E scurt războiul. Ba e lung
0Războaiele se încep cu ușurință și se încheie cu greutate. Războaiele cu mulți spectatori au cel mai îndepărtat sfârșit. Sunt precum serialele lacrimogene în care speranța trăiește până la sfârșit deși ea a murit odată cu primele replici.
E scurt războiul.
Ba e lung.
Și se lungește pe zi ce trece.
Întotdeauna războaiele se pornesc ca să fie scurte – sigur, sunt și unele sortite să se termine la Sfântul Așteaptă, mai ales cele purtate de alții – dar socoteala din cabinetele de război se potrivește rar cu situația sfărâmicioasă de sub bocancul soldatului,
Aproape mereu se întâmplă ceva care nu respectă ceea ce s-a planificat.
Sunt acum 1231 zile de când a început numărătoarea din Ucraina, cea pe stil nou, pentru că, numărate din februarie 2014, atunci când s-au dărâmat sub gloanțe baricadele de pe Maidanul din Kiev, zilele de confruntare sunt mai multe, mult mai multe.
Pentru cel care doarme pe pământul gol, noapte după noapte, supravegheat de drone și mereu pradă unui glonț rătăcit, nu există dorință mai mare decât ca totul să se încheie și să coboare deasupra frontului liniștea păcii.
Pentru toți ceilalți, însă, pacea e o stare cu multe condiționări: nu acum..., nu oricum..., nu peste tot..., doar dacă se obține și..., nu și pentru... etc. etc.
Tezele din iulie 2025
Baba Vanga ucraineană, ghicitorul în cafeaua politicii răsăritene, mă refer la fostul consilier prezidențial Olexii Arestovici, cel care, în 2019, spunea cu subiect și predicat când și de ce va izbucni războiul dintre Rusia și Ucraina, face și acum o radiografie a situației, plină de frustrările celui care nu mai poate decât comenta și anticipa, de foarte departe, ceea ce se întâmplă sau se va întâmpla în Ucraina în această perioadă și în lunile care urmează.
Atunci, în 2019, prognozele sale erau sub formă de soluții, de linii de conduită pe care statul ucrainean urma să le adopte pentru a se desprinde definitiv de Rusia și a intra în Clubul Vestic.
Acum, Arestovici doar trece prin aparatul său critic situația de pe front și din regiune și explică de ce pacea nu e, deocamdată, o opțiune nici pentru Ucraina, nici pentru Rusia, nici pentru Europa, nici pentru China, nici pentru SUA.
Soldatul din tranșee rămâne, și acum, ca dintotdeauna, în afara ariei de acoperire a interesului colectiv.
”Tezele din iulie 2025” ale lui Arestovici sunt pline de amărăciune, el fiind printre cei care, în 2019, nu doar că anticipa ce se va întâmpla, chiar credea, la acel moment, că războiul este necesar pentru ca Ucraina să iasă din postura statului aflat, cum îi spune și numele, ”la margine”.
Și pentru unii, și pentru alții.
Câteva dintre aceste ”teze”:
- „lumea civilizată” are un interes direct ca Ucraina să continue războiul cât mai mult posibil;
- în timp ce rușii și ucrainenii se luptă între ei, europenii și chinezii investesc mai puțină atenție și resurse în propria securitate;
- formulele acestui război sunt simple:
1. nu există un singur stat în lume pentru care beneficiile sprijinirii Ucrainei să fie mai mari decât beneficiile confruntării cu Rusia;
2. nu există niciun stat pentru care relațiile deteriorate cu Ucraina să depășească beneficiile cooperării cu Rusia;
3. pentru orice stat din lume, beneficiile cooperării cu Rusia sunt întotdeauna mai mari decât beneficiile cooperării cu Ucraina;
- pozițiile statelor devin mai clare dacă sunt analizate în funcție de aceste formule;
- președintele Trump dorește cu adevărat să oprească războiul din Ucraina, pentru ca să se ocupe de afaceri cu Rusia, să ocupe Arctica (partea ne-rusă , n.n.) și să încerce o aliere cu Kremlinul împotriva Beijingului;
- pentru a-l forța pe Putin să oprească războiul, SUA trebuie să escaladeze până la nivelul nuclear. Sub nicio formă nu se va întâmpla asta;
- pentru a-l forța, însă, pe Zelenski să oprească războiul, este suficient să înceteze ajutorul militar și financiar acordat Ucrainei;
- președintele Zelenski nu a fost de acord cu pacea în 2022, 2023, 2024 și nu este de acord nici acum. Oprirea războiului duce direct la pierderea puterii, iar el nu își poate permite acest lucru;
- în aceste condiții, SUA are două opțiuni pentru ieșirea din războiul din Ucraina:
1. ”varianta Afganistan”;
2. ”varianta Vietnam”;
- ”Varianta Afganistan” înseamnă o repetare a politicii lui Biden, ”o rușine” afirmă președintele Trump;
- rămâne ”varianta Vietnam”;
- ceea ce presupune o slăbire treptată a sprijinului financiar și militar, iar când „Vietnamul de Sud” (Ukraina, n.n.) va pierde în cele din urmă, SUA va putea spune: „Am plecat de acolo de mult timp, nu este războiul nostru”;
- ceea ce mai înseamnă că aprovizionarea cu arme a Kievului va continua, modest, nu pentru ca Ucraina să câștige, doar pentru a evita o înfrângere rapidă;
- și, pe termen scurt, se va ajunge și la faza în care va fi nevoie de recrutarea femeilor pentru armată, o campanie activă de atragere a acestora a început deja;
- mai întâi va fi mobilizarea anumitor categorii de femei pentru specialități specifice, iar apoi va începe mobilizarea generală, la egalitate cu bărbații;
- este o perspectivă inevitabilă într-un război cu o astfel de diferență de populație în care ambele părți sunt hotărâte să continue să lupte;
- după încheierea sezonului ofensiv primăvară – vară, undeva în toamnă, Kremlinul va face probabil o nouă propunere de a pune capăt războiului, dar în condiții mai proaste, în loc de patru regiuni vor cere șase;
- pentru că Ucraina va refuza, se va lupta mai departe, va urma o nouă ofertă, în condiții și mai proaste, în loc de șase regiuni vor fi opt;
- între timp, europenii vor continua să facă comerț cu Rusia, încercând, în același timp, să prelungească războiul din Ucraina cât mai mult posibil;
- întrebarea finală: cine este de vină pentru că războiul a început și a adus atâta durere și distrugere?
În toată această demonstrație sunt câteva rupturi de logică, cea mai evidentă fiind chiar această întrebare, pusă de cel care, în 2019, argumenta de ce este nevoie de un război cu Rusia pentru ca Ucraina să poată fi acceptată în NATO.
Cu viitorul e simplu, prezentul și trecutul ne cam încurcă.
Analiza lui Arestovici e posibil să nu aibă același impact și aceeași acuratețe previzionară, precum cea anterioară - atunci se afla în interiorul sistemului, știa ce se discută, ce se dorește - dar se bazează pe o profundă înțelegere a spiritului războinic ce animă cele două părți.
De unde și posibilitatea ca unele din prognozele sale să se și adeverească.
O altă teză: războiul lung e pe gustul majorității
Întorcându-mă, însă, la perspectiva păcii, cea pe care, potrivit lui Arestovici, nu o dorește nimeni prea curând, nu pot să nu fac și o trimitere în altă direcție.
Recent, Înaltul Reprezentant al UE pentru Politica Externă și de Securitate, cu alte cuvinte, ministrul de externe al UE, Kaja Kallas, s-a întâlnit, timp de patru ore, cu Wang Yi, omologul chinez.
Discuția a fost neobișnuit de lungă, dar nu acest lucru e cel mai important, tonul acesteia și mesajul transmis de diplomatul de la Beijing nu au fost ceea ce se aștepta la Bruxelles.
După ce a ascultat respectuos discursul doamnei Kallas despre valori, principii și crize în desfășurare, printre care a menționat, desigur, și conflictul din Ucraina, ministrul Wang i-a oferit acesteia, conform media, câteva lecții în materie de realpolitik, privind teme politice, economice, precum și despre subiectul zilei: nemulțumirea UE pentru ”sprijinul” pe care Beijingul îl oferă Moscovei.
”Dacă ar fi fost adevărat, războiul s-ar fi încheiat demult” ar fi replicat diplomatul chinez cu franchețe, pe aceeași linie de răspuns fără ocolișuri fiind și afirmația că ”deși China nu a încurajat războiul, prelungirea acestuia ar putea satisface nevoile strategice ale Beijingului, atâta timp cât SUA rămân angajate în Ucraina”.
Nu strică să amintesc că peste vreo două săptămâni, 24 – 25 iulie, are loc, la Beijing, un important summit China – Uniunea Europeană pentru a aniversa 50 de ani de relații diplomatice.
Se anticipa că reuniunea va fi și un bun prilej de a discuta problemele apărute între cele două părți, propunerile de program pentru cele două zile fiind:
- 24 iulie, Beijing, întâlniri ale reprezentanților UE cu liderii chinezi, inclusiv cu președintele Xi Jinping;
- 25 iulie, Hefei, Provincia Anhui, discuții pe dosare economice.
Relațiile cu Rusia și poziția față de războiul din Ucraina, par a fi aspecte colaterale intereselor directe dintre UE și China.
Schimbarea de ton a șefului diplomației chineze, inclusiv aluzia că summit-ul ar putea fi scurtat la o singură zi, indică, însă, o anume iritare a părții chineze, acuzată în repetate rânduri de americani și europeni (și) de sprijinirea efortului de război al Rusiei.
În fond, în privința păcii și războiului din Ucraina, lucrurile sunt destul de simple, le explică și Arestovici:
- Europa (UE) are interesul de a prelungi războiul din Ucraina pentru a menține angajamentul SUA pe continent și pentru a slăbi Rusia, perpetuul inamic al Europei de Vest;
- Rusia are interesul de a continua războiul până la atingerea obiectivelor Operațiunii Militare Speciale / OMS (adaptate, în funcție de etapă, n.n.);
- Ucraina / actuala Administrație Prezidențială de la Kiev este interesată să rămână la putere și nu o poate face decât în caz de victorie sau prin prelungirea luptelor;
- China are și ea toate motivele să țină principalii săi adversari economici (SUA, UE) ocupați într-un conflict care le consumă resursele;
- SUA (Administrația Trump) e, paradoxal, singura parte care ar dori să scape din această capcană în care a intrat de bună voie și din care pare a fi din ce în ce mai greu să iasă.
Și nu au trecut decât câteva luni de când cineva foarte, extrem de mega cunoscut, nu dau nume, afirma cu spumoasă încredere că sunt de ajuns 24 de ore, hai, 72 de ore, pentru a încheia războiul din Ucraina.
Faimosul teoretician chinez Sun Tzu are câteva ziceri, devenite proverbe, despre războaiele lungi.
Una spune: „Nu există niciun exemplu în care o națiune să fi beneficiat de un război prelungit.”
O alta afirmă: „Chiar și cea mai fină sabie cufundată în apă sărată va rugini în cele din urmă.”
Dar, vedeți dumneavoastră, contează mult și locul unde se poartă războiul și a cui sabie ruginește acolo.
Se încarcă comentariile...
