Războiul vechi, Maidanul nou
0Evenimentele se precipită la Kiev și situația devine tensionată și pe front. Negocierile s-au desfășurat ca să fie bifate, Ucraina se scufundă în canicula protestelor, iar temperatura ridicată poate oricând să se transforme în furtună.
Câteva cuvinte despre
purtarea războiului
Cum nimic nu mai e pe stil clasic, nici războiul din Ucraina nu știm în ce definiție se mai înscrie.
Sigur este că nu mai e nici războiul cel despre care am învățat, cu care ne obișnuisem, cu operații și tactici bine definite, cu aliniamente continui și vizibile care evidențiau clar unde sunt ”ai noștri” și unde se ascund ”ai lor”, desigur, metaforic, înțelegeți.
Un lucru e, însă, destul de clar, deși la prima vedere pare o concluzie paradoxală: războiul purtat de ucraineni este despre teritoriu, cel dus de ruși este despre uzura, distrugerea inamicului.
În timp ce ucrainenii cedează cu greu și încearcă să revină de fiecare dată în localitățile ocupate de ruși, aceștia din urmă sunt interesați mai curând să elimine cât mai mult din forța militară ucraineană, materială și umană.
Dacă o pot face atacând, atacă, dacă are rezultate și când se retrag, se retrag.
Acest mod de a duce războiul, care nu se suprapune peste ceea ce știm convențional despre cele două părți, are un impact direct asupra pierderilor umane suferite.
Schimburile de cadavre din morgile spitalelor ruse și ucrainene arată un puternic dezechilibru numeric între cele două părți, chiar dacă pot fi unele explicații pentru acesta.
Un dezechilibru care nu e în favoarea ucrainenilor.
Războiul dus de ucraineni este cu ochii la hartă și la calendar, uneori e spectaculos, alteori e dictat de conjuncturi politice și mediatice, cel purtat de ruși e cu rare evidențieri, gri și metodic, în propriul ritm, pe direcții cel mai adesea previzibile, urmărește doar menținerea de partea lor a unui balanțe a distrugerilor până la momentul în care dezechilibrul va deveni ireversibil.
Alte câteva cuvinte despre finalul războiului
În timp ce ucrainenii așteaptă un miracol, o lebădă neagră, rușii așteaptă să treacă timpul.
Până se va ajunge la momentul când toată lumea va înțelege că războiul e o problemă de resurse și răbdare.
Cine are aceste resurse, chiar și pentru o oră în plus de război, și cine are și răbdarea unui război de durată, crud și nespectaculos, va impune în final condițiile.
Sigur, sunt și alți factori care pot influența această evoluție.
Într-un conflict de o asemenea anvergură și durată, oricând se poate întâmpla ca un element extern, un taifun tehnologic, un tsunami politic, să răstoarne toate piesele de șah.
Dar e improbabil, cel mai adesea finalul fiind decis de o simplă socoteală aritmetică: ”a” plus ”b” plus ”c” mai mare decât ”a”.
Până la finalul care, după toate aparențele, se amână până la noi ordine, să discutăm despre procesul de negocieri, etapa în care se vine, se salută și se pleacă.
”Ucraina este de pe
Marte, iar Rusia de pe Venus”
Delegația rusă de negociatori a trecut ca o cometă prin Istanbul, apropiindu-se timp de doar 34 de minute de celălalt corp zburător prin spațiul de la sud de Marea Neagră, delegația ucraineană.
Câteva minute au fost folosite de ministrul turc de externe, Hakan Fidan, care i-a salutat pe participanți și le-a amintit că Turcia, stat NATO, perpetuu aspirant UE, este neutru când trebuie să medieze între vecinii săi de peste apă, alte câteva minute au fost pentru lecția de istorie ținută de șeful delegației ruse, Vladimir Medinski (a repetat câteva paragrafe și la conferința de presă, trimițând și o săgeată așa, ca de la istoric la istoric, către șeful NATO, Mark Rutte), a vorbit, desigur, și șeful delegației ucrainene, fostul ministru Rustem Umerov, acum în cărți pentru un post diplomatic, care a reafirmat că Ucraina nu vrea nimic altceva decât ca totul să fie ca la început.
S-au schimbat niște hârtii cu niște propuneri, s-a anunțat ce s-ar putea face în perioada următoare fără să mai fie nevoie de un drum la Istanbul.
Ucraina insistă pe un armistițiu necondiționat și ”real”, Rusia propune armistiții scurte, de 24 – 48 de ore pentru evacuarea morților și răniților, Ucraina insistă pe o întâlnire la vârf, Zelenski – Putin, înainte de sfârșitul lunii august, Rusia spune ”Niet!”, șeful cel mare vine doar la sfârșit să semneze.
Și cu asta s-a cam terminat negocierea.
Nu se știe dacă se va mai reveni în această vară, în toamna care vine, probabil se vor aștepta evoluțiile de pe front pentru a lua o hotărâre.
Sau, poate, și evoluțiile de la Kiev ar putea aduce schimbări
O decizie ciudată a autorităților de la Kiev de a trimite la vot în Radă un proiect de lege pentru desființarea unor instituții anti-corupție create după Maidanul din 2014 a riscat – iar pericolul nu a trecut încă – să nască un nou Maidan.
În Kiev, dar și în alte orașe din țară.
Aceiași participanți - tineret, intelectuali, elite pro-Vest -, altă țintă.
Atunci protestul masiv și violent a fost pentru dărâmarea regimului Ianukovici, acum s-a ieșit în stradă, pașnic, împotriva președintelui Zelenski.
Lozincile expuse și strigate nu se potrivesc deloc imaginii unui regim care solicită unitate națională în fața agresorului: „Ucigașii democrației sunt trădători ai Ucrainei”, „Eroii mor pentru Ucraina, iar aceștia doi o distrug”, „Ucraina nu este o periferie, ucrainenii nu sunt sclavi”, „Dictatorii”. „Ucigașii democrației sunt trădători ai Ucrainei”.
”Cei doi” sunt președintele Volodimir Zelenski și șeful administrației prezidențiale, Andrii Iermak, făcuți responsabili de acest ”derapaj” de la democrație.
O scurtă explicație: instituțiile despre care este vorba, două, sunt Biroul Național Anti-Corupție / Національне Антикорупційне Бюро України / NABU, un fel de DNA ucrainean, și Parchetul Specializat Anticorupție / Спеціалізована антикорупційна прокуратура / SAPO, ambele create la solicitarea SUA și UE, pentru a combate corupția de nivel înalt și pentru a pregăti Ucraina pentru aderarea în structurile europene.
De ce au simțit liderii de la Kiev nevoia desființării unor instituții probabil ineficiente dar cerute și promovate tocmai de partenerii occidentali ai Ucrainei, precum și de o puzderie de ONG-uri locale, toate având obiectivul de a implementa pe plan local tot ce înseamnă democrație occidentală?
Greu de spus.
Probabil răspunsul nu e legat de eficiența acestora, cât de posibile, probabile și periculoase jocuri de putere, anchete privind gestionarea fondurilor primite de la parteneri (președintele Trump a făcut și el câteva aluzii în această direcție), ceva oricum extrem de sensibil și din imediata apropiere a președinției ucrainene, dacă nu cumva...
Proiectul de desființare a trecut rapid prin parlament, președintele a semnat, după care, văzând amploarea protestelor din stradă, ascultându-le și pe cele de la telefon, s-a răzgândit.
A apărut un nou proiect de lege, nu se mai desființează, se vor produce doar câteva schimbări și subordonări, nimic serios, hai, nu știți de glumă?
Ai spune că s-a terminat... dar nu.
Cum se întâmplă adesea, protestele se hrănesc din propria energie, devin o rutină pentru grupuri din ce în ce mai largi de oameni, au momente când scapă de sub control.
Îngrijorător pentru Bankova (cum este cunoscută colocvial Administrația Prezidențială, după numele străzii unde se află sediul său) este și faptul că, simultan cu protestele, au început să apară titluri neplăcute, dar neplăcute rău, în publicații vestice care nu prea scriu de capul lor:
Die Welt: Zelensky put Europe’s safety at stake with his behavior / Zelenski a pus în pericol siguranța Europei prin comportamentul său;
The Economist: Power is being monopolised in Ukraine / Puterea este monopolizată în Ucraina;
The Spectator: Can Ukraine forgive president Zelensky? / Poate Ucraina să-l ierte pe președintele Zelenski?
The Telegraph: Zelensky defied US order to scrap corruption law / Zelenski a sfidat ordinul SUA de a abroga legea corupției;
The Telegraph: For Ukraine’s sake, Zelensky must now step aside / De dragul Ucrainei, Zelenski trebuie acum să se dea la o parte;
Politico: Ukraine’s Insidious Enemy: Its Own Leadership / Inamicul insidios al Ucrainei: propria conducere;
The New York Times: As Ukraine’s Politics Heat Back Up, a Former President Sees an Opening / Pe măsură ce politica Ucrainei se încinge din nou, un fost președinte vede o oportunitate.
Nu au fost în trei ani atâtea titluri negative ca în aceste câteva zile.
Ultimul articol, cel din The New York Times, e despre Petro Poroșenko, fostul președinte, unul din ”beneficiarii” potențiali ai actualei crize, cel presupus a fi în spatele multor pagini de publicitate negativă față de actuala conducere de la Kiev.
Sorții încrederii publice și ai partenerilor Ucrainei par, însă, a-i favoriza pe alți doi aspiranți la gloria prezidențială, ambii fără a fi declarat, până acum, că țintesc această funcție.
Primul e fostul șef al armatei, acum diplomat cu ștaif în Londra, Valerii Zalujnîi, văzut mereu de vreo doi ani încoace ca o alternativă la actualul președinte.
Fostul general a reacționat greu la criza apărută la Kiev, nu a părut să speculeze prea bine momentul, dar, până la urmă, pe modelul ”chiar dacă eu nu vreau, dar voi mă vreți”, asta e, binele patriei înainte de toate.
Un sondaj apărut așa, din senin, îl plasează mult peste președintele Zelenski în încrederea publică.
Al doilea este generalul Budanov, dirijorul din umbră al operațiilor îndrăznețe de pe teritoriul Rusiei, șeful serviciului militar de informații.
Are o imagine de lider tânăr și capabil să ofere soluții neașteptate și curajoase, emană încredere și teamă, cele două merg bine împreună într-o țară care își caută un nou echilibru intern, dar și ceva victorii pe câmpul de luptă.
El a fost mai reactiv, a chemat la unitate în acest moment greu, declarația sa face cât un program politic: ”Sunt sigur că Ucraina va fi salvată de o armată și de instituții puternice. Trebuie să dăm dovadă de înțelepciune și responsabilitate.”
Dar să nu ne grăbim, nu aduce planul ce aduce Maidanul.
***
Canicula din centrul Kievului dă în clocot, nici pe front nu e liniște.
În timp ce în marile orașe ucrainene, o parte a populației își reia obiceiurile protestatare, în fundal se aud barajele de artilerie de pe direcțiile Pokrovsk, Konstantinovka, Kupiansk, iar noaptea sirenele de alarmare par a fi scăpate de sub control.
Poate soluțiile pentru oprirea acestui război vor veni din mesajele de pe pancartele protestatarilor, poate sunt în dosarele groase din cancelariile partenerilor, poate vor fi decise în viitoare negocieri.
Sau, poate...
Se încarcă comentariile...
