Good job, domnule președinte! Din ce țară ați spus că sunteți?
0Europa s-a dus la Washington ca să negocieze prin reprezentanți și s-a întors ca să pună în practică ce se negociase anterior în Alaska. Ucraina s-a dus să propună cumpărarea unui armament care nu mai există cu bani pe care încă nu-i are. Doar războiul continuă într-o logică proprie.
Pe 18 august a avut loc micul summit de la Washington, în două reprize, întâlnirea bilaterală Trump - Zelenski, precum și cea dintre președintele american și liderii europeni importanți din autointitulata ”Coaliție de Voință”, plus președintele finlandez.
Deși cele două părți, președintele SUA și europenii, au agende și abordări diferite privind războiul din Ucraina, nu prea s-a observat acest lucru, nota întâlnirii fiind una de ședință de lucru în care șeful executivului, Donald Trump, își mustră sau laudă miniștrii în funcție de cum și-au rezolvat sarcinile.
Din când în când le mai uită numele, cum a fost cazul președintelui finlandez Alexander Stubb, mai greu de recunoscut în afara terenului de golf.
Altfel, toată lumea a periat pe toată lumea, caimacul fiind luat, desigur de gazda primitoare, fără de care lucrurile acestea minunate nu ar fi existat.
Câteva mici, foarte mici, stridențe tot au scăpat, nu e un capăt de țară, toată lumea e plină de bune intenții, dar asta e, se mai întâmplă.
Președintele finlandez a simțit necesar să explice prezența sa la reuniune, făcând trimitere la geografie – cea mai lungă graniță cu Rusia – și istorie – exemplul finlandez din 1944 de rezolvare a unei situații de ”vecinătate” cu Rusia.
Doar că exemplul respectiv este despre o perioadă când Finlanda a acceptat solicitările teritoriale cerute de marele și agresivul vecin, una din consecințe fiind și întoarcerea armelor împotriva unui fost aliat, al cărui reprezentant se afla și el la masă, cancelarul german Friedrich Merz.
Și atunci, și acum, președintele Finlandei era / este un etnic suedez, o fi vreo coincidență, ce o fi vrut să spună?
Președinta Comisiei Europene, doamna Ursula von der Leyen, a insistat pe ”dosarul copiilor ucraineni” luați cu forța de către ruși, problemă umanitară ridicată și de președintele Zelenski, dar care a provocat un comentariu gen ”nu pentru asta ne-am adunat aici”, din partea președintelui Trump.
Cancelarul german Friedrich Merz, era cu gândul în altă parte când Trump a explicat că armistițiile nu mai sunt la modă, acum important este să se ajungă direct la pace, ”așa cum am vorbit cu președintele Putin”, așa că și-a mai încercat o dată norocul, s-a notat și s-a trecut mai departe.
Ceilalți participanți au fost pe linia cerută de un astfel de eveniment, au zâmbit moderat și au avut discursuri scurte și la obiect, nu se întâmplă în fiecare zi ca Europa, prin reprezentanți, să fie chemată la ordine și înghesuită, pardon, primită de șefa Protocolului de la Casa Albă, în Biroul Oval.
Important este ca totul să respire unitate și consecvență, un mesaj de forță la adresa dictatorului de la Kremlin care trebuie să afle, odată și odată, că nu poate face chiar tot ce-i trece prin cap, vă mulțumesc pentru participare, acum mă duc la telefonul roșu să-i comunic lui Vladi cum au mers discuțiile, Da Svida... Good Bye, Mark, Good Bye, Ursula, Good Bye, everybody!
***
Suntem într-o perioadă când se pregătește terenul pentru deznodământ, dar pentru că ne lipsesc informațiile relevante, adevărate, despre situația de pe front, precum și cele privind reziliența națională, militară și economică, a celor două părți combatante, extragem frânturi de potențiale evoluții din ceea ce ni se oferă prin intermediul unui circ mediatic zgomotos și, aparent, haotic.
Deocamdată, cei doi președinți, Trump și Putin, par a fi găsit o ieșire din această ecuație războinică pe care încearcă să o împacheteze și să o vândă și restului lumii.
Motivele pentru care interesele celor doi se aliniază în această perioadă sunt cu siguranță diferite.
Nu e exclus ca Ucraina să fie doar unul din capitolele de discuții bilaterale, rapiditatea cu care Moscova a răspuns inițiativei președintelui american de a se angaja din nou într-un proces de negociere cu Ucraina fiind, posibil, și o consecință a unui pachet mai larg de negocieri de securitate cu partea americană, probabil ”tentant” de vreme ce însuși consilierul pentru politică externă al președintelui Putin, Iuri Ușakov, a considerat propunerile părții americane drept ”destul de interesante”, ceea ce în limbaj diplomatic înseamnă foarte mult.
E o campanie de negocieri politice desfășurată cu două viteze, în timp ce partea americană e adepta unui calendar rapid și a unui mers de accelerat prin gările tratativelor, rușii par a fi transferat și în domeniul negocierilor de pace, principii și proceduri specifice războiului de uzură.
Obiectivul ambelor părți este ieșirea din această situație, cum spuneam, din rațiuni proprii, dar ferestrele de timp sunt diferite, Casa Albă este cea care se grăbește, orice zi risipită pe altă direcție decât China este o zi pierdută.
Pentru președintele Putin, negocierile lungi înseamnă ieșirea din izolare, de fapt o reintrare pe scena vestică a lumii, pentru că izolarea Rusiei a fost mai mult un deziderat propagandistic decât o reușită adevărată.
De asemenea, aceste negocieri, în care se discută puțin și se amână mult, acoperă mediatic evoluțiile de pe front, asigură timpul necesar forțelor ruse, în special, de a-și consolida înaintarea și de a traversa metodic aliniamentele fortificate ale Donbasului, printre ultimele pe care armata ucraineană le mai are la dispoziție.
***
Pentru că războiul se duce cu adevărat, să nu uităm asta, pe front.
În război se suferă și se moare, iar suferința soldatului e o tușă din tabloul mare al războiului, de ajuns de importantă, uneori, pentru a fi calculată în prețul final al acestuia.
Mai ales când se ajunge la un moment dat când tocmai soldații lipsesc la apel.
Într-un interviu publicat de ”Rzeczpospolita” / Republica, una din cele mai respectabile publicații poloneze, analistul Konrad Muzyka, director al Rochan Consulting, oferă o imagine fără fardurile media a situației de pe front, punctând mai ales problemele prin care trece armata ucraineană:
- rușii mențin inițiativa de-a lungul frontului, deși sunt situații când ucrainenii reușesc efectuarea unor contraatacuri de succes. Forțele ruse au înaintat 10 – 12 kilometri pe mai multe direcții, iar frontul începe să arate semne de dezintegrare;
- pentru următoarea perioadă, probabil, efortul Kremlinului va fi dirijat către aglomerarea urbană Sloviansk – Kramatorsk, principala zonă fortificată rămasă a Donețkului. Operațiile de luptă vor continua în aceeași logică de până acum, înaintare în ritm lent în teren, consolidarea teritoriului luat sub control pentru a ține pierderile umane la un nivel scăzut;
- la acest moment, 650.000 de militari ruși participă la operația din Ucraina, 40.000 fiind nou sosiți pe front începând cu ianuarie 2025. Forțele ruse au reușit menținerea unui ritm ridicat de înlocuire a unităților care au înregistrat pierderi, ceea ce asigură păstrarea unei presiuni constante asupra trupelor ucrainene;
- cea mai mare problemă a armatei ucrainene, în acest moment, este lipsa soldaților. Sunt și pierderi în luptă, dar principala cauză a acestei situații este dezertarea, părăsirea unităților. Consecința este o scădere continuă a numărului de luptători aflați la linia de contact. Oficial, în fiecare lună sunt mobilizați 20 – 30.000 de oameni, dar cei mai mulți nu ajung pe front;
- la problema lipsei de personal luptător se adaugă și altele, structurale: calitatea comenzii, echipamentul personal al militarilor, funcționarea eșaloanelor de comandă, toate influențate de actuala fază a războiului;
- situația unei armate care se retrage constant este diferită de cea a uneia care are succes, altele sunt cifrele de recrutare sau de voluntari, altfel este perceput sfârșitul războiului;
- în general, armata ucraineană menține frontul utilizând dronele și artileria. Însă, din cauza numărului mare de drone rusești, nici artileria nu poate fi folosită cât ar trebui, orice deplasare pe poziție a sistemelor de artilerie fiind monitorizată și, ulterior, atacată tot cu foc de artilerie într-un interval de doar 1 – 2 minute. Peste alte câteva minute roiurile de drone rusești își fac deja apariția, asigurând distrugerea pozițiilor;
- s-a ajuns la etapa în care 70 – 80% din întregul efort logistic de pe front este dirijat pentru funcționarea unităților de drone, restul pentru infanterie. Importantă nu mai este linia continuă de tranșee apărată de infanteriști, cât supraviețuirea operatorilor de drone, cei care pot bloca înaintarea forțelor ruse;
- s-a ajuns, de asemenea, la etapa în care războiul de uzură nu este despre distrugerea forței vii a inamicului, cât despre anihilarea unităților sale de drone. Următoarele șase luni vor arăta dacă forțele ucrainene de drone - apreciate a fi calitativ, încă, peste cele ruse - vor fi capabile să oprească înaintarea forțelor ruse sau dacă acestea din urmă vor putea exploata, în continuare, fracturile în liniile de front, acolo unde, deocamdată, lipsesc soldații;
- în ceea ce privește ipoteza că un ajutor occidental sporit ar putea schimba situația, concluzia este pesimistă, nu se va întâmpla, problemele de pe front sunt probleme ale armatei ucrainene: calitatea comenzii, numărul de militari, modul de utilizare a forțelor, umane sau de drone. Un transfer de sute de sisteme de rachete balistice ATACMS nu va schimba natura războiului, pentru reocuparea teritoriului Ucraina are nevoie de infanterie și artilerie, nu dispune nici de una nici de alta în cantități suficiente, echipamentul occidental nu este remediu universal;
- poate o scurtare a liniilor de front pe aliniamente naturale mai ușor de apărat ar fi o soluție, apreciază, în final, analistul polonez care, sigur, cunoaște și faptul că o astfel de abordare nu a intrat până acum printre opțiunile Kievului.
***
Să ne întoarcem la micul summit de la Washington.
Acolo unde, conform ”Financial Times”, președintele Zelenski a propus președintelui Trump ca, în schimbul garanțiilor de securitate furnizate de parteneri, se înțelege de SUA, în primul rând, Ucraina să achiziționeze armament și echipamente americane în valoare de 100 de miliarde de dolari.
Bani care ar urma să furnizați de statele europene prezente și ele, prin reprezentanți, la această întâlnire.
După trei ani de război, în care s-a trimis în Ucraina cam tot ce s-a putut trimite, bani, arme, muniție, situația stă cam așa: rezervele SUA de echipamente care pot fi vândute se apropie de zero, fondurile europenilor pentru ajutorul militar extern se află tot pe acolo, în timp ce Ucrainei încep să-i lipsească oamenii care să folosească aceste arme și echipamente.
Cum ar spune soldatul francez la Waterloo...
Se încarcă comentariile...
