Articole scrise de Laurențiu Sfinteș

La ceas de seară și greu, se fac calcule. Poate mâine e mai bine departe, în siguranță. Războiul a intrat în faza discuțiilor despre teritorii și supraviețuire, a definițiilor despre victorie. Până la care mai este drum lung, iar unii dintre eroii de ieri preferă să afle finalul dincolo.

Din ce în ce mai multe referințe, în această perioadă, la războiul de iarnă. De parcă iarna ar fi o soluție la impasul războaielor. Uneori, însă, iarna este, cu adevărat, anotimpul când se nominalizează învingătorii și învinșii, anotimpul cel mai sincer cu suferința. Iarna 2026? Cine știe...

Nu toate războaiele, nu toate bătăliile trebuie duse până la capăt. Unele sunt, însă, sortite pentru aceasta. Nu știm încă din ce categorie face parte războiul din Ucraina, deocamdată e bine că putem discuta despre armistiții și acorduri de pace. Și că putem spera.

Europa s-a dus la Washington ca să negocieze prin reprezentanți și s-a întors ca să pună în practică ce se negociase anterior în Alaska. Ucraina s-a dus să propună cumpărarea unui armament care nu mai există cu bani pe care încă nu-i are. Doar războiul continuă într-o logică proprie.

La negocierile din Alaska s-a mers pe covorul roșu, mașinile blindate cu număr de Rusia s-au plimbat printr-o bază militară americană, nu s-a semnat nimic dar s-a decis, probabil, totul, ceilalți spectatori, Europa, Ucraina, vor afla în reluare despre ce a fost vorba. Iar noi, după aceea.

Soarta Ucrainei s-ar putea decide departe de ochii lumii, în îndepărtata Alaska, fosta gubernie rusă, actual stat american. Până la urmă, încetarea războiului din Ucraina a rămas o problemă bilaterală, dar din care lipsește Kievul.

S-au întâmplat recent atâtea la Kiev, încât e greu de știut dacă situația se îndreaptă spre victorie sau spre înfrângere, dacă lupta e cu corupția sau cu cei care se luptă cu aceasta, dacă situația mai este sau nu sub control. Și dacă nu e, cine poate aduce speranța ca se va schimba ceva?

Evenimentele se precipită la Kiev și situația devine tensionată și pe front. Negocierile s-au desfășurat ca să fie bifate, Ucraina se scufundă în canicula protestelor, iar temperatura ridicată poate oricând să se transforme în furtună.

Putin a cerut 60 de zile, Trump a oferit 50. Războiul din Ucraina a intrat în faza de resetare, se mută frontul, se schimbă tehnologiile militare. La 1 septembrie se va face bilanțul și se va continua numărătoarea.

Războaiele se încep cu ușurință și se încheie cu greutate. Războaiele cu mulți spectatori au cel mai îndepărtat sfârșit. Sunt precum serialele lacrimogene în care speranța trăiește până la sfârșit deși ea a murit odată cu primele replici.

Când se apropie de faza finală, războiul devine o probă de rezistență în suferință. Toate victoriile anterioare, toate ofensivele, toate jertfele nu vor fi de ajuns dacă nu va fi un soldat din propria armată care să supraviețuiască ultimelor cinci minute de lupte și să tragă ultimul glonț.

Războaiele nu seamănă dar se adună, uneori, mai multe în același timp. Uneori, armistițiul dintr-un război poate ajuta în celălalt, alteori doar îl aprinde și mai tare. Iar pacea vine și mai greu, e drumul lung și e întotdeauna o lebădă neagră ascunsă între sălcii.

În Munții Libanului, războiul trece prin dreptul ferestrei, sub forma rachetelor iraniene care se îndreaptă către Israel. În Kiev, fiecare noapte e o nouă întâlnire cu dronele ruse. Războiul e în jurul nostru, ne însoțește din zori și până în noapte. Și pare că nu vrea să se oprească aici.

În fiecare zi ne trece glonțul războiului pe lângă ureche, dar la începutul lunii iunie a fost foarte aproape să ne și atingă. Războiul din Ucraina tinde să verifice limitele până la care se poate extinde, iar noi nu suntem atenți că se poate apropia momentul când am putea afla că acestea nu există.

Negocierile de la Istanbul au avut loc în timp ce pe pistele unor baze aeriene ruse ardeau încă bombardierele strategice purtătoare de arme nucleare. Între timp s-a mai adăugat pe agenda succeselor ucrainene și un nou atac asupra Podului de la Kerci. Doar pe frontul din Donbas nimic nou.

Pacea nu vine ușor și, câteodată, pare că nu mai vine deloc. Războiul din Ucraina a intrat în etapa negocierilor care pot să dureze, însă, ani de zile. Între timp, pe front, tehnologiile militare seceră vieți cu mijloace de ucis din ce în ce mai sofisticate, mai numeroase, mai ușor de produs.

Negocierile de pace pot semnala apropierea sfârșitului războiului. Sau nu. Ucraina le dorește dacă au ca rezultat imediat un armistițiu și încetarea luptelor. Rusia le folosește ca să rezolve o situație pe termen lung. Cele două opțiuni sunt, deocamdată, greu de reconciliat.

Războiul se poartă în paralel cu tratativele de pace. Lumea trebuie educată că războiul este un accident, deși durează mai mult decât perioadele de pace care trăiesc într-un provizorat perpetuu. În războiul din Ucraina, piesa a început la Istanbul și continuă la Istanbul.

Începutul de mai este momentul când se aniversează victoriile, se celebrează pacea și se pregătesc ofensivele militare de vară. Pentru războiul din Ucraina următoarele săptămâni vor fi decisive asupra cursului pe care îl va urma confruntarea din stepa Donbasului. Va fi armistițiu, va fi pace?

Trecerea de la primăvară la vară este un bun interval pentru pace, și s-a ajuns de multe ori la pace în acest interval, dar și pentru război, și multe ofensive militare au avut loc tot în acest răstimp. Ce traseu va urma războiul din Ucraina? Vom afla în câteva săptămâni. Deocamdată să numărăm...

Pacea e după colț, dar războiul e chiar în fața noastră. Această primăvară ar putea aduce încheierea luptelor, mai sigur, însă, vom înregistra o escaladare a acestora, așa cum se întâmplă când războaiele se apropie de final și combatanții încearcă să atingă, în ultima clipă, sandaua Victoriei.

În Ucraina, războiul continuă, deși echipe de negociatori caută cu febrilitate soluții ca el să se încheie, cel puțin, într-o formă ”înghețată”. Deocamdată, capătul tunelului nu se arată, speranță există, însă, pentru că, până la urmă, nu vă uitați la titlu, toate războaiele au un sfârșit.

Războiul merge mai departe, la fel și negocierile pentru un armistițiu cuprinzător. Deocamdată cel privind protecția infrastructurii energetice este încălcat de ambele părți. Între timp, se discută despre alegeri și despre datorii care trebuie plătite. A treia primăvară de război de-abia a început.

Europa vorbește de pace dar se pregătește de război. Deocamdată doar prin declarații de solidaritate și summit-uri de susținere. Speranța este că SUA se va întoarce, totuși, la sentimente mai bune și va oferi din nou ceea ce Europa, pe cont propriu, nu poate avea: securitate.

Titlul celei de-a treia cărți despre războiul din Ucraina este „Soldați fără frontiere”, pentru că, oricum s-ar numi lupta care se poartă, jertfele sunt ei, combatanții care luptă și suferă și mor cu adevărat.

Războaiele se pornesc ușor și se încheie greu. Armistițiul este o etapă, nu neapărat obligatorie, către pace. Simpla sa invocare arată că nici pacea nu ar trebui să fie departe. Deocamdată, mingea se află în curtea Rusiei, rămâne de văzut cu ce reguli se va juca acest meci diplomatic.

Deși se vorbește din ce în ce mai mult de pace, războiul continuă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Iar, la nevoie, ofensivele se pot muta și sub pământ, imaginația încleștării fiind fără limite și fără scrupule.

Ultima vizită a președintelui Zelenski în Biroul Oval s-a lăsat cu scântei. Spectatorii prezenți la spectacol au fost martorii unui nou tip de diplomație publică, practicat în urmă cu decenii și în școlile noastre, elevul neascultător pus la colț pe coji de nucă.

Întoarcerea la 180 de grade a abordării SUA față de situația din Ucraina, a produs multă stupefacție în cancelariile europene obișnuite să primească mesajele în cască, dar, încet – încet, se caută azimutul ajutător.

După ce secretarul apărării, Pete Hegseth, le-a explicat colegilor europeni, că politicile de securitate europene trebuie să facă dreapta - mprejur, pe 13 februarie vicepreședintele JD Vance a fost și mai radical.

Ziua de 12 februarie 2025 reprezintă începutul sfârșitului pentru războiul din Ucraina. Când la Casa Albă se încingeau și liniile telefonice internaționale, secretarul apărării, Pete Hegseth, transmitea Grupului de Contact pentru Ucraina, pe puncte, noua abordare a SUA privind acest conflict.

Pentru Ucraina, luna februarie a debutat în forță, deși în multe din evoluții, Kievul este doar un subiect și nu un participant. SUA, dar și Rusia, au semnalat că au poziții asemănătoare în privința organizării de alegeri în Ucraina, pentru a permite negocierea păcii.

De ce e important și un punct de vedere chinez asupra războiului din Ucraina care, desigur, nu se aliniază cu ceea ce media occidentale, liderii vestici, promovează ca narațiune? Poate și pentru faptul că acesta a devenit un conflict proxi nu numai pentru Washington dar și pentru Beijing.