „războiul sancțiunilor” a grăbit extrem de tare separarea nu numai între sisteme de securitate și canale politice de cooperare, ci a consolidat și blocajul între sistemele de schimburi economice. Practic, separând acum lumea în două zone din ce în ce mai clar conturate și cu valori antinomice.

De aici, perspectiva ca multe țări să poată vedea ceva avantaje în consolidarea unui propriu sistem de piață de schimburi, pe baza unei monede comune, începând desigur de la dorința lor de a se îndepărta de la dominația de până acum -resimțită ca o povară și formă de neo-colonialism – a monedelor din spațiul occidental majoritar anglo-saxon, dar și ca o formă de facilitare a schimburile  directe între state care, cel puțin în principiu, au un nivel apropiat de dezvoltare și de așteptări. 

Vedem acum ultimul act al Doctrinei Monroe care eșuează în a crea o „curte interioară” de influență a SUA în spațiul Americii Latine și Americii de Sud? Poate că da, însă finalul nu este deloc sigur deoarece, în definitiv, calculele nu se fac pe bază de afinități politice, ci în raport cu capacitatea de supraviețuire economică.