Cu lasoul prin staulul democrației
0Sub impulsul oferit de SUA, care a arătat cum trebuie rezolvată rapid o criză folosind lasoul pentru a aduce la ordine, și la arest, președinții scăpați din staulul democrației, liderii europeni au accelerat team-buildingul pentru pace și au ajuns la un consens privind ce se poate face în Ucraina.
Negocierile pentru soluționarea conflictului din Ucraina au făcut punte peste ani, de la mijlocul lunii decembrie 2025 către începutul lunii ianuarie 2026, axate în această perioadă în special pe definirea și asumarea colectivă, de către partenerii Ucrainei, a ”garanțiilor de securitate” oferite Kievului.
Restul planului este, se știe deja, 90 – 95% definit, rămâne detaliul că trebuie să-l accepte și Moscova.
Sub impulsul oferit de SUA, care a arătat cum trebuie rezolvată rapid o criză folosind lasoul pentru a aduce la ordine, și la arest, președinții scăpați din staulul democrației, liderii europeni au accelerat și ei team-buildingul pentru pace și au ajuns la un consens privind ce se poate face în Ucraina, pentru ca să se termine o dată cu haosul din estul continentului.
Sigur, ”situația e complicată”, vorba premierului britanic Keir Starmer, întrebat fiind despre respectarea ”legii internaționale”, pentru că în timp ce atenția europenilor se îndreaptă către est, către amenințarea venită din Rusia, ba chiar și de dincolo de Rusia, o umbră se ridică și din spate, nu se știe dacă ochiul cu nod al funiei nu se rotește și pe deasupra celor cu reguli și principii.
Altfel totul este bine, lumea e hotărâtă și cu soluții, acestea se pun pe hârtie, se exprimă puncte favorabile de vedere, se face poza de grup.
Publicația ucraineană ”Ukrainska Pravda” preia o declarație a președintelui Zelenski în care acesta afirmă că se lucrează la planul de pace iar documentele (sau unele dintre ele...) vor fi gata de semnare în cursul lunii ianuarie.
Aceeași determinare pare a fi și față de o necesară întâlnire cu liderii ruși, inclusiv cu președintele Putin, ”în orice format”, singura problemă fiind ca nu cumva aceștia ”să se teamă de o astfel de schimbare la față” a conducerii ucrainene (știți, e încă în vigoare un decret care spune ”Niet” negocierilor directe cu președintele rus...) - citatul nu e exact desigur, dar pe aproape - inamicul fiind, se știe, fricos și scump la vedere.
Nu e întâmplător accentul pus pe acest curs al evenimentelor care poate duce către pace.
Anul 2026 trebuie început într-un ton optimist pentru că e o oarecare cutumă în evoluția unui calendar, care spune că așa cum bate primul gong la începutul lunii ianuarie, așa va răsuna tot anul pe parcursul celor douăsprezece luni care dansează pe ața timpului până la sfârșitul lui decembrie.
Iar anul care începe nu va fi ușor, tocmai preia din mers, mai ales pentru Ucraina, ”greaua moștenire” a anului trecut:
- 2025 nu a adus nici pacea, nici armistițiul de care s-a vorbit atât în ultimele 365 de zile, deși au fost organizate multe conferințe pregătitoare prin locuri idilice cu munți în fundal și s-au elaborat atâtea planuri de pace sau armistițiu, fără număr, fără număr;
- 2025 a fost cel mai dificil an al acestui (deja) lung război, cu cele mai multe rachete, drone, bombe aruncate peste tranșee și orașe, cu cele mai multe distrugeri, atât pe linia frontului cât și departe, în adâncimea teritoriilor celor două state direct combatante. ”The Wall Street Journal” calculează că rușii au trimis în Ucraina în 2025, peste 52.000 de drone, de câteva ori mai multe decât cele 14.000 de drone utilizate în anii 2022 – 2024. Cum și Ucraina are resurse masive la această categorie de tehnică, este de așteptat ca și de partea Kievului cantitățile să fie de același nivel;
- 2025 a fost anul în care dosarele de corupție au ajuns până la cel mai înalt nivel, au provocat cutremure la vârful puterii de la Kiev care au dus la demisii și demiteri. Întreaga structură din jurul președintelui Zelenski este acum schimbată, începând cu conducerea administrației prezidențiale, în fond organismul care conduce Ucraina și direcționează politică internă și externă a țării. Dar și la guvern sunt oameni noi, s-au schimbat și șefii serviciilor de informații, totul pe fundalul presiunii militare sporite din partea Rusiei;
- 2025 este și anul în care s-a vorbit cel mai mult despre potențiale alegeri, despre posibili candidați, luna decembrie aducând și mai aproape perspectiva ca în curând să se întâmple și acest lucru de neimaginat anterior, dar devenit necesar ca urmare a condiționărilor impuse de un potențial acord de pace. Se anticipează o întoarcere de la Londra a generalului ambasador Zalujnîi, cel vehiculat ca soluție de rezervă pentru conducerea țării, dacă se va întâmpla în perioada imediat următoare să fie nevoie de cineva care să semneze. Revenirea sa, negată deocamdată, ar putea fi un indiciu că evoluțiile se precipită;
- 2025 a fost anul în care teritoriile ocupate de ruși s-au mărit în progresie aritmetică, totalul – în jur de 5.000 – 6.000 kilometri pătrați - fiind deja egal cu suma anilor anterior (2022 nu se pune, a fost anul pentru reglarea forțelor, ruse, ucrainene, sau de primprejur). Dacă ritmul continuă, în anul 2026, teritoriile revendicate de ruși din cele patru regiuni deja anexate, dar aflate în prezent sub control ucrainean, pot fi șterse de pe agenda negocierilor;
- în anul 2025, fiecare parte a înregistrat pierderi record în oameni și tehnică, dar nivelul acestora e greu de calculat cu exactitate întrucât toate informațiile publice sunt sub zodia propagandei și a exagerărilor. Cele mai utilizate date la nivel oficial de către cele două tabere sunt de 400.000 – 500.000 de morți, răniți și dispăruți, doar în acest an, desigur doar la inamic. Suprapunând și adunând aceste estimări, se poate ajunge către un milion de oameni sacrificați în 2025 pe altarul impotenței politice, lipsei de soluții pentru încetarea acestui conflict.
Anul care începe ar putea să fie ultimul an de război și primul an de pace.
Măcar noi să fim optimiști, dacă ceilalți se rețin.
Iar podul de trecere către o perioadă post conflict, de pace sau armistițiu, nu are chiar așa mare importanță definiția soluției, nici măcar nu e atât de îndepărtat.
Sunt câteva lucruri de rezolvat și imediat suntem acolo:
- Rusia să accepte discutarea planului propus de combinata Kiev – Bruxelles – Washington și să nu emită mari pretenții de schimbare a unora dintre prevederile sale. Șanse minime să se întâmple acest lucru, chiar dacă de la Kremlin va veni un răspuns diplomatic de genul ”vom trăi, vom analiza și vom vedea”. Trecerea de la o etapă de negociere la alta se face într-un interval de câteva luni de tatonări astfel că, și dacă Moscova va accepta în final un acord cu câteva retușuri, prima jumătate a anului 2026 va fi compusă din lupte pe front și negocieri în culise;
- Europa / Uniunea Europeană & partenerii să fie capabilă să suporte financiar, economic și militar Kievul. Pe hârtie și în fața microfoanelor, orice e posibil. Realitatea este, cum s-a mai spus, complicată, activele rusești din băncile belgiene s-au ascuns după scutul rigorilor financiare internaționale, prin preajmă e o criză economică, cetățeanul european are și el niște nevoi, mai și votează, din când în când, chiar dacă o face cu bandana căzută pe frunte;
- Rusia să nu mai poată continua, din motive de epuizare și lipsă resurse, războiul actual desfășurat împotriva structurii energetice și de transport ucrainene. Sigur, lovirea de către ruși a sistemului energetic național ucrainean nu e o noutate, nici distrugerea căilor ferate, dar ultimele două luni de război au înregistrat un tempo de atacuri neîntâlnit anterior, cu perspectiva unui blocaj total al economiei Kievului, al porturilor sale la Marea Neagră, al asigurării logistice a frontului. Dacă Ucraina va putea depăși această perioadă, s-ar adeveri prognozele negative privind resursele adevărate ale Rusiei. Dar dacă nu?;
- Rusia să nu poată accelera ofensiva cu pași chinezești pe care o desfășoară în prezent pe aproape toată linia frontului. Multă lume din media folosește o expresie pretențioasă ”câștiguri incrementale” pentru a defini ceea ce obțin rușii pe linia frontului. Adică ceva nesemnificativ, ce sunt câteva sute de kilometri pătrați pe poza unei hărți la scară mare? Și, desigur, aceste câștiguri sunt cu multe pierderi, ”cu un preț exorbitant în oameni și resurse!”. Totuși, pentru o comparație explicativă, teritoriile ocupate de ruși în Ucraina sunt egale cu suprafețele combinate ale Austriei și Olandei. Poate pentru Rusia celor unsprezece fuse orare nu e mult, dar pentru Europa dimensiunile teritoriale sunt altele. Iar miza Donbasului nu e numai teritoriul, dar și resursele sale, unele din cele mai mari din întregul continent. Revenind la pasul ofensivei ruse, Kievul speră ca acesta să fie bătut pe loc. Dar dacă nu?;
- SUA / Administrația Trump să revină la gânduri mai bune privind soluționarea conflictului din Ucraina. Adică la o abordare care să se apropie mai mult de ceea ce își doresc Ucraina și UE, mai mult accent pe integritatea teritorială a țării, mai multă presiune pe Moscova, mai multă încredere acordată soluțiilor prezentate de partenerii din NATO ai Washingtonului. În recenta Strategie de Securitate a SUA, se precizează că ”mulți europeni privesc Rusia ca pe o amenințare existențială”, documentul detașându-se, parcă, de această abordare, promovând, în schimb, ”stabilitatea strategică” vis-a-vis de Kremlin. Prezența negociatorului american Steve Witkoff la reuniunea ”Coaliției de Voință” de la Paris, după ce, în decembrie, a spus ”pas” unei întâlniri cu liderii europeni adunați cu un prilej similar, pare, însă, a indica faptul că pentru SUA, ceea ce se întâmplă în Vestul Atlanticului rămâne în Vestul Atlanticului, situația din Europa (adică umbra aceea provocată de mânuirea energică și la ceas de noapte a lasoului) fiind cu totul altceva.
Dar dacă nu?
Se încarcă comentariile...
