Următoarele 50 de zile de război

Foto: Twitter / X

La un război care se prelungește sunt momente când pare că s-a ajuns la o răscruce, la o cumpănă de timp și încleștare când se poate lămuri direcția conflictului.

Când finalul devine mai predictibil pentru mulți dintre cei care i-au urmărit evoluția și care au continuat să spere că favoriții lor vor câștiga înainte de prelungiri.

Această percepție e valabilă pentru comentatorii din ambele tabere, chiar dacă se află undeva la galerie, mai departe de stepa gazon pe care se duc luptele.

Emoția e aceeași chiar și acolo, de unde, se spune, terenul se vede mult mai bine și tacticile folosite de cele două echipe pot fi evaluate la o scară mai mare.

Ce se întâmplă, însă, când apare cu adevărat un astfel de moment, dar el e plin de evoluții și decizii contradictorii, lăsând fiecărei părți impresia că zeița Fortuna e de partea ei și că, sorții zâmbesc, poate vor și râde în curând?

În realitate... nu mare lucru, fiecare parte se bucură de această clipă înșelătoare și speră că și balanța se va înclina de partea sa.

Într-o declarație făcută după o convorbire telefonică recentă cu președintele Putin, ceva mai puțin prietenoasă decât ne-am obișnuit să se întâmple, președintele Trump a afirmat că e dezamăgit de abordarea liderului rus și că a venit timpul să impună Rusiei și termene stricte în interiorul cărora să rezolve problema conflictului cu Ucraina, de pildă prin semnarea unui armistițiu.

Altfel...

Altfel se vor întâmpla o serie de lucruri rele la adresa Moscovei, începând cu niște sancțiuni mult mai severe.

Trump a evocat și o potențială creștere a tarifelor de 100% pentru toate statele care importă petrol și gaze din Rusia, dar există și o propunere în Congres de 500%.

Și mai sunt și sancțiunile secundare, care și ele vor fi drastice...

Se va trece la fapte după 50 de zile.

Conținutul convorbirii care a produs atâta amărăciune liderului de la Casa Albă este cunoscut prin comunicate de presă, vagi și diplomatice, dar pe lângă acestea se mai strecoară, nu se știe cum, și câte o informație de la surse, familiare, desigur, cu ceea ce s-a discutat, în care se afirmă că Putin ar fi enunțat și el, în treacăt, un termen propriu.

E vorba de 60 de zile, interval în care forțele ruse vor executa operațiuni ofensive intensificate în Ucraina, nu ceea ce se întâmplă acum, pentru a ocupa și restul teritoriului aflat sub control ucrainean în cele patru regiuni revendicate.

Deci urmează 50 de zile de așteptare și meditație - varianta Trump, 60 de zile de foc și pulbere - varianta de la răsărit.

Cele două termene sunt doar aparent diferite, anunțul făcut de președintele Trump producându-se la vreo zece zile după respectiva convorbire, 60 minus 10 egal 50, curat coincidență.

Foto: Twitter b/ X

Anunțul a fost semnificativ pentru că a avut loc pe timpul unei întâlniri la Casa Albă cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, ceea ce transferă o mare parte din greutatea lui și pe umerii Alianței.

Pe scurt și în traducere aproximativă situația s-ar prezenta astfel: cineva, persoană importantă, de profesie dictator, a declarat confidențial că ar avea nevoie de vreo 60 de zile ca să adune ce mai e de adunat de pe front, teritorii adică, altcineva, persoană mega – MAGA – importantă, a răspuns, tot confidențial, că îi oferă acest răgaz cu condiția să se rezolve până atunci problema, altfel... v-am explicat deja.

De unde știm noi asta?

Eh, ce mai e un secret în lumea de azi?

Nu sunt convins că situația stă așa cum e descrisă mai sus și cum e interpretată de cei care cred că și doi prieteni sinceri și plini de bune intenții se pot certa la un moment dat.

A fost, este și va fi doar business de pace și război de la un capăt la altul.

Foto: Twitter / X

E destul de greu să oprești un război când părțile încă dispun de resurse și hotărâre pentru a-l continua, dar ceva se întâmplă, altfel nu ar fi apărut informațiile despre aceste termene, nu s-ar fi înregistrat și o escaladare a ajutorului militar american pentru Ucraina, în contradicție cu pozițiile anterioare ale SUA de ieșire treptată din acest conflict.

Fostul consilier al președintelui Trump în mandatul trecut, e vorba de John Bolton, își freacă deja mâinile anticipând ce declarație va avea, în jurul datei de 1 septembrie, fostul său șef din perioada 2018 – 2019: "I'm done, this is Europe's war"  / „Am terminat, acesta este războiul Europei”

Ceva se întâmplă, spuneam, dar mai sigur este că nu în direcția păcii, cât a unei noi redistribuiri a responsabilităților în ceea ce privește sprijinirea Ucraina.

Cum acest lucru nu poate avea loc peste noapte, e nevoie de o perioadă demonstrativă în care SUA să arate că a mai făcut o încercare de rezolvare a conflictului, dar dictatorul nu (mai) e prietenul și confidentul pe care îl știa Trump, e timpul să intre în scenă un influencer de ultimă oră pe nume Geografia, în definitiv războiul este pe teritoriul european, e foarte clar cine trebuie să se implice mai mult.

Asta e, parteneri europeni, e curtea voastră, ursul e la gardul de la Răsărit!

Dacă ar fi fost ușor, războiul ar fi putut să se încheie după cele 17 pachete anterioare de sancțiuni,  după cele câteva sute de miliarde de dolari și euro cheltuite pentru a ține Kievul în echilibru, după ce au fost transferate către Ucraina câteva milioane de proiectile, câteva sute de tancuri, câteva zeci de avioane de luptă, după ce media corporatistă occidentală a stabilit, cu mărturii emoționante, unde se află binele și unde e rădăcina răului, cine are înălțime morală în acest conflict și cine nu.

Dar nu s-a întâmplat, astfel că (și de această dată) 50 de zile, 60 de zile, 17 sisteme Patriot etc., sunt doar niște numere, niște borne pe lângă care trece în continuare drumul războiului fără sfârșit.

Poate, în aceste două luni care vor urma,  conflictul ar putea avea răsturnări neașteptate de situație.

Rusia nu e atât de slabă cât s-a sperat, dar nici atât de puternică pe cât se crede, altfel nu ar fi apelat la ajutorul  Iranului și al Coreii de Nord.

Ucraina pare a fi la limita resurselor, umane și materiale, dar războiul impus i-a devenit a doua natură, ajutorul care încă vine dinspre Vest o menține capabilă să țină în echilibru un front de peste 1000 de kilometri, să atace uneori cu îndrăzneală ținte din adâncimea teritoriului rus.

Dar ceva se întâmplă, cel mai probabil în domeniul tehnologiei războiului.

Foto: Twitter / X

Cele două luni par a se suprapune peste cumpăna trecerii de la războiul de uzură, care durează deja de un an și jumătate, la războiul manevrier purtat cu ajutorul dronelor.

Comandantul forțelor ucrainene, generalul Olexandr Sirskii, aprecia, în urmă cu câteva luni, că dronele ucrainene au atacat și distrus, într-un interval de 30 de zile, aproximativ 80.000 de ținte inamice, forță umană și echipamente.

De atunci, era aprilie, fiecare lună care a trecut a adăugat 8 – 10% mai multe ținte, astfel că ne apropiem de dublul acestei estimări.

O estimare recentă (Defense Express, 7 iulie) pune nivelul producției de drone în Ucraina la 200.000 de bucăți pe lună.

Majoritatea analiștilor apreciază că și rușii produc și dispun de un număr cel puțin egal de drone luptătoare (de recunoaștere, de atac, sinucigașe), cele utilizate pe linia frontului.

Iar în privința celor de mari dimensiuni, de tip Geran – 2, diferențele sunt și mai mari.

În curând, deasupra fiecărui soldat, rus sau ucrainean, ar putea să se afle o libelulă digitală veninoasă, iar deasupra fiecărui sat sau oraș, a fiecărei aglomerări de oameni și echipamente, vor staționa răbdătoare roiuri pestrițe de drone specializate să observe, să atace, să distrugă.

Cum să mai desfășori manevre ofensive pe stil clasic în aceste condiții?

Un articol din ”The Economist” prezintă varianta ucraineană a războiului digital, bazată pe o inițiativă din 2024 a ministerului digitalizării, numită ”Armata dronelor”.

La acel moment era vorba doar de achiziția de drone, dar s-a evoluat către o componentă virtuală, în care operatorii de drone sunt stimulați să intre în competiția distrugerii unor ținte cât mai valoroase pentru a obține bonusuri sub formă de puncte, utile pentru a putea primi noi aparate în locul celor deja distruse.

Pentru distrugerea unui tanc inamic se pot primi 15 drone, pentru uciderea unui operator drone chiar mai multe.

Pentru un soldat ucis erau două drone, s-a ajuns la șase.

Totul este înregistrat și vizualizat,  e un război în care e ușor să faci bilanțurile și să aduni punctele.

Iar punctele bonus te pot îndepărta inclusiv de aliniamentele războiului, putând fi transformate în vacanțe binemeritate, sau, de partea cealaltă a frontului - pentru că și acolo trebuie să funcționeze un sistem de recompense -, în apartamente în noile cartiere ale Moscovei.

În funcție de etapa războiului, numărul de puncte pentru o anumită țintă poate crește sau scade, acesta fiind un indicator foarte realist privind cât mai contează o viață de om sau ce categorii de tehnică fac diferența pe câmpul de luptă.

Războiul e descentralizat, mirosul sângelui nu se mai simte prin pixelii ecranului, e un simplu joc, violent și plin de adrenalină, imun la realitățile crude ale frontului, până la momentul când locația operatorului devine la rândul ei țintă.

Acest tip de război virtual a început în anii 90 în Irak, s-a dezvoltat în conflictele ulterioare din Afganistan, Orientul Mijlociu, Karabahul de Munte, e aproape de perfecțiune în Ucraina.

Cumpăna acestei veri a debutat la începutul lunii iulie 2025 și se va încheia peste 50 de zile.

Între timp războiul va fi transferat pe tabletă și persoană fizică.

Și va continua...