Se trage cortina?
0Nimic nu e mai sigur ca un război în desfășurare și nimic nu e mai nesigur ca un plan de încheiere a lui. Noul proiect de acord de pace în 28 de puncte, apărut din spuma media, încearcă să realizeze contrariul. În paralel cu războiul propriu-zis, a început și războiul pentru pace în Ucraina.
E un titlu arogant, nu-i așa?
De când cineva din sală poate avea aroganța să creadă că o piesă de teatru se apropie de sfârșit?
Războiul, ca și teatrul sau filmul, are criticii săi, analiștii săi, unii chiar cu trecut pe scenă, numai că și-au ieșit din mână, le-a devenit costumul / uniforma prea largă, au început să uite replicile, nu mai știu să înțepe cu sabia sau penița nici măcar un zmeu de carton.
Și conținutul e arogant, nu-i așa?
Dar ce poți să faci când evoluțiile sunt cam în acest fel:
· în 2022, la foarte scurt timp de la invazia armatei ruse în Ucraina, la solicitarea părții ucrainene au avut loc negocieri și s-a ajuns la un acord care era cât pe-aci să se încheie la Istanbul. În acea primăvară a anului 2022, însă, Administrația SUA de atunci, secondată cu avânt și prezență fizică impetuoasă de către premierul britanic Boris Johnson, a făcut presiuni asupra Kievului să nu accepte acordul și să continue lupta, angajându-se să o sprijine material și financiar, sigur și militar, chiar dacă nu direct cu ”boots on the ground”;
· trei ani și jumătate mai târziu, în anul 2025, la sfârșit de noiembrie, se discută din nou despre un acord de pace și SUA – cu o altă Administrație, asta e, nu aduce anul ce aduc alegerile americane – face din nou presiuni asupra Kievului, dar invers, de această dată, să accepte acordul de pace pregătit din vară dar strecurat de-abia acum către presă de un anume domn ”K”.
Să fie domnul general și negociator american Joseph Keith Kellogg Jr.?
Sa fie domnul negociator rus Kirill Dimitriev?
Se poate lesne observa că în cazul primului, sunt doi de ”K” în nume, iar dacă mai adăugăm și că, la o zi după apariția planului în presă, generalului i s-a comunicat că, de la 1 ianuarie, nu mai e nevoie de serviciile sale, parcă devine mai clar cine și ce a făcut.
Dar, de fapt, asta contează atât de puțin.
Cum spuneam, e un pic ironic, dacă nu s-ar petrece pe un fundal de tragedie națională, ca, la un interval de doar câțiva ani, marele prieten să-ți spună mai întâi să lupți până la capăt, iar, ulterior, să te oblige să lași totul baltă, are el un aranjament mai bun pentru tine.
Apariția acestui plan, indiferent de condițiile în care s-a făcut, a fost urmată de o febrilă activitate diplomatică, ceea ce demonstrează că s-a ajuns la o conjunctură în care părțile, din motive diferite, doresc o încheiere a conflictului și acționează în consecință.
Nu se știe dacă planul de 28 de puncte va rezista acestor tratative de acomodare a pozițiilor.
Deja există un contra plan european de 24 de puncte, deja negociatorii ucraineni (delegația de la Kiev e condusă de șeful administrației prezidențiale, Andrii Iermak) prezenți la Geneva declară că noul plan convenit cu americanii nu mai seamănă cu varianta inițială și ar fi ajuns acum la 19 (12?) puncte.
Sunt, însă, câteva elemente în planul de 28 de puncte care marchează o schimbare de atitudine față de Rusia, trădând, probabil, o grabă din ce în ce mai vizibilă a Administrației Trump de a degaja – știu, nu e un termen chiar analitic – din capcana periculoasă și complicată a războiului din Ucraina.
Și nu e vorba doar de reorientarea spre Asia / China, cât și de nevoia de a concentra cât mai multe resurse pentru retrezirea economică și financiară a SUA.
Nu enumăr decât câteva din aceste ”noutăți” din planul venit de nicăieri, într-o zi de noiembrie 2025:
· se închide perspectiva ca Ucraina să devină membru NATO (teoretic, nici Administrația Biden nu manifesta entuziasm în această direcție, dar era mai mult așa gen ”noi știm, ei știu, toți știu că nu va fi un viitor pentru Kiev în Alianță, dar nu are rost să spunem asta cu voce tare, acum, când e război, scade moralul”. Planul celor 28 de puncte o spune cu subiect și predicat;
· teritoriile revendicate de Moscova, Crimeea și cele patru noi regiuni anexate în 2022, sunt recunoscute ca aparținând Rusiei, inclusiv cu zonele din Donbas care acum sunt sub controlul Kievului. Regiunile Herson și Zaporojie vor avea înghețate actualele linii de contact iar statutul lor rusesc va fi de facto, nu de jure, dar chiar și așa planul cere respectarea acestor granițe (!?) provizorii;
· pentru supravegherea problemelor de securitate după aprobarea acestui plan va avea loc un dialog între SUA – NATO (care e 50% SUA) – Rusia, Europa nu e parte decât prin statele din Alianță;
· armata ucraineană nu poate depăși un plafon de 600.000 (sau 800.000?) de militari, vor fi limitări și la anumite categorii de echipamente militare;
· reconstrucția Ucrainei se va face cu banii Rusiei, din fondurile înghețate, și ai Europei (e bună și Europa la ceva!), 100 de miliarde de dolari de la fiecare. Un profit de 50% din utilizarea banilor rusești se va îndrepta către SUA. Ce mai rămâne din activele înghețate rusești se va folosi pentru proiecte comune ruso – americane;
· Rusia va reveni în G-8, sancțiunile vor fi ridicate treptat, economia rusă se va deschide pentru cooperarea cu cea americană;
· centrala nucleară de la Zaporojie va trece sub controlul AIEA, va fi redeschisă și energia produsă va fi împărțită egal între Kiev și Moscova;
· Ucraina va organiza alegeri în termen de 100 de zile de la acceptarea acestui plan;
· se va acorda o amnistie generală (deci și celor urmăriți de diferite instanțe pentru crime de război?);
· președintele american va supraveghea îndeplinirea prevederilor acordului de pace printr-un ”Consiliu al păcii”.
Dacă e să mă întrebați pe mine, cel mai delicat punct pentru autoritățile actuale de la Kiev este cel despre organizarea de alegeri la 100 de zile după semnarea acordului.
Oricine semnează din partea Ucrainei va avea o viață interesantă și intensă începând cu a 101-a zi de la acest moment, poate și mai devreme.
Cum spuneam, planul se discută, mai e drum lung până departe, dar, dacă s-a ajuns aici, e un semn că evoluțiile se pot precipita.
În direcția păcii, ar fi cel mai bine.
Și acum o scurtă analiză de situație, doar avem un război în imediata vecinătate, tot așa, pe puncte:
· planul a fost o surpriză prin modul de apariție pe piață. Faptul că s-a trecut imediat la negocieri arată, totuși, că el era copt și aștepta doar momentul culegerii;
· probabil evoluțiile de pe front au fost declicul care a dus la precipitarea evenimentelor. Oricât ar coafa situația suporterii Ucrainei, războiul nu curge în favoarea Kievului;
· cele șapte ”buzunare”, care reprezintă tot atâtea direcții principale de ofensivă ale armatei ruse – Kupiansk, Pokrovsk, Liman, Seversk, Konstantinovka, Guleaipole și Orehov – s-au făcut șase (după căderea orașului Kupiansk), vor fi în curând doar cinci (în Pokrovsk se duc lupte de ”curățire” a cartierelor de nord și nord – est). Pokrovsk e un oraș de aproximativ 60.000 de locuitori la pace, Kupiansk de vreo 40.000, ambele acum au doar câteva sute de locuitori ascunși prin subsolurile blocurilor și beciurile caselor. Localități de mărime mijlocie, nu pot fi ignorate;
· perspectiva din teren, la acest moment, arată o posibilă victorie rusă și aproape o imposibilă recuperare a teritoriilor pierdute de către Ucraina. Nu e o situație dorită, nici așteptată, nici morală, dar asta e;
· armata ucraineană continuă să lupte cu îndârjire, având din ce în ce mai puține resurse, dar nu e, nu va fi de ajuns;
· oricând poate avea loc o rupere bruscă a frontului, războiul de uzură s-a cam încheiat;
· planul favorizează Rusia pentru că situația favorizează Rusia. Cu cât va dura mai mult până la încheierea unui acord de pace, cu atât va fi mai greu pentru ucraineni;
· proiectul de acord din 2025 e sigur mai defavorabil Kievului decât cel din 2022, care era și el mai rău decât acordurile de la Minsk. În ritmul ăsta...;
· proiectul îi exclude pe europeni pentru că opțiunea Bruxelles-ului nu e în favoarea păcii (condițiile cerute Rusiei nu vor fi acceptate de Moscova, e ca și cum perioada de după 2014 ar fi ștearsă cu buretele). Bruxelles-ul știe că SUA vrea să iasă din această regiune, de aceea războiul e o pârghie de presiune și în direcția Washington-ului;
· continuarea luptelor îngustează și mai mult paleta de opțiuni a Kievului. Ucraina nu poate refuza un nou plan de pace, de aceea încearcă să obțină prin negocieri ceea ce nu mai poate obține pe câmpul de luptă;
· situația nu e simplă nici pentru Administrația Trump, sunt și la Washington presiuni interne pentru ca sprijinul SUA pentru Ucraina să continue, nu e atât de simplu nici la Kremlin, unde există și oameni, nu puțini, nu lipsiți de influență, care cred că un acord de pace încheiat prematur ar lăsa Rusia fără perspectiva recuceririi unor teritorii care i s-ar cuveni (Harkov și Odessa, în primul rând);
· faptul că nimeni nu e mulțumit cu acest proiect de acord arată că este un document relativ echilibrat – încă o dată, în relație directă și cu situația din teren – și că ar putea fi un punct de plecare;
· rolul cel mai important este cel al SUA, care poate continua să încerce rezolvarea punctelor controversate sau se poate retrage, pur și simplu;
· că veni vorba, printre aceste puncte controversate se numără două la care Rusia va spune fie ”pas”, fie va cere să se arate cărțile:
1. e greu de crezut că Rusia va accepta folosirea activelor sale bancare înghețate în Europa și SUA pentru a finanța reconstrucția Ucrainei. Tot aici ar putea fi inclusă și propunerea privind centrala nucleară de la Zaporojie;
2. încă se crede că Rusia este foarte interesată de ridicarea sancțiunilor bancare și economice. Sigur că ele au avut un impact negativ asupra economiei ruse, dar, la acest moment, Rusia este deja orientată în altă direcție, și-a creat alte instrumente economice și bancare, decuplarea de Europa și SUA este un fapt împlinit. Ridicarea sancțiunilor e utilă pentru Moscova, dar nu urgentă;
· în contextul extinderii geografice, politice și economice a BRICS, pentru SUA problema ucraineană a devenit deja o chestiune colaterală;
· dacă Administrația Trump va continua să se concentreze pe Asia, poate va fi o șansă pentru pace în Europa.
Inițial, Thanksgiving Day / Ziua Recunoștinței, adică joi, 27 noiembrie 2025, ar fi fost data limită pentru răspunsul Ucrainei la acest proiect de acord.
Termenul s-a deplasat, însă, către momentul în care ”se va întâmpla când se va întâmpla”, vorba președintelui Trump.
Urmează Crăciunul...
Se încarcă comentariile...
