Războiul s-a sfârșit. Cine le spune asta și celor care continuă să lupte?

La vreme de conflict, prima pierdere de pe câmpul de luptă este adevărul. Războiul din Ucraina se află la momentul în care încă se poate afirma aproape orice, iar majoritatea să nu realizeze cât de departe este de ceea ce se întâmplă cu adevărat. 

Foto: Twitter / X

Despre ”analiză” vs. ”pledoarie” – ghidul foarte scurt

De cele mai multe ori analiștii se dezbracă de uniforma de serviciu și o îmbracă pe cea de avocat.

De cele mai multe ori fac  asta pentru că ceea ce scriu e un serviciu prestat pentru o publicație cu ”direcție”, o platformă analitică ”orientată”, un post de televiziune cu patroni care au păreri proprii, poate și pentru alte structuri care au și ele niște angajamente și niște documente care trebuie îndeplinite.

Un serviciu presupune rigori, puncte de bifat în argumentație, nu scrii cum te taie capul ci cum ți se cere sau cum simți tu singur că trebuie să scrii, de asta ești analist, deci inteligent se presupune.

Uneori, analiștii devin avocați și fără uniforma de serviciu, este de ajuns să fi avut un parcurs profesional care să te ducă aici, ai trecut prin experiențe de viață înșirate ca mărgelele pe un fir fără noduri, te-ai simțit confortabil citind un set de cărți sau ghidându-te după un set de valori sau adevăruri în mijlocul cărora ai evoluat.

Asta te-a introdus și menținut în interiorul unei bule de informații și de cunoștințe, te simți confortabil aici, oricine strică această stare comite un atentat la starea ta de echilibru.

Uneori s-a adăugat și un anumit simț al datoriei, un fel de obligație de a apăra voluntar această stare, ceea ce creează o anumită adversitate față de orice altceva, dar asta e, suntem parte a unei familii, chiar dacă greșește (dar nu se întâmplă asta, desigur), e a noastră.

Uneori, însă, analiștii sunt doar niște cetățeni plini de ambiție care știu să argumenteze și cu diavolul pentru a obține un loc în rai, de aceea hai să uităm povestea cu valorile și bula informațională, mai bine recunoaștem că scrisul e doar un instrument de promovare publică, nu există trecut de care să fim agățați, există doar prezent în care cotizăm prin scris și, eventual, viitor în care să primim dividende.

Am scris la persoana întâi pentru că unele din aceste ipostazele acestui curs scurt  despre analiză, inclusiv din ultimul paragraf, le-am experimentat, știu cum e.

Problema este că între ”analiză” și ”pledoarie” sunt multe diferențe, cea mai importantă fiind, cred, că în timp ce în primul caz e imperativ să fii obiectiv, chiar dacă rezultatul demonstrației poate să nu fie cel dorit sau așteptat, în al doilea caz doar rezultatul contează, iar acesta e enunțat de la început, de abia după aceea urmează demonstrația.

Iar în această demonstrație, adevărul este una dintre pagubele colaterale.

La război, inversarea sau confundarea celor două produse intelectuale poate avea consecințe de cele mai multe ori tragice.

Foto: Twitter / X

Realitatea e una singură. Imaginile ei sunt multe și diverse

Războiul din Ucraina se află la momentul în care încă se poate afirma aproape orice, iar majoritatea să nu realizeze cât de departe este de ceea ce se întâmplă cu adevărat.

Sunt câțiva factori care permit acest lucru:

1.     confruntările de la linia de contact nu sunt bătăliile pe stil clasic, fiind mai curând o luptă surdă și atomizată pentru câștiguri teritoriale infime la scara mare a hărții. Nici linia de contact nu este ceea ce spune numele, în realitate fiind o fâșie lată de câțiva kilometri, cam cât raza de acțiune a dronelor de mici dimensiuni, în care teritoriile sub control se întrepătrund, uneori se suprapun, atunci când grupuri izolate de combatanți rămân izolați în adâncimea inamicului, uneori chiar mai flutură un steag, iar pe hărțile din studiourile tv hârțile se modifică în consecință. Această situație permite să se pună semnul egalității între cele două părți, să se clameze victorii acolo unde sunt doar accidente, să se spere...;

2.     războiul împotriva infrastructurii energetice este analizat ca și cum ar fi de pe poziții egale, de exemplu Rusia a bombardat Kievul și a distrus, cel mai recent (4 februarie), centrala de la Tarnițkaia, din estul capitalei, Ucraina a replicat și a atacat o centrală termică rusă din Belgorod. De o parte este vorba de capitala țării, de cealaltă, o capitală de regiune, de o parte atacul nu este unul izolat, în ultimele zile fiind atacate centralele ucrainene din Krivoi – Rog / Krîvîi Rih , Odessa, Harkov, de cealaltă, Belgorod pare o fi o țintă predilectă, printre puținele la dispoziție pentru sistemele Himars în apropierea graniței. Pe de o parte, Ucraina rămas cu jumătate spre o treime din capacitatea energetică, de cealaltă parte Rusia înregistrează și ea probleme în sectorul energetic, mai ales în regiunile de granița,  departe însă de situația catastrofică de la vest de Nipru. Dar Kievul încă speră...;

3.     în timp ce Rusia se concentrează pe confruntarea sângeroasă de pe front și pe atacurile împotriva infrastructurii energetice și industriale a Ucrainei, Kievul a inițiat, la rândul său, o serie de atacuri îndrăznețe asupra unor ținte simbolice ruse, un ultim exemplu fiind chiar locul de unde sunt lansate rachetele Oreșnik, poligonul Kapustin Iar, regiunea Astrahan. Dacă în comunicat mai apare și faptul că au fost utilizate cu succes rachete FP-5 Flamingo, mândria industriei militare ucrainene pe stil nou, ingredientele de speranță sunt acolo...;

4.     unele evoluții și incidente punctuale contribuie și ele la această stare de echilibru aparent între cele două părți, menținând pe orizontală balanța speranțelor. Recent, un  atentat la Moscova l-a vizat pe generalul locotenent Vladimir Alexeev, adjunctul șefului GRU, Igor Kostiukov, cel care a fost numit la conducerea delegației ruse pentru negocierile de pace. Atentatul nu a fost revendicat, Kievul afirmă chiar că ar putea să fie opera unui terț, putem crede și asta. E greu de văzut impactul acestui incident asupra negocierilor, ele și-au desfășurat deja a doua rundă, dar semnalul nu e cel mai diplomatic. Tot recent, furnizarea serviciilor de internet a fost blocată pentru utilizatorii ruși, ceea ce a provocat probleme trupelor ruse dislocate în Ucraina. Media ucrainene, și nu numai, au prezentat situația ca fiind în anticamera haosului pentru ruși, ceea ce sigur, a crescut cantitatea de optimism în forțele proprii;

Foto: Twitter / X

5.     în timp ce luptele continuă, continuă, am spus deja, și tratativele, cele mai recente la Abu Dhabi. După cum se obișnuiește, e multă ceață în jurul acestor negocieri, dar și mai multă distanță între ceea ce se discută cu adevărat și ceea ce se declară public. Deocamdată, singurul rezultat măsurabil al acestei recente runde de discuții este schimbul de prizonieri, aflat sub semnul egalității 157 ruși contra 157 de ucraineni. Scorul egal se menține și în privința tonului declarațiilor, deși nici nivelul delegațiilor nu este egal, nici ceea ce cer sau oferă nu se află la același nivel. Dar scena negocierilor repetate, a cererilor care nu dau înapoi din nicio parte de la jalonul maxim, permite o egalitate de fațadă, în care fiecare are o replică de dat. Într-o piesă în care încă se mai  speră...

Nu e o listă riguroasă, am enumerat doar câțiva factori mai evidenți, sigur pe criterii subiective, din cei care creează circumstanțele acestor speranțe.

Dincolo de speranțe este realitatea. De pe front și a negocierilor

De fapt, singurele domenii care pot arăta cum stăm cu balanța războiului sunt situația de pe front și stadiul negocierilor de pace.

Privind situația de pe front, statistica pe luna ianuarie arată că forțele ruse au ocupat primele patru săptămâni ale acestui an undeva între 300 și 400 de kilometri pătrați din teritoriul ucrainean.

Mai puțin decât în decembrie 2025, mai mult decât în ianuarie 2025.

În perspectivă, linia nivelurilor teritoriilor ocupate lunar de către ruși este, însă, ascendentă, iar țintele perioade imediat următoare sunt orașele Konstantinovka (în proces de încercuire), Kupiansk, Krasni Liman, Sloviansk, Kramatorsk (la 15 kilometri de liniile ruse actuale) și Orehov,

După care va fi la rând capitala regională Zaporojie.

E doar o prognoză, o opinie, cursul evoluțiilor se poate schimba, dar până în prezent, situația de pe front a evoluat în modul cel mai previzibil posibil.

Singurul factor care a alterat într-o anumită proporție estimările făcute de-a lungul timpului, a fost viteza cu care s-au produs aceste evoluții, dar asta e, într-un război de uzură, hărțile bat pasul pe loc.

Până când explodează.

Într-un plan paralel, negocierile de pace mențin și ele această iluzie a echilibrului.

Iar când e vorba de echilibru, se poate discuta și despre compromisuri.

Fotoi: Twitter / X

Un raport intitulat Frequently Asked Questions About the Russia–Ukraine Negotiations  / The Current State of Play / Has Russia made concessions in the negotiation process? // Întrebări frecvente despre negocierile Rusia-Ucraina /

Stadiul actual / A făcut Rusia concesii în procesul de negociere?, realizat de Quincy Institute, sub semnăturile lui Anatol Lieven și Mark Episkopos, încearcă să dea o formă analitică acestor speranțe, punând accentul pe posibilele concesii pe care Ucraina și Rusia le-ar fi făcut deja sau sunt pe cale să le facă, la reciprocitate, pe timpul acestor tratative de pace.

Ceea ce, sigur, ar aduce mai aproape sfârșitul negociat al războiului.

Nu trec prin toate punctele și argumentele acestui raport, cine dorește o poate face la acest link, mă opresc doar acolo unde, cred, autorii manifestă un optimism în contratimp cu ceea se întâmplă de fapt în Ucraina.

Iar pentru a nu lungi argumentația și, implicit, acest articol, voi pune câte un NU în fața afirmațiilor – câteva dintre ele - care, cred, nu sunt și nu vor deveni realitate în urma negocierilor:

1.     NU, Rusia nu a făcut concesii economice pe timpul negocierilor. Autorii afirmă că Rusia este acum favorabilă accederii Ucrainei în UE, spre deosebire de perioada anterioară, începând cu 2013 – 2014, când nu a acceptat un acord al Kievului cu Bruxelles-ul. Raționamentul e în linia declarațiilor președintelui Zelenski și a unor oficiali europeni care promovează anul 2027 ca potențială dată de intrare a Ucrainei în UE. E o iluzie cultivată la vreme de război. Poziția Rusiei e alta, e adevărat, față de acum 11 – 12 ani, dar este un rezultat al unei situații schimbate, Ucraina a întrerupt legăturile economice cu Rusia, cele două economii sunt acum decuplate aproape complet, Moscova doar a constatat acest lucru și nu-l mai contestă. Constatarea nu ține loc de concesie, mai ales în condițiile în care parcursul către UE al Ucrainei va fi greu de aliniat cu declarațiile super-optimiste ale acestor oficiali. O țară cu o economie distrusă, cu o situație politică instabilă, cu probleme majore cu vecinul de la est nu e chiar etalonul pentru un candidat UE. Când febra provocată de război va scădea, vor apărea și condiționările și standardele de accedere, iar poarta către Bruxelles, întredeschisă acum, va rămâne în această poziție mult timp de acum încolo;

Foto: Twitter / X

2.     NU, Rusia nu a acceptat o Ucraină cu o armată de 800.000 de militari. Acest nivel al potențialelor forțe militare ucrainene post-război este doar o propunere discutată între Washington și Kiev, prezentată ca fapt împlinit, deși e doar un jalon de negociere, unul chiar nerealist. Ucraina nu are nici la acest moment, în timp de război, acest număr de militari, e greu de crezut că își va permite așa ceva pe timp de pace. E și mai greu de crezut că Rusia va accepta o creștere de 10 ori a plafonului negociat la Istanbul (85.000 de militari);

3.     NU, Rusia nu a acceptat rezolvarea problemei teritoriale prin înghețarea actualelor linii de front. Este, din nou, o discuție care se duce doar de o parte a mesei de negociere, alte subiecte pe aceeași linie de argumentație fiind ”crearea unei zone demilitarizate în Donbas”, ”managementul tripartit al centralei nucleare de la Zaporojie”, ”furnizarea de garanții de securitate Ucrainei prin dislocarea de contingente naționale / multinaționale pe teritoriul acesteia”. Toate sunt pe modelul ”bine ar fi dacă s-ar întâmpla”, o abordare, din păcate, foarte departe de realitatea frontului și a negocierilor.

Scopul acestui raport este de a crea percepția că nu mai trebuie făcut decât un pas, presupusele concesii reciproce demonstrând că se poate dialoga și ajunge la un compromis.

Din partea Rusiei acestea însă nu există, ”acum nu e momentul”, știți semnificația acestei propoziții.

Nici Kievul nu e încântat să discute cu Moscova, ”poate răsare soarele și pe ulița noastră”.

Europa ar vrea și ea să scape de ”problema” din est, dar nu oricum, ”avem principii, avem valori”.

Doar președintele Trump lasă de la el și își trimite consilierul diplomatic și ginerele personal să discute la Abu Dhabi cu șeful GRU, funcție importantă dar undeva în plutonul ierarhic al ministerului rus al apărării.

Poate, poate iese ceva, poate se mai rezolvă un război, s-a cam aglomerat agenda Casei Albe cu conflicte începute și nefinalizate.  

Dar dacă toți ar afla că războiul din Ucraina de fapt s-a încheiat, sigur și negocierile s-ar purta altfel, ar fi mult mai rapide și mai productive.

Iar ”frontul” ar rămâne doar un cuvânt de dicționar.

***

Dar poate nu-i interesează, hai să păstrăm secretul pentru noi.