La Est, prin Nord - Vest. 7 probabilități posibile înainte de întâlnirea Trump - Putin

Foto: Twitter / X

Câteva generalități plictisitoare despre adevăr.

Într-un război la vedere, dar în care cel puțin jumătate din această planetă are un interes sau altul, este cel mai ușor să ascunzi adevărul.

Nu pentru că adevărul ar fi foarte complicat, greu de înțeles și de mânuit, doar că există ceva deasupra adevărului, la fel, un lucru simplu, care se numește interesul celui care îl caută.

Când interesele sunt diferite, adevărurile sunt acceptate numai dacă ele corespund acestora, contingente extinse de ziariști, bloggeri, formatori de opinie, centre de studii și cercetări, pictează propria realitate a conflictului, iar armate de analiști, observatori, comentatori, scriitori de discursuri lucrează pentru a face mai ușoară misiunea liderilor politici de a transmite propriile variante despre interese și despre adevăr.

Într-un război la vedere, sfârșitul acestuia poate fi în funcție de evoluțiile de pe front - și, în acest caz, adevărul este cel perceput de luptătorii din prima linie - dar poate fi și ca urmare a unor aranjamente de la un alt nivel, unde se știe că acest război este doar o simplă bătălie, interesele sunt mai largi, ele trebuie satisfăcute chiar dacă, în proces, adevărul particular, de exemplu, al războiului din Ucraina, este doar o statuie de ceară la care lucrează concomitent sculptori din școli artistice diferite.

În acest al doilea caz, adevărul rămâne o variabilă pe care o cunoaște doar un cerc restrâns de inițiați, în formă pură va fi conservat în spatele ușilor închise, iar într-o formă alterată, dar comestibilă, va fi livrat și cetățenilor, au și ei dreptul la informație.

Să fie primită!

Există o întreagă literatură de specialitate despre scara de utilizare a acestor termeni - probabil, posibil - atunci când se realizează scenarii de analiză de informații, ce e posibil nu ajunge neapărat probabil, ce e probabil poate nu se întâmplă, în timp ce poate apărea din senin ceva considerat imposibil și improbabil care răstoarnă totul.

Uneori e o lebădă neagră, alteori este doar un adevăr care erupe fără veste și fără aprobare, uneori așteptăm să pice zarurile.

Și cu asta, basta generalitățile.

Foto: Twitter / X

Așadar, 7 probabilități posibile despre ce se va întâmpla săptămâna viitoare

1.     probabil, va fi o întâlnire Trump – Putin și punctum. Sigur, dacă se va întâmpla, ea nu va fi rezultatul exclusiv al vizitei la Moscova a lui Steve Witkoff, negociatorul favorit al președintelui american. Așa ceva nu se organizează de pe o zi pe alta, de pe o săptămână pe alta, s-a lucrat anterior serios ca întâlnirea să aibă loc și ea este, iarăși, probabil, favorizată de anumite circumstanțe, unele făcute publice, altele confidențiale;

2.     probabil, printre argumentele confidențiale ale organizării acestei întâlniri se află o ofertă de nerefuzat, propusă, în principiu, de partea americană, cea care a avut inițiativa, deși nu-i exclus nici ca partea rusă să fi înmuiat din tonul categoric al solicitărilor cu care s-a prezentat la negocierile anterioare. Fiind vorba de ceva nou și interesant, ar putea să nu aibă legătură cu războiul din Ucraina, deși întâlnirea se presupune că este doar despre acest subiect. De exemplu, ar putea fi vorba despre un acord mai larg privind securitatea nucleară și europeană. Dacă oferta privește doar evoluțiile din Ucraina, cel mai probabil, ea a venit din partea rusă, pentru a-i facilita președintelui Trump o soluție de păstrare a profilului său de negociator – șef pentru pacea planetară. Sigur, Kremlinul a solicitat ceva la schimb, nimic pe lumea asta nu e pe gratis;

3.     probabil, Rusia a ajuns la concluzia că Trump, cu toate schimbările sale periodice de poziție, este singurul lider politic internațional cu care poate negocia (și obține ceva de la acesta). Liderii europeni, DeepState-ul american și conducerea de la Kiev manifestă cu toții, în continuare, o intransigență neclintită, în contratimp cu evoluțiile din teren, care poate avea efecte negative și pentru Rusia pe măsură ce continuă conflictul. Fereastra de oportunitate pentru Kremlin este dată, probabil, de o anumită febrilitate la nivelul Administrației americane de a obține ceva palpabil fie în domeniul economic, unde impunerile de tarife coercitive pot avea efecte contrarii, fie în cel politic, al reconfirmării rolului SUA, implicit al lui Trump, în a pune în ordine trebile din afară ale lumii, prin admonestarea pedagogică a celor care nu respectă programul ordonat de plimbare prin curte. Dacă se dă și acel premiu pentru pace, cu atât mai bine;

4.   probabil, Putin ar putea oferi concesii teritoriale Ucrainei (nu, nu vă gândiți prea departe!), în sensul limitării solicitărilor Rusiei la cele patru regiuni (cu capitalele Herson și Zaporojie, cu tot), plus Crimeea. Vestea proastă: este un argument destul de puternic, în condițiile în care deja se discută despre perspectiva ca, în unu – doi ani, Rusia să ocupe și următorul aliniament administrativ – istoric (NovoRossia din vremuri de demult), ducând suma totală la opt regiuni ucrainene plus Crimeea sub control rus, inclusiv blocarea accesului Kievului la Marea Neagră. Vestea mai puțin proastă, dar nu atât de bună: această ofertă ar include și solicitarea unui acord de securitate pe termen lung care să prevadă atât că Rusia se oprește aici din marșul spre vest, dar și că NATO nu se mai extinde spre est, deci nici în Ucraina (ambițiile de aderare ale Georgiei sunt deja istorie);

Foto: Twitter / X

5.     probabil, întâlnirea va fi doar bilaterală, în formatul Trump – Putin. Aceasta ar fi o consecință firească a abordării unei agende mai largi decât spațiul și problematica Ucrainei. Cu puțină șansă, dacă se va considera că nu strică un spectator de la distanță, ar mai putea fi cineva în locație, condiționat, însă, să păstreze liniștea. Dacă acesta e de acord, va primi în timp util coordonatele GPS / Glonass și perimetrul până la care are acces. Ar fi și o consecință a analizelor făcute, cu siguranță, despre următorul pas de după această întâlnire în care...;

6.     probabil, se va solicita Ucrainei să-și asume partea care îi va reveni din aceste decizii. Aici lucrurile vor deveni cu adevărat complicate și imprevizibile, întrucât nu sunt semne că actuala conducere de la Kiev, sau oricare altă viitoare conducere de la Kiev, ar putea accepta o ciuntire a integrității teritoriale a Ucrainei, o abatere de la prevederile constituționale care obligă la aderarea țării la NATO. Deocamdată, Kievul are un Plan B, contând pe sprijinul Europei, dar despre Europa nu se știe dacă are, la rândul ei, un Plan B, în cazul în care SUA se retrage din arhitectura de securitate continentală. Știu, pare o fantezie să evoci această perspectivă, dar suntem în situația, paradoxală, nu-i așa?, în care SUA pune tarife în direcția aliaților și le amână pe cele pentru importurile din China și Rusia;

7.     probabil, va fi din nou vorba și despre economie, despre încercarea președintelui Trump de a extrage Rusia din parteneriatul cu China. E prima întâlnire la acest nivel între SUA și Rusia după patru ani și, deși detaliile organizatorice fragmentare, precum și lipsa unei agende clare a subiectelor abordate, par a duce discuțiile dintre cei doi lideri într-un context conjunctural, de provizorat și teatru politic, este posibil ca propunerea SUA, cea ”scăpată” imprudent către presă de consilierul Ușakov, să se refere la această componentă a relațiilor bilaterale. Ar presupune pași importanți, de neconceput la acest moment, ridicări de sancțiuni, investiții, parteneriate etc. etc. E o perioadă paradoxală, în care inamicii de ieri pot deveni peste noapte partenerii de mâine, din nou dușmanii de moarte de poimâine. Prezentul ne încurcă întotdeauna, iar deciziile care fac istorie sunt deseori rezultatul datului în bobi.

Și am ajuns la...

Foto: Twitter / X

...alte câteva comentarii colaterale despre summit-ul Trump – Putin din Alaska și conjunctura în care se desfășoară

După cum observați, s-a lămurit și locația, pe teritoriu american, fost rusesc, achiziționat, așa cum se face în lumea bună, pe bani, mulți sau puțini, depinde când faci calculul.

Deci va fi strict o problemă bilaterală, ”tertium non datur”, perimetrul e sigur.

Și nu e vorba că nu se va discuta și despre terți, desigur agenda îi va include, dar astfel de întâlniri, în locuri discrete, departe de blitz-urile curioase, la Malta, la Yalta, la Reykjavík, sunt cele care schimbă harta lumii, încheie sau inaugurează epoci.

Poate așa se va întâmpla și acum, sau poate nu.

Ca să fie lucrurile ceva mai clare, în paragrafele anterioare a fost vorba despre evoluții care ar putea avea loc, chiar dacă unele sunt de-a dreptul îndrăznețe, dar rămân probabile, în timp ce, în continuare, comentariile sunt despre șansele ca o singură întâlnire bilaterală să rezolve problemele acumulate de mai bine de un deceniu între cele două state.

Astfel, în Alaska și dincolo de ea:

1.     e posibil ca ideea întâlnirii să nu fie decât o supapă de relaxare a tensiunii bilaterale (alo!, Medvedev, se aude?) și a presiunii venite din terțe părți, de care atât SUA cât și Rusia au nevoie pentru a puncta la capitolul ”negociem, suntem state responsabile, nu lăsăm lucrurile să degenereze”;

2.     dacă se va decide ceva în privința războiului din Ucraina, mai mult ca sigur nu va fi ceea ce se așteaptă la Kiev. Va fi greu de obținut acordul actualei conduceri ucrainene pentru o semnătură care să presupună chiar și înstrăinarea unui kilometru pătrat din pământul țării. Dacă se va ajunge aici, variantele sunt ca SUA să transfere cu totul europenilor problema conflictului din Ucraina sau ca la Kiev să se producă un transfer de putere;

3.     iar când e vorba de putere, candidații nu lipsesc, chiar apar unii noi. Pe lângă ”clasicii” Zalujnîi, Kliciko, Poroșenko și Budanov, toți apreciați a fi mai naționaliști decât actualul președinte, se vehiculează, mai nou, alte două nume: Iulia Timoșenko, fost prim ministru și Anna Skorohod, deputat în Rada Supremă. Discursurile acestora par a pregăti condițiile pentru ca și o eventuală cedare de teritorii să poată fi acceptată de populație. Desigur, sub o nouă conducere politică:

-        Iulia Timoșenko spune că Ucraina își va putea păstra suveranitatea chiar dacă va pierde altceva, invocă ”dictatura vestului” pentru a sublinia independența Kievului, ”pierdem teritorii dar vom rămâne independenți și suverani”;

-        Anna Skorohod a ieșit în evidență prin prezentarea unor date necenzurate despre dezertori (400.000!), despre recrutarea forțată, despre lipsa de perspectivă a tinerilor ucraineni, despre suferințele războiului, discursurile sale din Radă invocând faptul că țara se apropie de punctul de fierbere și e nevoie ca războiul să înceteze, „acești oameni au dreptul de a se întoarce acasă la familiile lor, la soțiile lor, la copiii lor și de a relua o viață normală”.

***

Între timp, în Alaska...