Ultimul samurai
0Este, probabil, cel mai greu moment pentru Ucraina, o conjunctură nefericită în care problemele din Donbas și Zaporojie se adaugă celor de la Kiev. Sunt, însă și vești bune pentru frontul ucrainean: există un voluntar care vrea să continue lupta cu arma în mână, până la capăt.
De câteva zile, un nou
voluntar ucrainean este gata să plece pe front.
Nu va fi nevoie să treacă prin procesul de busificare, decizia e din proprie inițiativă, luată în cunoștință de cauză, probabil nu cu foarte mare entuziasm, dar, știți, intenția contează.
Revin cu definiția cuvântului ”busificare”, declarat cuvântul anului 2024 în Ucraina, dintr-un articol anterior: ”Busificare” e cu siguranță un cuvânt nou, format din rădăcina „bus” (microbuz) și sufixul „-ificare”, care sugerează o acțiune sau o transformare, similar cu „rusificare” sau „verificare”. „Busificarea” simbolizează practica folosirii microbuzelor pentru recrutări rapide.
Toată lumea știe că pe front nu e chiar ca în Tenerife, dar până una – alta, voluntarul de 54 de ani, proaspăt confruntat cu ceva probleme de corupție, declară, fără să-l fi ”busificat” nimeni, într-un interviu pentru ”The New York Post”: ”Am fost pângărit și demnitatea mea nu a fost protejată, în ciuda faptului că mă aflu la Kiev din 24 februarie 2022. Prin urmare, nu vreau să-i creez probleme lui Zelenski; merg pe front.”
Domnul Andrii Iermak, plecat prin demisie de la conducerea administrației prezidențiale de la Kiev, are deja câteva oferte de la unitățile din prima linie, calitățile care i-au permis să ocupe funcția anterioară fiind apreciate și pe front, sigur și vârsta este în apropierea mediei celor care luptă, relațiile și contactele anterioare s-ar putea să nu-i folosească foarte mult, dar își va putea crea rapid un nou cerc de prieteni, colegii din armată nu se uită niciodată.
S-ar putea, totuși, ca mulți să fi ignorat faptul că, până mai ieri, Andrii Iermak era șeful delegației de negociatori ai Ucrainei, iar vizita neanunțată a investigatorilor de la NABU (Biroul Național Anti-Corupție al Ucrainei) s-a întâmplat tocmai când se pregătea să plece către Washington pentru a discuta detaliile planului de pace.
Secretarul Consiliului Național de Securitate și Apărare al Ucrainei, Rustem Umerov, va fi noul șef de delegație, repetând experiența recentă, din perioada când era ministrul apărării și a condus negocierile de la Istanbul.
Atunci negocierile au fost cum au fost, Kievul stătea foarte bine la capitolul parteneri, iar aceștia aveau pline depozitele de echipamente și muniție, bugetele gata să facă necesarele sacrificii pentru a ajuta Ucraina.
Între timp, nici depozitele, nici bugetele și nici partenerii nu mai știu toți cuvintele de la refrenul cu ”pușca și curea lată”, cureaua lată fiind chimirul cu galbeni, toată lumea știe asta.
Dar problemele sunt mari, iar noi ne ocupăm de satiră de clasa primară.
Situația e, totuși, cum nu se poate mai proastă pentru Kiev, iar momentul în care ”cancelarul” Ermak a trebuit să-și împacheteze lucrurile din biroul de pe strada Bankova fiind caracterizat de premierul polonez Donald Tusk în termeni catastrofici: „Orbán merge la Putin, Nawrocki la Orbán (nu, nu s-a mai dus, n.n.). Există haos în negocierile privind «planul Witkoff» și o criză politică la Kiev. O combinație fatală.”
O serie de factori contribuie din plin la tensiunea prezentă:
· criza provocată de noile investigații anti-corupție al NABU, care au dus deja la demisii în cadrul guvernului și al administrației prezidențiale;
· precipitarea celeilalte administrații, de peste ocean, de a vedea rezolvat conflictul ucrainean, de unde și rapiditatea cu care a dat drumul procesului de negociere pentru încheierea războiului, chiar în circumstanțele unui plan de pace improvizat dintr-un punctaj de intenții convenit pe timpul discuțiilor ruso – americane din Alaska;
· situația de pe front care se apropie de descrierea făcută de premierul polonez;
· atacurile ruse asupra infrastructurii energetice ucrainene, țintă predilectă a atacurilor de noapte ale rachetelor și dronelor ruse;
· sacul gol al Uniunii Europene căreia i-a mai rămas doar apelul la activele înghețate ale Rusiei pentru a ține pasul și din punct financiar cu promisiunile mult prea optimiste de sprijin al Ucrainei.
Și pentru ca lucrurile să se complice și mai mult, se mai pot adăuga câteva ”colaterale”:
· atât fostul șef de delegație ucraineană pentru negocierile de pace, Andrii Iermak, cât și noul șef de delegație, Rustem Umerov, sunt prezenți în înregistrările NABU legate de dosarele de corupție;
· nominalizarea lui Umerov s-a făcut pe motive de loialitate față de președinte, apreciază Bohdan Nahailo, redactorul șef al ”Kyiv Post”, fiind ignorat întregul corp diplomatic ucrainean;
· structurile anti-corupție ucrainene au făcut deja publice date despre proprietățile imobiliare ale lui Umerov în SUA, multe nedeclarate, astfel că, pe lângă problemele potențiale de corupție, nominalizarea sa pentru a conduce negocierile, poate cele mai importante din istoria recentă a Ucrainei, pare, mai curând, un fel de permisie pentru rezolvarea unor probleme de familie. Familia domnului Umerov, la cine vă gândeați?;
· cele două structuri anti-corupție care au făcut atâtea valuri în ultima perioadă, NABU și SAPO (Спеціалізована антикорупційна прокуратура / Procuratura Specializată Anticorupție) sunt dirijate mai mult din exterior, beneficiind de coordonarea și sprijinul financiar al structurilor similare din UE și SUA. De aceea au rezistat ”puciului” prezidențial din iulie 2025, probabil tot de aceea, operațiile lor din ultima perioadă au fost interpretate de mulți comentatori ca o pârghie de presiune asupra lui Zelenski pentru a accepta negocierile de pace. La pachet, bineînțeles, cu tot ce înseamnă acestea, cedări dureroase pentru Ucraina pe aproape toate planurile, cedări sprijinite chiar de principalul său partener de ieri și de azi;
· acest partener, este vorba de SUA, sprijină și ideea organizării de alegeri la scurt timp după ajungerea la un acord. Nu este clar dacă această opțiune este doar urmare a intransigenței Rusiei ca să existe la Kiev reprezentanți legitimi care să semneze documentele (problema legitimității este una complicată, una e la pace, alta la război), sau este în logica promovată de Washington că numai alegerile pot confirma că Ucraina rămâne o țară atașată democrației. A afirmat acest lucru inclusiv unul din cei mai viguroși suporteri ai președintelui Zelenski, senatorul Lindsey Graham. Și nu de ieri, de azi, ci de prin 2023;
· iar când e vorba de alegeri, nu e penurie de candidați. Care au, desigur, soluții pentru rezolvarea situației: „Pacea, chiar și în așteptarea următorului război, oferă o șansă pentru schimbări politice, pentru reforme profunde, pentru redresare completă, creștere economică și întoarcerea cetățenilor”. Textul aparține generalului ambasador Zalujnîi, ale cărui opinii și-au găsit imediat spațiu de exprimare, la momentul potrivit, în paginile publicației ”The Telegraph”. În conținutul acelorași opinii, se află și următoarea frază: ”Se poate vorbi chiar despre începutul formării unui stat sigur și protejat prin inovație și tehnologie; despre consolidarea fundamentelor justiției prin lupta împotriva corupției și crearea unui sistem judiciar onest; și despre dezvoltarea economică, inclusiv pe baza programelor internaționale de redresare economică”. Nu, nu e un program politic, e prea devreme pentru așa ceva, e doar așa, o formulare de intenții serioase în caz că...
Plecasem de la o promisiune de voluntariat pe front și urma să aprofundăm problematica negocierilor.
Ușor de declarat, greu de pus în practică, și una și alta.
Cert este că, o dată cu ieșirea ”eminenței” Iermak din scenă, președintele Zelenski rămâne singurul reprezentant în funcție, ca să spunem așa, al creatorilor serialului ”În slujba poporului”, trambulina de trei sezoane care l-a lansat pe actorul de comedie Volodimir Zelenski către rolul și succesul cinematografic al președintelui Vasil Goloborodko, după aceea către propriul său rol de președinte.
Singurul care rămâne pe scenă, fie ea artistică sau politică.
Ambasadorul Zalujnîi sugerează diplomatic că ar fi nevoie de o schimbare, că s-a ajuns la un moment în care Ucraina ar trebui să-și reevalueze opțiunile pe termen scurt și lung: ”Războiul nu se termină întotdeauna cu victoria unei părți și înfrângerea celeilalte. Noi, ucrainenii, aspirăm la o victorie completă, dar nu putem respinge opțiunea unui sfârșit pe termen lung al războiului”.
Textul e conceput cu grijă, să accepte și o soluție provizorie, să lase loc și pentru revanșă, în cazul unor condiții ulterioare favorabile.
Deocamdată, însă, despre substanța negocierilor este dificil de scris mai mult, e mult prea devreme.
Ce se întâmplă în prezent sunt discuții pe hol, între niște parteneri care se pun de acord cum să arate propunerile pe care le vor prezenta când vor intra în sala propriu-zisă de ducere a tratativelor.
Este, probabil, cel mai greu moment pentru Ucraina, o conjunctură nefericită în care problemele de pe front se adaugă celor de la Kiev, unde practic, în afara președintelui Zelenski, toată arhitectura instituțională pare a fi într-un fel sau altul legată de cercuri de interese care cad sub incidența anchetelor NABU sau SAPO.
***
Sigur, sunt și vești bune pentru frontul ucrainean: există un voluntar care vrea să continue lupta cu arma în mână, până la capăt.
Un fel de samurai care a înțeles în final că e nevoie de sacrificiu pentru ca lucrurile să se schimbe.
Numele lui...
Se încarcă comentariile...
